In anul 1950, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotarat sa fie trecuti in calendarele ortodoxe romanesti, ca sfinti si marturisitori, ierarhi, calugari si credinciosi romani, printre acestia fiind Sfintii Ierarhi si Marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropolitii Transilvaniei. Trecerea in randul sfintilor, dupa randuiala ortodoxa, s-a facut in 1955, la Alba Iulia. Un alt roman transilvanean pomenit in calendarul ortodox pe 24 aprilie este episcopul Iosif al Maramuresului, dupa cum a hotarat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe la 20 iunie 1992. Pentru un alt mitropolit al Transilvaniei, Andrei Şaguna, s-a constituit o comisie de canonizare, demers initiat in 2008. In calendarul ortodox romanesc, pe 24 aprilie sunt praznuiti Sfintii Ierarhi si Marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici, mitropolitii Transilvaniei, alaturi de Sf. Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures.'Biserica ortodoxa romaneasca din Transilvania, de-a lungul istoriei, a trecut prin imprejurari deosebit de vitrege, determinate de asupririle nationale, sociale si religioase la care era supus poporul roman. Biserica ortodoxa a avut un rol covarsitor in istoria poporului, fiind singura institutie romaneasca in jurul careia avea loc intreaga viata nationala, culturala si religioasa a romanilor. Cea mai de seama institutie a lor era Mitropolia Ortodoxa, dupa cum arata pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, in cartea sa 'Sfinti daco-romani si romani', aparuta la Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994. Astfel, dupa 1541, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate turceasca, condusa de principi de nationalitate maghiara. Dieta tarii a recunoscut ca 'recepte' trei confesiuni noi, nascute din reforma protestanta: luterana, calvina si unitariana, pe langa biserica romano-catolica existenta mai de mult. Doar romanii si credinta lor ortodoxa au ramas in afara legii, socotiti ca 'tolerati' in propria lor tara. Totodata s-a inceput o lucrare de propovaduire a noii invataturi calvine printre romanii ortodocsi, informeaza 'Ziarul Lumina', Ediția de Transilvania.'Un rol important in aceasta lucrare de aparare a ortodoxiei si a neamului l-au avut vladicii de atunci, fie mitropolitii din Alba Iulia, fie episcopii din Vad si Maramures, precum si smeritii preoti din satele noastre, cu putina invatatura, dar insufletiti de ravna intru slujirea neamului lor', arata pr. prof. dr. Mircea Pacurariu. 'Intre acesti aparatori ai dreptei credinte s-au numarat si mitropolitul Ilie Iorest din Alba Iulia, mitropolitul Sava Brancovici si Iosif Marturisitorul, episcopul din Maramures' , a mai spus pr. prof. dr. Mircea Pacurariu.Mitropolitul Iorest, aruncat in inchisoareIlie Iorest a fost mitropolit al Transilvaniei intre 1640 si 1643, fiind numit de catre principele calvin Gheorghe Rákóczy I, la insistentele domnitorului moldovean Vasile Lupu, in pofida faptului ca autoritatea confesionala reformata din Ardeal, prin superintendentul calvin Ştefan Geleji, l-a sustinut pe Meletie Macedoneanul, fostul egumen de la Manastirea olteana Govora, dupa cum a mentionat Paul Brusanowski, conferentiar la Facultatea de Teologie Ortodoxa 'Andrei Şaguna' din Sibiu. Ilie Iorest s-a nascut in Transilvania, dar a crescut de mic la Manastirea Putna in Moldova. Dupa ce a fost numit mitropolit al Transilvaniei, a fost hirotonit de mitropolitul Teofil al Ungrovlahiei. In primul an al numirii sale, a aparut 'Evanghelia cu invatatura' (o noua editie a celei a lui Coresi din 1581). In 1643, cand relatiile dintre Vasile Lupu si Rákóczy I se inrautatesc, au inceput persecutiile impotriva lui Iorest. A fost convocat un sobor al tuturor protopopilor si pastorilor de rit grecesc si sarbesc din Transilvania, in vederea judecarii lui Iorest, invinuit de viata nedemna. Mitropolitul a fost aruncat in inchisoare, iar bunurile i-au fost confiscate. Dupa 9 luni, in noiembrie 1643, a fost eliberat in schimbul a 1.000 de taleri pentru vistieria princiara. Deoarece nu dispunea de acesti bani, a lasat 24 de garanti. S-a reintors in Moldova, la Putna, iar de aici a plecat spre Rusia. Dupa ce a fost primit de tar, Ilie Iorest s-a reintors in Transilvania si i-a rascumparat pe cei 24 de garanti (chezasi), apoi s-a stabilit la Putna, dupa cum arata conf. Paul Brusanowski. 'Mitropolitul Iorest a fost un neinfricat aparator al ortodoxiei in Transilvania, oferind o minunata pilda de statornicie in credinta pastoritilor sai, un ierarh insufletit de dragoste fata de Hristos, de neamul sau si de pamantul stramosesc', asa cum a aratat pr. prof. dr. Mircea Pacurariu. Limba romana, ca limba de cult, la cererea lui Sava BrancoviciSava Brancovici a fost mitropolit al Transilvaniei intre 1656 si 1680 si provine dintr-o familie sarbeasca, romanizata. A fost ales mitropolit al Transilvaniei de soborul Bisericii romane din Transilvania. La 24 mai 1667, principele Apafi a instituit o comisie de supraveghere a mitropolitului, formata din patru 'epitropi'. Chiar si in aceste conditii, Sava Brancovici a obtinut permisiunea de a pleca in Rusia, unde a fost primit de tar in audienta, iar la 1 iunie 1668 a depus un memoriu la biroul ambasadorilor, in care arata necesitatea unei coalitii crestine antiotomane, dupa cum spune conf. Paul Brusanowski. Dupa ce s-a reintors in Transilvania, mitropolitul Sava a avut de suferit anumite asupriri. Soborul condus de Sava Brancovici din anul 1675 a luat mai multe decizii pentru intarirea vietii religios-morale a credinciosilor. Acestea se refera la romanizarea slujbelor si savarsirea lor regulata la duminici, sarbatori, miercuri, vineri, iar in timpul posturilor, zilnic; disciplinarea preotilor, cu vizite canonice facute de mitropolit; catehizarea credinciosilor maturi; dar mai ales a copiilor, indatorirea pentru credinciosi de a participa la slujbe, de a se spovedi si impartasi de cel putin patru ori pe an; inlaturarea superstitiilor. Sava Brancovici e primul mitropolit despre care se stie ca a cerut expres in Transilvania ca sa se introduca limba romana in cult. Sava Brancovici a fost condamnat pentru viata imorala si inlaturat. Cronicarul maghiar Cserei a scris ca Sava a fost batut cu biciul pana i s-au rupt camasa si carnea de pe trupul lui, apoi a fost intemnitat, a mai aratat Paul Brusanowski. 'Pentru stradaniile depuse de el in acest scop, dar mai ales pentru suferintele pe care le-a indurat spre sfarsitul vietii cu demnitate si rabdare crestineasca, a fost socotit de urmasi ca un 'mucenic' sau 'martir' al legii stramosesti. Asa se explica hotararea sinodala din 1950 privind canonizarea sa, act care s-a savarsit apoi la Alba Iulia, adica acolo unde a pastorit, in anul 1955', arata pr. prof. dr. Mircea Pacurariu in lucrarea dedicata sfintilor romani. Un alt roman transilvanean pomenit in calendarul ortodox alaturi de Mitropolitii Transilvaniei Iorest si Sava este episcopul Iosif al Maramuresului. 'Asadar, vladica Iosif a fost un vrednic aparator al credintei ortodoxe in Maramures. El a ramas in amintirea credinciosilor ca un marturisitor al credintei ortodoxe si ca un aparator al drepturilor romanilor maramureseni in fata autoritatilor straine opresoare. Acestea au fost motivele pentru care Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat, la 20 iunie 1992, ca episcopul Iosif sa fie trecut in randul sfintilor ca 'marturisitor' al credintei ortodoxe', conform pr. prof. dr. Mircea Pacurariu. Biserica transilvaneana a renascut cu Andrei Şaguna In anul 2008 a fost anuntata inceperea demersurilor pentru canonizarea altui mitropolit al Transilvaniei, Andrei Şaguna. Credinta ortodoxa si organizarea bisericii au renascut sub pastorirea acestui mitropolit care si-a dorit sa fie ca un tata pentru eparhiotii sai. Andrei Şaguna s-a nascut la 20 decembrie 1808 in Miskolt, in nord-estul Ungariei, avand la botez numele de Atanasie. A studiat Filosofia si Dreptul la Universitatea din Pesta, iar din 1829 a studiat Teologia, la Seminarul Ortodox din Varset. In anul 1833, a intrat in monahism, la Manastirea Hopovo, primind numele Andrei. In anul 1842 a fost facut arhimandrit la Manastirea Hopovo, iar in anul 1845 a fost numit staret la Manastirea Covil. In 1846 a fost numit vicar general al Episcopiei Transilvaniei, cu sediul la Sibiu, apoi, peste doi ani a fost hirotonit la Carlovit ca episcop al aceleiasi eparhii. Pe 12/24 decembrie 1864 a fost numit arhiepiscop si mitropolit al reinfiintatei Mitropolii a Transilvaniei, cu resedinta in Sibiu. Vechea Mitropolie Ortodoxa a Transilvaniei a fost desfiintata in 1701. In decembrie 1864, imparatul Franz Joseph a aprobat reinfiintarea mitropoliei, iar Andrei Şaguna a devenit mitropolit.De-a lungul pastoririi sale, Andrei Şaguna a pus mare accent pe educatie, infiintand sute de scoli confesionale. A infiintat si ziarul 'Telegraful Roman' a carui aparitie este neintrerupta pana astazi, precum si 'Asociatiunea Transilvana pentru cultura poporului roman' (ASTRA). La tipografia Arhiepiscopiei din Sibiu a publicat numeroase carti si manuale. Biserica ortodoxa din Transilvania s-a reorganizat dupa principiile statutului organic al mitropolitului Andrei Şaguna care prevedea autonomia bisericeasca fata de stat si sinodalitatea prin care se instituia colaborarea mirenilor cu clericii in exercitarea puterii bisericesti.Sute de carti religioase si scoli confesionale In cuvantarea intitulata 'Mitropolitul Andrei Şaguna - o viata de sfintenie in slujirea romanilor ardeleni', rostita de Inalt Preasfintitul Laurentiu, Mitropolitul Ardealului, la a 103-a Adunarea Generala a Asociatiunii Astra din 15 noiembrie 2008, dedicata comemorarii marelui mitropolit al Ardealului, sunt amintite faptele de exceptie ale mitropolitului. 'Meritele exceptionale in istoria moderna si locul unic al 'Marelui Andrei' in constiinta romanilor de pretutindeni - fiindca el n-a fost si nu este doar al Mitropoliei Sibiului si al ardelenilor, ci al intregului neam romanesc - au fost recunoscute si elogiate inca din timpul vietii sale de barbati de frunte atat ai Bisericii, cat si ai culturii nationale. Personalitatea mitropolitului Andrei Şaguna al Ardealului este intr-atat de complexa, incat dupa prima monografie ce i-a fost dedicata si care a fost redactata chiar in anul despartirii sale de aceasta lume au mai fost tiparite aproximativ 1.750 de titluri de carti, studii si articole scrise despre Andrei Şaguna'. IPS Laurentiu a remarcat faptul ca 'despre nici un alt ierarh roman nu s-a scris atat de mult si nici un alt arhiereu nu s-a bucurat de o asa mare atentie din partea posteritatii'. Un fapt scos in evidenta de catre succesorul lui Andrei Şaguna, mitropolitul Nicolae Balan, este ca 'Şaguna a fost mai presus de toate - preot. Nu teolog, nu om al scoalei, nu barbat al vietii publice, ci inainte de toate a fost un caracter de preot cladit in totul pe temelia Evangheliei'.Viata Mitropolitului Andrei Şaguna, bogata in activitatea sociala, politica si culturala, nu poate fi 'decat rodul vietii sale spirituale profunde, reflexul iubirii de Dumnezeu si de semeni', a spus IPS Laurentiu, Mitropolitul Ardealului. Alaturi de religiozitatea profunda si viata duhovniceasca a mitropolitului se remarca si activismul sau misionar-bisericesc, actiunile sale concrete salvand Biserica. 'Mitropolitul Andrei a fost preocupat de tiparirea cartilor de rugaciune, precum si a tuturor cartilor de cult, chiar in mai multe editii. Astfel, Ceaslovul, editat in anul 1851, a fost reeditat in mai multe editii, in anii 1858, 1859, 1867 si 1870; Cartea de rugaciuni, in anii 1852 si 1856, Octoihul mic, in anii 1854 si 1857, Paraclisul Maicii Domnului, in anul 1857, Acatistul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in anul 1855, Adunarea unor rugaciuni pentru intrebuintarea celui mai mare, in anul 1866. Cartea cea mai mult intrebuintata de preot, Molitvelnicul, a fost tiparita in patru editii: 1853, 1864, 1872 si 1874', dupa cum a aratat IPS Laurentiu.Propunerea pentru canonizareIn anul 2008 s-a propus inceperea demersului de canonizare a mitropolitului Andrei Şaguna. 'In consens sinodal cu toti ierarhii ortodocsi transilvaneni si in acord cu rezultatele comisiei de teologi sibieni (preotul prof. acad. Mircea Pacurariu, arhid. prof. Ioan I. Ica jr si dl conf. Paul Brusanowski), sustinem raspicat ca a sosit vremea sa vorbim despre cel evocat astazi nu doar ca despre 'Andrei cel Mare' al Ardealului, ci si despre Andrei cel Sfant al romanilor de pretutindeni', spunea, in 2008, IPS Laurentiu care a adaugat ca 'activismul divin si urias al arhiereului Şaguna tasnea dintr-o la fel de imensa concentrare contemplativa, liturgica si studioasa a monahului Andrei, care isi consuma noptile trudind asupra esentialului ortodoxiei, cuprins in Scriptura, cult, canoane si cultura'. Astfel, fiind 'un model de abnegatie si uitare de sine, de sacrificiu si devotament fata de Biserica si binele comun al neamului si umanitatii, Şaguna, monahul si arhiereul, a salvat si aparat Ortodoxia transilvana nu polemic, ci constructiv. A fost sufletul reconstructiei unei biserici in acelasi timp, traditionale si moderne, apostolul si ingerul invierii unui neam si al unei biserici', se mai arata in cuvantarea rostita de IPS Laurentiu in 2008. Demersul de canonizare este necesar pentru ca, 'asa cum istoria nu creeaza personalitati, ci doar le consemneaza, nici Biserica nu inventeaza sfinti, ci doar ii recunoaste', dupa cum a aratat Inalt Preasfintitul Laurentiu, Mitropolitul Ardealului. 'Lucrarea lui nu putu fi decat folositoare; el ni se ivi ca trimis de Providenta'Mitropolitul Andrei Şaguna s-a bucurat de un mare respect inca din timpul vietii sale. La momentul trecerii sale la cele vesnice, Ziarul 'Telegraful Roman' scria: 'A murit mitropolitul Andrei: cei ramasi in viata vor imbraca doliu, il vor inmormanta si vor canta imnuri de marire. Şi a lui moarte e ocaziune de sarbatoare jalnica. Sufletele mari au insa un semn, al lor propriu: a lor moarte este bogata in urmari. O! Mari sunt cei alesi: chiar si moartea lor este un castig pentru poporul din care faceau parte! Numai in intuneric stim ce este lumina; numai cand nu sunt mai mult, stim ce am pierdut in oamenii mari ce am avut. Mitropolitul Andrei nu este mai mult: acuma, si numai acuma stim cine a fost mitropolitul Andrei, acuma, cand, lipsind omul, privim numai faptele lui, numai rezultatul lucrarii sale, numai ideile ce ni s-au harazit de la dansul. Iata semnul oamenilor mari: la moarte, cuprinsul sufletului lor devine o parte a bogatiei sufletesti a poporului intreg (...) Mitropolitul Andrei a trait in mijlocul nostru si intreaga lui viata tuturora ne este cunoscuta. El nu a trait intr-un cerc, ci in poporul intreg; lui toti i-am fost deopotriva aproape, toti deopotriva departe. Nimeni nu intreaba cine a fost; nimeni nu intreaba ce a fost. Toti stim ce a fost el pentru noi. Lucrarea lui nu putu fi decat folositoare; el ni se ivi ca trimis de Providenta. Mitropolitul Andrei este mort: dar el in veci va trai in aceea ce am mostenit de la dansul. Nu plangem momentul sarbatoresc al inmormantarii lui; nu prin lacrimi se arata multumita urmasilor catre oamenii mari: sa ingenunchem cu pietate, pastrand in sufletele noastre tot ce ne-a ramas de la dansul. Firea lui totdeauna sa ramana pastrata in gandirea poporului roman'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 965

Id: 5897

Data: Apr 24, 2010

Imagine: