Biserica Ortodoxa Romana cinsteste astazi, 9 septembrie, pe Sfintii Cuviosi Onufrie de la Vorona si Chiriac de la Tazlau.Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a nascut in jurul anului 1700, in Rusia, probabil intr-o familie nobila, caci a ajuns sa fie guvernator al guberne rusesti. Dorind sa intre in viata monahala si-a lasat familia, onoarea rangului si patria sa in jurul anului 1749, venind in Moldova. Il atrasese aici renumele unor mari pustnici, ascunsi de ochii lumii in adancul codrilor. A vietuit astfel timp de 15 ani, crescand duhovniceste in preajma unor alesi parinti, precum Vasile de la Poiana Marului si Paisie Velicicovski. Acesta din urma il va afla pe Cuviosul Onufrie la Manastirea Dragomirna, in jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Auzind de alti pustnici romani si rusi sporiti duhovniceste, care vietuiau in tinutul Botosanilor, va intra in anul 1764 in obstea Schitului Sihastria Voronei, retragandu-se in sihastrie. Timp de 25 de ani va vietui intr-o pestera pe malul paraului Vorona, intr-o aspra nevointa, petrecand in smerenie, infranare, tacere si neincetata rugaciune. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului dupa cum marturiseste Ieromonahul Nicolae, care vietuia si el in codrii Voronei. Cand s-a apropiat sfarsitul vietii Cuviosului Onufrie si a sosit timpul sa incredinteze curatul sau suflet Stapanului Hristos, a fost vestit mai inainte de aceasta. In noaptea Sfintelor Pasti, dorind a se impartasi pentru ultima data cu Trupul si Sangele Mantuitorului, un inger s-a aratat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat in apropiere, si i-a cerut sa ia cu sine Sfintele Taine si sa mearga la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelasi inger il va calauzi pana la pestera Cuviosului, pe care il va afla foarte slabit. Şi cerand sa mearga la Sihastrie, dupa cateva zile a adormit intru Domnul, la 29 martie 1789, fiind inmormantat de catre cativa calugari in livada, la radacina unui mar. Proclamarea oficiala a canonizarii Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 8-9 septembrie 2005, la Manastirile Vorona si Shastria Voronei.Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau s-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan, din tinutul Neamtului. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit chemarea catre viata monahala, intrand din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. Prin ravna sa duhovniceasca dobandeste haina calugariei, ostenindu-se in rugaciuni neincetate, ascultare si post indelungat. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. Dupa putina vreme a fost hirotonit fara voia lui, diacon si preot. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de multimile de calugari si credinciosi. Faptele cele mai alese ale vietii Cuviosului Chiriac de la Tazlau sunt: dragostea si ravna duhovniceasca, nevointa pustniceasca, smerenia, desavarsita ascultare, tacerea, postirea indelungata si neincetata rugaciune. Trece la Domnul in jurul 1660, fiind inmormantat in pridvorul bisericii manastirii. La 5-7 martie 2008 s-a hotarat de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, canonizarea Sfantului Cuvios Chiriac de la Tazlau.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1063

Id: 8836

Data: Sep 9, 2010

Imagine: