In neamul nostru sfintenia a inflorit in cei simpli care s-au luptat cu pretul sangelui pentru pastrarea credintei adevarate, in monahii si monahiile, necunoscuti de multe ori cu numele, a caror hrana au fost rugaciunea si lacrima varsata in chilie, in voievozii si domnii ctitori de biserici, in mitropolitii carturari, dar si in cei inchisi pentru libertatea si demnitatea acestui popor in temnitele comuniste. Toti au dat marturie ca Evanghelia lui Hristos nu este vorba in vant, ci legea harului inscrisa in inimile lor, cu neputinta de sters in vreme de prigoana sau necaz.Sfintenia este unul din darurile pe care Dumnezeu il ofera oricui reuseste sa se asemene Lui. Ştim ca El nu cauta la fata omului, ci la inima, deci nu a existat si nici nu exista vreo opreliste pentru a valorifica potentialul de indumnezeire pe care doar fapturile cuvantatoare il au decat propria vointa. Dintre cei pe care Biserica Ortodoxa Romana i-a canonizat am ales doar doua chipuri, reprezentative pentru felul vietuirii lor, un conducator de tara si un pastor de oi. Domnitorul Neagoe Basarab si oierul Oprea Miclaus din Salistea Sibiului. Istoric vorbind, ii despart doua secole pe unul de celalalt, desi in vesnicia lui Dumnezeu petrec acum impreuna. 'Tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc'Nascut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in familia boierilor Craiovesti, Neagoe a avut parte de o pregatire culturala si duhovniceasca inalta, necesara pentru misiunea sa, asigurarea legaturilor tarii cu strainatatea, conducerea soliilor romanesti in Orient si Occident. Un gest facut in tinerete vorbeste mult despre profilul sufletesc al viitorului conducator al Ţarii Romanesti. Atunci cand domnitorul Radu cel Mare l-a alungat de la Mitropolia din Targoviste pe patriarhul Nifon al Constantinopolului, el (Neagoe), peste voia domnului, l-a ocrotit si i-a fost chiar ucenic, cum marturiseste cronicarul Gavriil Protul in Viata Sfantului Nifon: 'Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale'.Desi nu a domnit decat noua ani (23 ianuarie 1512 - 15 septembrie 1521), Neagoe Basarab ramane in istorie ca un ilustru carturar si ctitor de biserici monumentale, admirabil realizate artistic. Nu si-a putut trece in dreptul sau dobandirea unor mari victorii pe campul de lupta, dar daca nu e prea fortata comparatia, il putem socoti asemenea imparatului Solomon din Vechiul Testament. Gloria armelor si prezenta in prim-planul scenei politice din sud-estul Europei sunt inlocuite la Neagoe de zidirea maretelor edificii bisericesti, cum ar fi manastirea de la Curtea de Arges, biserica Manastirii Dealu si de ajutorarea altora, afirma profesorul Dan Zamfirescu. 'Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit, se intreba in cronica sa Gavriil Protul? In toate laturile, de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da. Şi nu numai crestinilor fu bun, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, Care straluceste soarele Sau si ploaia si pe cei buni si pe cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie.''Ce fel de domn te vei numi?'Intelepciunea lui Neagoe, de care oricine i-a citit opera nu se poate indoi, a facut ca 'Invataturile catre fiul sau Theodosie' sa fie numite de Constantin Noica 'intaia mare carte a culturii romanesti'. Ele sunt 'enciclopedia identitatii noastre, oglinda in care ne putem cunoaste si regasi chipul si un miraculos izvor de unde sorbim puterea de a redeveni noi insine atunci cand uitam ce si cine suntem'.E greu sa alegi un pasaj din Invataturi, pentru ca in totalitate cartea exprima magistral comportamentul unui veritabil isihast incoronat, in care asimilarea experientei ortodoxe se aplica nu unui monah, ci omului de stat, conducatorului responsabil de mantuirea unui neam intreg: 'Lucrati pentru Dumnezeu cu milostenie si miluiti slugile voastre, ca sa fie ele imbracate si impodobite cum stiti mai bine si mai frumos, caci intr-adevar aceea este lauda si cinstea domnului si comoara infrumusetata si vie. Caci daca te vei scumpi si vei lacomi cu inima ta spre avutie multa si vei lasa slugile tale neimbracate, tu, fara slugi, ce lauda vei avea si ce fel de domn te vei numi? Sau din comoara cea multa pe care o vei strange, ce folos vei avea de la ea, pentru ca si tu esti om si vei muri? Iar cand vei muri, avutia ta va ramane dupa tine pustie si va veni altul, care n-a strans agonisita ta, va manca, va bea si va risipi avutia ta. Iar tu vei ramane urgisit si cu doua pagube mari: una, ocara si rau nume in viata aceasta, iar alta, sufletului pieire pe ceea lume'. Intreaga convietuire sociala se sprijina in opera, dar si viata domnitorului (dupa cum o probeaza cronicile vremii) pe credinta intr-un Dumnezeu viu si prezent in lume, accesibil omului, pe care Il simte alaturi atunci cand Il invoca: 'Iubitii mei, sa ne grabim sa lucram Domnului pana suntem vii, ca sa nu se apropie vremea si sa ne afle ca inca n-am lucrat lui Dumnezeu. Pentru ca daca ne va gasi vremea fara nici o indreptare, ce raspuns vom raspunde Domnului nostru? Au doar vom zice ca n-am avut biserici sau n-am avut prooroci, sau n-am avut mucenici, sau oare n-am avut Sfintele Scripturi? De ce oare stam toata ziua in zadar? Au nu vedeti soarele mergand pe crugul sau si luna slujind Celui ce-a facut-o? Pentru ce voi singuri suparati firea stand in zadar? Au nu aveti ochi, sa vedeti frumusetea fapturii si sa cantati pe ziditorul ei?'Proclamarea generala a canonizarii domnitorului Neagoe Basarab a avut loc pe 26 octombrie 2008, iar ziua de praznuire este in fiecare an la 26 septembrie.Curajul credintei martiriceDe-a lungul istoriei noastre, dreapta credinta a fost nu de putine ori incercata. In Transilvania veacului al XVIII-lea, romanii erau considerati populatie tolerata, fara dreptul de a-si manifesta liber credinta ortodoxa si constiinta romaneasca.Pentru a forta parasirea Ortodoxiei, in Marginimea Sibiului au fost incartiruite mai multe companii de soldati austrieci. Situatia era insuportabila si umilitoare, descrierea ei ne lasa fara cuvinte: 'Daca se betejeste (imbolnaveste) un om, aduc nemtii popii cei uniti de-l cumineca si de moare un om, iarasi aduc nemtii de-l ingroapa si patimim de frica nemtilor si a popilor. Şi de se naste vreun prunc, alearga popii cu nemtii de-l boteaza cu sila… Şi care om nu vrea sa mearga cu popii cei uniti cu biserica, ii trage intai cate cincizeci de bani, a doua oara cate un florin si merg la carciuma si-i beau'.In acest context, un cioban roman, Oprea Miclaus din Salistea Sibiului, a avut curajul de a se opune terorii stapanirii habsburgice si a facut trei calatorii pana la Viena, unde a depus la Curtea Imperiala plangerile romanilor persecutati pentru credinta ortodoxa, siliti sa adopte uniatia. Daca in primele doua dati petitionarilor romani, intre care se afla si Oprea Miclaus, li s-a ingaduit plecarea acasa, la cea de-a treia vizita in capitala Imperiului, cand au fost primiti in audienta de insasi imparateasa Maria Tereza si cancelarul Kaunitz, romanii (Oprea Miclaus si preotul Moise Macinic) au fost arestati si aruncati in cunoscuta inchisoare Kufstein.Motivul? Cerusera (pentru a cata oara) 'in numele poporului episcop de legea noastra (ortodox) sau drum slobod sa plecam din tara'. Nu s-a mai stiut apoi nimic de ei. La 30 de ani dupa arestarea lor, Stana, sotia lui Oprea, il ruga pe imparatul Iosif al II-lea sa-l elibereze macar acum, la batranete, pe sotul ei. Raspunsul a fost laconic: 'Nu mai este in viata un astfel de om'. Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in anul 1950 pe credinciosul Oprea Miclaus in randul sfintilor mucenici, fiind praznuit pe 21 octombrie.Evlavia domnitorului Neagoe Basarab, dar si curajul mucenicului Oprea Miclaus sunt doua dintre marturiile credintei in Dumnezeu ale acestui neam care a reusit, de multe ori cu jertfa vietii, sa pastreze in sufletul sau virtutile crestine. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 iunie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 553

Id: 22677

Data: Jun 16, 2012

Imagine: