Sfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel

Biserica Ortodoxa cinstește la 4 iunie pe sfinții mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculițel. In cele ce urmeaza va prezentam cateva informații despre acești sfinți extrase din volumul pr. Mircea Pacurariu intitulat Sfinți daco-romani și romani: In septembrie 1971 s-a facut o descoperire de mare insemnatate, care pune si mai mult in lumina vechimea si vigoarea crestinismului daco-roman. Este vorba de o bazilica paleocrestina, avand trei nave si o absida semicirculara (altar), descoperita in comuna Niculitel din judetul Tulcea, la vreo 10 km de vechea cetate romana Noviodunum. Valoarea acestei bazilici sta in cripta sa cu moaste de martiri (martirion), - de forma patrata (3,70x3,40), construita din caramida cu mortar - asezata sub altar, in interiorul criptei s-a aflat o racla din lemn, asezata pe pavimentul de piatra, in care erau moastele a patru martiri, in interior, pe peretele din stanga intrarii, a fost zgariata in mortarul crud o inscriptie in greceste: Martirii lui Hristos ; iar pe peretele din dreapta apare din nou cuvantul martiri , precum si numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos.In anii urmatori, continuandu-se cercetarile arheologice, sub nivelul acestei cripte s-au mai descoperit resturi din trupurile altor martiri, ale caror nume nu se cunosc. Pe o lespede de calcar se afla o inscriptie, cu urmatorul cuprins: Aici si acolo (se afla) sangele martirilor . Arheologii si teologii care s-au ocupat cu aceste descoperiri de la Niculitel n-au putut stabili data si timpul patimirii acestor sase martiri. Cei mai multi socotesc ca au fost martirizati in localitatea invecinata Noviodunum (azi orasul Isaccea), fie in cursul persecutiei lui Diocletian, prin anii 303-304, fie in timpul imparatului Liciniu, care a luat mai multe masuri impotriva crestinilor, prin anii 319-324. Poate cei doi, necunoscuti, sa fi patimit si mai devreme. Martirologiul siriac pomeneste pe mucenicul Filippos in ziua de 4 iunie, iar Martirologiul numit ieronimian ii mentioneaza pe toti, la aceeasi data, adaugand si alte nume: Quirinus, lulia, Saturninus, Galdunus, Ninnita, Fortunio si alti 25, ale caror nume sunt notate. S-ar putea ca intre ei sa fi fost si cei doi martiri necunoscuti descoperiti la Niculitel. Numele primilor trei martiri sunt orientale, cel de Filippos este biblic, iar celelalte sunt latine, deci ar fi niste localnici daco-romani.In a doua jumataie a secolului al IV-lea, pe locul in care au fost ingropati, s-a ridicat o bazilica, in scopul cinstirii lor in fiecare an. Probabil acest lacas de inchinare paleocrestin - sau vreo manastire care se va fi ridicat mai tarziu - a dat satului numele de Manastiriste, care este intalnit in cateva izvoare medievale. Bazilica de la Niculitel prezinta o mare insemnatate pentru istoria Bisericii noastre, pentru ca aici s-au pastrat singurele moaste de martiri din perioada paleocrestina descoperite pe teritoriul Romaniei. Astazi, moastele lor sunt asezate, spre cinstire, in biserica manastirii Cocos, situata in apropiere .Conform Pr. Ioanichie Balan ("Vetre de sihastrie romaneasca", Bucuresti, 1982, pag. 221), pe locul unde se va intemeia Manastirea Cocos, a existat pe la anul 1679 un schit de sihastri.Manastirea a fost intemeiata in anul 1833 de trei calugari romani de la Manastirea Neamt, Visarion, Gherontie si Isaia, intorsi de la Sf. Munte Athos cu o corabie pe Dunare, la Isaccea. Ieromonahul Visarion, primul staret al manastirii, ridicat la rangul de arhimandrit de ierarhul grec Panaret, Arhiepiscopul Tulcei, era tipograf si a contribuit la tiparirea primei traduceri in limba romana a "Descrierii Moldovei".Pe monumentul din curtea manastirii sta scris: "Marturie a prezentei poporului roman in aceasta strabuna Dobroge si in continuarea spiritualitatii sale crestine Arhimandrit Visarion ridica altar de slujire pe acest loc in anul 1833. S-a ridicat monumentul de catre staretul protosinghelul Gherasim 1979".Manastirea este atestata documentar in 1841, pana atunci functionand prin incuviintarea organelor locale musulmane.Primul lacas de la Cocos, potrivit episcopiatulcii.ro, ridicat din nuiele si lipit cu pamant, avea hramul "Intrarea in biserica" si a fost reparat  in 1846 prin incuviintarea sultanului Abdul Medgid (1839 - 1861) conform firmanului existent in original in arhiva manastirii. Biserica a rezistat pana in anul 1910, cand a fost daramata, la troita inaltata pe locul altarului mentionandu-se: "Aici a fost Sfanta Masa a vechii biserici zidita in 1833, odata cu infiintarea acestei manastiri". In anul 1850, in manastire vietuiau 30 de calugari. In anul 1853 se construieste o noua biserica din caramida si piatra cu hramul "Sfintei Treimi" ridicata prin osardia mocanului ardelean Nicolae Hagi Ghita Poenaru care, imediat ce se calugareste la Manastirea Cocos, doneaza manastirii 15.000 de galbeni, 500 oi si 15 cai.Staretul Visarion a trecut la cele vesnice in 1862. Intre anii 1862 - 1864 manastirea a fost pastorita de staretul Daniil, calugar ardelean, prin grija caruia se cladesc clopotnita inalta de 30 metri si chiliile in stil oriental cu pridvor si cerdac, cu acoperisul invelit cu olane, declarate monument istoric in 1959.Pe biserica inaltata la 1853 se construiesc 3 turle. Intre anii 1905 - 1910 se inalta corpul de cladiri dinspre rasarit, avand ca destinatie bucataria, chelaria, trapeza si Paraclisul, lucrarile fiind terminate in timpul staretului Roman Sorescu.In 23 aprilie 1910 episcopul Nifon Niculescu pune temelia celor 24 de chilii noi legate de clopotnita, dupa planul intocmit de arhitectul bucurestean Toma Dobrescu. Din pisania Paraclisului retinem: "Acest sfant paraclis cu hramul Sf. Erarh Nicolae e facut cu binecuvantarea P.S. Episcop Nifon, fiind staret arhim. Roman Sorescu. Paraclisul, dupa cum se vede, e din trapeza zidita sub pastoria P.S. Pimen si sub domnia regelui Carol I al Romaniei. Sfintita astazi 30 mai 1911 de catre P.S.S.D.D. Nifon, episcopul Dunarii de Jos, fiind aci d-l C.C. Arion, ministru cultelor". Catapeteasma Paraclisului provine de la biserica ridicata in 1833. In anul 1910, cele doua biserici si o parte din chiliile construite in timpul staretilor Visarion si Daniil sunt demolate, iar la 1 septembrie 1911 se pune temelia noii biserici proiectata de arhitectul Toma Dobrescu si lucrata cu pietrari italieni. Biserica este terminata in anul 1913. Pictura in stil neobizantin este executata in anii 1914 - 1916 de pictorul italian Francisco de Biasse. La inceputul anului 1914 in manastire traiau 86 de calugari, de manastire depinzand si cei 18 calugari de la schitul Saon. In perioada 1926 - 1929, in vremea episcopului Cosma Petrovici, se construieste din caramida si piatra corpul de cladiri din dreapta clopotnitei dupa daramarea cladirii din locul respectiv, in noul imobil functionand ulterior birourile manastirii.Cladirea are etaj si pridvor inspre curtea manastirii si spre exterior. Tot aici va functiona temporar scoala de cantareti bisericesti si casa de odihna a Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos.Dupa cutremurul din 10 noiembrie 1940 (biserica si staretia au fost avariate) si incendiul din 27 iulie 1946 (clopotnita a ars si s-au topit clopotele) se executa lucrari de restaurare in anii 1954 - 1956 pe baza planurilor arhitectului bucurestean Eugen Cheffneaux. Este restaurata pictura bisericii, iar in anii 1957 - 1960 se renoveaza chiliile din vest, monument istoric. Prin grija IPS Antim Nica s-a introdus lumina electrica in manastire. La 17 ianuarie 1973 au fost asezate in biserica moastele sfintilor martiri Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, descoperite in 1971 pe teritoriul comunei Niculitel (vezi Bazilica paleocrestina).In anul 1985, in fosta cladire a staretiei se deschide expozitia de icoane vechi si obiecte de arta religioasa provenite din parohiile judetului Tulcea, muzeul cuprinzand si o colectie de carte veche religioasa.Trapeza manastirii reparata in mai multe randuri, in anii 1940, 1954-1955, a fost pictata in fresca, in anul 1990, de pictorii bisericesti Moldoveanu Ioan si Daniela din Bucuresti.In cimitirul manastirii Cocos odihnesc ctitorul manastirii, arhimandritul Visarion, fostii stareti ai manastirii Roman Sorescu, Nifon Plopeanu, protosinghel Damaschin, protosinghel Nicanor, Gherontie Ştefan, arhim. Pahonie Gorea, eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale din Galati, arhim. Ironim Motoc.In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in primii ani ai secolului XX, in sfanta Manastire Cocos a functionat una din primele tipografii romanesti din Dobrogea, materialul tipografic fiind primit la inceput de la Manastirea Neamt. Se mai pastreaza si astazi o placa pentru executarea xilogravurilor si vechile litere: "Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-ne pocainta nestirbita si inima indurerata ca sa pornim cu tot sufletul in cautarea Ta; caci fara de Tine ne vom instraina de tot binele. Da-ne asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a nascut din sanurile Sale fara de ani si mai inainte de veci, sa innoiasca in noi inchipuirea icoanei Tale .Povestea intemeierii Manastirii Cocos are in ea un sambure de miracol. In anul 1833, trei calugari moldoveni care se intorceau de la Muntele Athos, indreptandu-se spre Manastirea Neamt, au facut un popas in Dobrogea. Noaptea, toti trei au avut acelasi vis: un cocos le-a poruncit sa ridice o manastire pe locul unde dormeau.Considerand ca este o vestire Dumnezeiasca (cocosul i s-a aratat si Apostolului Petru in vis), au renuntat sa se intoarca acasa, pornind degraba la inaltarea Casei lui Dumnezeu.Prima biserica, construita chiar in anul acela, a fost din nuiele si din chirpici si ploile si vanturile Dobrogei au spalat-o repede de pe lume. Pe temelia ei s-a ridicat o a doua biserica (la 1853), construita integral din pamant. Pe vatra ei s-a ridicat cea de-a treia constructie, care dureaza pana astazi si care la terminare a fost pictata de un artist celebru la vremea aceea - Francisco de Biasse.Povestea spune ca manastirea Cocos, impreuna cu cripta de la Niculitel, aflata doar la 4 kilometri distanta, cu Manastirea Saon si Manastirea Celic Dere formeaza o cruce perfecta, orientata la fel ca si crucea de la raspantia de drumuri, unde s-a descoperit mormantul celor patru martiri crestini: Zotic, Attal, Kamasie si Filip, ucisi la anul 303, si ale caror moaste au fost transferate la Manastirea Cocos.O mie sapte sute de ani de credinta crestina pe pamanturile Dobrogei nu e putin. Sunt saptesprezece secole, in care rugaciunea nu s-a oprit niciodata. Se spune ca in noptile curate de vara, daca stai cu gandul si inima indreptate spre Dumnezeu, in pacea si linistea manastirii, auzi primele cantece crestine ale romanilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 797

Id: 31437

Data: Jun 4, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei