Biserica Ortodoxa cinsteste la 26 august pe Sfintii Mucenici Adrian si Natalia. Mucenicul Adrian si sotia lui, Natalia, erau din cetatea Nicomidiei, si au patimit în zilele împaratului Maximian Galeriu (293-311). Ajungând în Nicomidia si intrând în templul idolilor, împaratul s-a închinat necuratilor zei, aducându-le jertfe împreuna cu tot poporul, dupa care a poruncit ca pe cei ce cred în Hristos sa-i caute si sa-i aduca la chinuri.Atunci un oarecare pagân s-a apropiat de mai-marele ostilor si i-a zis: „Iata, crestinii s-au ascuns în pesteri. Acolo i-am auzit eu, în noaptea aceasta, citind si rugându-se Dumnezeului lor”. Deci, trimitând ostasi, au prins 23 de barbati crestini ascunsi în pesteri si, legându-i în lanturi, i-au adus în cetate ca sa-i înfatiseze înaintea împaratului. Şi, marturisind ca sunt crestini, Sfintii Mucenici au fost crunt batuti de ostasi, iar împaratul a poruncit ca numele si cuvintele lor sa fie scrise în cartea de judecata.Şi, pe când se facea scrierea numelui lor, Adrian, un barbat cinstit dintre mai-marii cetații, care înca era pagân, i-a întrebat: „Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele patimiri?”. Şi, raspunzând, i-au zis: „Ca sa dobândim bunatatile pregatite de Dumnezeu celor ce patimesc pentru El, pe care urechea nu poate sa le auda, nici cuvântul sa le graiasca”. Auzind, asadar, Adrian, unele ca acestea, si patruns fiind la inima de dumnezeiescul har, le-a zis sa scrie si numele lui alaturi de ale crestinilor, aratând ca este bucuros sa moara si el împreuna cu aceia. Deci, scriindu-l, l-au pus în lanturi si apoi în închisoare. Aflând de aceasta, Natalia, sotia lui, care era în ascuns crestina, la început s-a îngrijorat din pricina întemnitarii lui, dar, mai pe urma, înstiintându-se ca l-au pus în lanturi pentru Hristos, s-a îmbracat îndata în haine luminate, a alergat la temnita si, intrând înlauntru, i-a sarutat cu bucurie lanturile de pe grumaji si-l fericea pentru alegerea sa, si-l învata sa stea neclintit în chinuri si-i ruga pe Sfintii din temnita ca sa se roage pentru el. Şi s-a întors Natalia la casa ei, iar Adrian a încredintat-o ca-i va da de stire, ca sa vina sa vada sfârsitul sau. Şi era fericitul Adrian tânar cu vârsta, având numai 28 de ani, si nu trecusera decât 13 luni de când se casatorise cu Natalia, iar amândoi erau de neam bogat si slavit.Deci, aflând ziua când va fi adus spre chinuire înaintea tiranului împarat, Adrian, platind pazitorilor, a iesit si s-a dus sa dea el însusi de stire Nataliei despre ziua sfârsitului sau. Dar ea, vazându-l, i-a închis usa, gândind ca a fugit de chinuri si s-a lepadat de Hristos, si-l mustra, numindu-l fricos si iubitor de dezmierdari. Şi zicea: „Ce voi face eu, care m-am însoțit cu un pagân? Nu m-am învrednicit de cinstea de a ma numi sotia unui Mucenic, ci, iata, sunt o femeie ticaloasa a unui barbat lepadat de Dumnezeu”. Iar fericitul Adrian, batând în usa, zicea: „Natalia, doamna mea, deschide, ca n-am fugit de chinuri. Am venit, precum ti-am fagaduit, sa te iau ca sa vezi sfârsitul nostru, mijlocind Mucenicii pentru mine, si trebuie sa fiu acolo la ceasul hotarât”. Acestea auzindu-le, Natalia i-a deschis usa îndata cu bucurie si, îmbratisându-l, a mers cu el. Apoi, intrând în temnita, Natalia saruta lanturile Sfintilor Mucenici si le stergea cu pânza curata ranile, aducându-le, pe cât se putea, usurare durerilor.Deci, fiind adus Sfântul Adrian la împarat si marturisind pe Hristos, ca este Dumnezeu adevarat, l-au pus cu fata în jos si l-au batut cu toiege. Apoi, întorcându-l cu fata în sus, atât a fost de batut pe pântece, încât i se vedeau si maruntaiele; dupa aceea, l-au aruncat în temnita unde erau si ceilalti Sfinti Mucenici. Iar împaratul a fost înstiintat ca cei legati au slabit cu totul si sunt aproape de moarte. Atunci, a dat porunca ca sa se aduca în temnița o nicovala si un ciocan de fier, ca sa le zdrobeasca fluierele picioarelor, ca ei sa moara în chinuri. Vazând acestea, Natalia îi ruga pe ucigasi sa înceapa cu Adrian. Şi ucigasii au ascultat-o. Iar ea îl ruga pe fericitul Adrian sa rabde cu tarie. Deci, dupa ce i-au zdrobit fluierele picioarelor, i-au taiat si o mâna; si îndata, din pricina acelei mari dureri, Sfântul Adrian si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.Deci, poruncind nelegiuitul împarat ca trupurile Mucenicilor sa fie aruncate în foc, fericita Natalia a ascuns, în taina, mâna sotului ei. Şi, stingându-se focul din pricina unui potop de ploaie, cu tunete si fulgere înfricosatoare, unii slujitori împaratesti au fugit. Iar un om credincios, anume Eusebiu, luând moastele Sfintilor Mucenici si punându-le într-o corabie mica, le-a dus la Arghiropole, în apropiere de Bizant, si le-a asezat într-o biserica. Apoi un oarecare tribun pagân a cerut-o în casatorie pe Natalia, dar ea, rugându-se, a fugit din Nicomidia la Arghiropole, unde erau moastele Sfântului ei sot. Ajungând acolo cu mâna Sfântului, s-a rugat mult, apoi si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, sfârsindu-si aler-garea ei muceniceasca fara de sânge, ca una care a patimit slujind pe Mucenici si fugind din casa ei pentru desavârsita curatie. Şi, a fost îngropata lânga moastele Sfintilor Mucenici.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 516

Id: 43484

Data: Aug 26, 2014

Imagine: