Sinaxar la Duminica a doua a Postului Mare

]]>Biserica Ortodoxă se află la 8 martie 2015 în Duminica a doua din Post, numită și a Sfântului Grigorie Palama. Vă prezentăm în cele ce urmează Sinaxarul din Triod la această duminică: „În Duminica a doua a Sfântului şi Marelui Post, facem pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Acest fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu şi minunat serv şi slujitor al lui Dumnezeu era originar din Asia, din părinţi de neam şi slăviţi. S-a silit să-şi împodobească cu virtute şi învăţătură nu numai pe omul cel din afară şi văzut, ci cu mult mai mult pe cel lăuntric şi nevăzut. Pe când era încă în fragedă copilărie a murit tatăl lui. Mama sa l-a învăţat şi l-a crescut atât pe el, cât şi pe fraţii şi surorile lui în învăţătura şi în legea Domnului şi în Sfintele Scripturi. A ajuns însă bun cunoscător şi al învăţăturii laice, căci a urmat la dascăli învăţaţi. Grigorie, isteţ din fire, având o râvnă potrivită, a adunat în scurtă vreme tot felul de cunoştinţe, încât, ajungând la vârsta de douăzeci de ani şi socotind pe toate o nimica şi mai înşelătoare decât visurile, căuta să alerge sus la Dumnezeu, pricina şi dătătorul oricărei înţelepciuni, şi printr-o vieţuire mai desăvârşită să-şi afierosească lui Dumnezeu toată fiinţa sa. De aceea a descoperit mamei sale scopul său iubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea înflăcărată de Dumnezeu, ce-o avea de multă vreme. Cu acest prilej a aflat că şi ea nutreşte de mult aceleaşi gânduri şi că-şi găseşte desfătarea în aceleaşi lucruri ca şi el. A adunat deci mama îndată în jurul ei pe copiii săi şi le-a zis cu veselie: «Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu!». Apoi a încercat să afle ce părere au ei despre cele bune şi le-a descoperit ţelul fratelui lor mai mare. Acesta, întrebuinţând mai mult cuvinte din inimă decât din minte, i-a convins să urmeze cu bucurie aceleaşi dorinţe ca şi el şi să fugă de lume. De aceea, după ce şi-a împărţit, după sfatul evanghelic, toată averea la săraci şi a părăsit cu suflet uşurat favorurile împărăteşti şi cinstea şi zgomotele din palatele împărăteşti, a urmat lui Hristos. Pe mama şi pe surorile sale le-a dus într-o mănăstire de călugăriţe, iar el împreună cu fraţii săi s-au dus în muntele sfinţeniei, supranumit Athos. Dar pentru că timpul n-a îngăduit să trăiască la un loc, a sfătuit pe fraţii săi să rămână în alte mănăstiri şi acolo să-şi ducă viaţa în ascultare de Dumnezeu, iar el s-a dat în ascultarea unui bătrân minunat numit Nicodim, care trăia în isihie numai pentru Dumnezeu. De la acesta a învăţat cu fapta, în umilinţa sufletului, toată porunca şi toată virtutea. A mai dobândit aici, în descoperire tainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit de nimeni al Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. După mutarea lui Nicodim către Dumnezeu, a trăit câţiva ani în Marea Lavră cu multă râvnă în cele duhovniceşti. De dragul isihiei însă a plecat din Marea Lavră şi a îmbrăţişat pustia. Fiind sârguincios şi dorind necontenit cu tărie să fie cu Dumnezeu, s-a dat pe sineşi unei vieţi covârşitor de aspre. Înfrânându-şi prin rugăciune stăruitoare simţurile, înălţându-şi mintea la Dumnezeu, petrecându-şi tot timpul în rugăciune, studiind cele dumnezeieşti şi întocmindu-şi într-un chip foarte bun viaţa, învingea cu mare putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, atacul demonilor; curăţindu-şi sufletul cu izvoare de lacrimi prin privegheri de nopţi întregi, a ajuns vas ales al harurilor dumnezeiescului Duh şi avea adeseori vedenii dumnezeieşti. Şi ceea ce-i mai minunat este că nu şi-a schimbat felul lui aspru de viaţă, cu toate că a plecat, din pricina năvălirilor ismailiţilor, în Tesalonic şi a fost silit să locuiască în alte oraşe. După mulţi ani, după ce şi-a curăţit desăvârşit şi trupul şi sufletul, cu voia lui Dumnezeu, a primit marele har al preoţiei. Şi săvârşea tainele preoţiei ca unul care n-avea trup şi era, ca să spun aşa, în afară de el însuşi, încât sufletele celor care se uitau la el se pocăiau numai văzându-l. Era cu adevărat mare şi era cunoscut de cei care trăiau după rânduiala lui Dumnezeu ca un purtător de Duh. Se arăta un astfel de om şi celor care vedeau faptele lui: avea putere împotriva demonilor; izbăvea pe cei cuprinşi de înşelăciunea şi uneltirea lor; făcea ca pomii neroditori să dea roade; vedea mai dinainte cele viitoare şi era împodobit şi cu celelalte haruri ale dumnezeiescului Duh. Dar pentru că săvârşirea virtuţii stă în puterea noastră, şi fără încercări nu este nici desăvârşire şi nici arătarea credinţei noastre în Dumnezeu - căci împreună-lucrarea faptei bune şi a dorinţei de bine desăvârşeşte pe omul care trăieşte după Dumnezeu a îngăduit Dumnezeu să cadă acest mare bărbat în felurite şi necontenite încercări, pentru ca prin toate acestea să se arate cu adevărat desăvârşit. Ce minte poate să-şi închipuie câte i s-au întâmplat? Ce cuvânt poate să rostească uneltirile mai mari decât cele dinainte ale cumplitului vrăjmaş şi acuzaţiile şi bârfelile aduse lui de noii luptători împotriva lui Dumnezeu? Cine poate să spună cât de mult a luptat pentru credinţă timp de douăzeci şi trei de ani, suferind din partea vrăjmaşilor vătămări şi felurite necazuri? Ereticul, Varlaam din Calabria, care se credea grozav în înţelepciunea laică şi socotea, în deşertăciunea propriilor lui gânduri, că ştie toate lucrurile, a pornit război cumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a dreptei noastre credinţe şi a tuturor celor care o ţineau cu tărie. Varlaam învăţa nebuneşte că harul comun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi lumina veacului ce va să fie, prin care vor străluci şi drepţii ca soarele, în chipul în care şi Hristos a arătat-o strălucind ca soarele pe Muntele Taborului, şi, pe scurt, toată puterea şi lucrarea Dumnezeirii triipostatice, este cu totul deosebită de firea dumnezeiască şi este creată. Iar pe cei care cugetau drept, că acea dumnezeiască lumină este necreată şi că toată puterea şi lucrarea dumnezeiască nu sunt nicidecum însuşiri noi printre însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu, pe toţi aceştia, prin cuvinte şi prin scrieri mari, îi numea închinători la doi dumnezei şi închinători la mai mulţi dumnezei, după cum se numesc şi iudeii, Sabelie şi Arie. Pentru a vădi rătăcirea lui Varlaam, Biserica a trimis la Constantinopol pe dumnezeiescul Grigorie, ca un luptător al credinţei şi ca un cunoscut apărător, dar, mai bine-spus, şi ca acuzator şi ca acuzat. Dumnezeiescul împărat Andronic al patrulea Paleologul, apărător al dreptei credinţe, a adunat un sfânt sinod. Când a venit la acest sinod şi Varlaam - cu învăţăturile lui eretice spuse mai sus şi cu acuzaţiile aduse împotriva credincioşilor marele Grigorie, plin de dumnezeiescul Duh şi îmbrăcat cu putere nebiruită de sus, a astupat acea gură deschisă împotriva lui Dumnezeu şi în sfârşit a biruit-o; a prefăcut în cenuşă, prin cuvântări arzătoare şi prin scrieri, ereziile lui asemănătoare spinilor. Pentru că n-a mai putut suferi ruşinea, vrăjmaşul dreptei credinţe a fugit la latini, de unde a şi venit. în sinod Grigorie, după ce a mustrat pe Varlaam, a mustrat şi pe Polichindin, şi prin cuvântări împotriva lui, a nimicit scrierile acestuia. Cu toate acestea, partizanii pierzaniei acestora nu încetau de a purta război Bisericii lui Dumnezeu. Spre a le fi stavilă, silit mai mult de sfântul sinod şi chiar de împărat, şi înainte de toate prin voia dumnezeiască, Grigorie a fost înduplecat să se urce pe scaunul arhiepiscopal şi să fie păstor sfintei Biserici a Tesalonicului. Îmbrăcat cu acest har, a dat cu bărbăţie şi stăruinţă cu mult mai multe lupte decât înainte pentru credinţa ortodoxă. Pe mulţii, cumpliţii şi viclenii partizani ai lui Achindin şi Varlaam, care se arătau ca nişte pui înverşunaţi ai unor înverşunate fiare sălbatice, ca şi învăţăturile şi scrierile lor, i-a combătut cu fel de fel de argumente, prin cuvântări şi scrieri de Dumnezeu insuflate, nu o dată sau de două ori, sau de trei ori, ci de multe ori şi în multe împrejurări, nu numai în timpul unui împărat sau patriarh, ci în timpul a trei împăraţi, care au luat sceptrul împărăţiei unul după altul, şi în timpul tot atâtor patriarhi şi a multor sinoade. Dar în sfârşit i-a biruit. Unii îndărătnici, socotind o nimica dreptatea dumnezeiască, au rămas în rătăcirea lor. Aşa s-a întâmplat cu toate ereziile. Pe scurt, acestea şi atât de mari sunt biruinţele marelui Grigorie împotriva rău-credincioşilor. Dar Dumnezeu, pe căi nespuse, l-a trimis învăţător şi în Răsărit. Din Tesalonic a fost trimis sol în Constantinopol ca să potolească certurile dintre împăraţi. A fost prins însă de agarineni şi ţinut în stăpânirea lor un an întreg. Ca un luptător a mers din loc în loc şi din oraş în oraş, învăţând cu mult curaj Evanghelia lui Hristos. Pe cei tari îi întărea însă şi mai mult şi-i sfătuia să stăruie în credinţă, iar pe cei şovăielnici, care aveau unele îndoieli şi-i puneau întrebări cu privire la cele ce se petreceau în acea vreme, îi sprijinea cu înţelepciunea dumnezeiască şi le dădea cea mai bună dezlegare tuturor întrebărilor ce i le puneau. Iar celorlalţi, care s-au rupt în chip nenorocit de creştini şi îşi bat joc de dogmele noastre: de iconomia întrupării Domnului şi Dumnezeului nostru, de cinstita cruce, de cinstitele icoane cărora ne închinăm, de multe ori le vorbea cu îndrăzneală. Mai mult încă vorbea şi despre Mahomed şi despre multe alte întrebări ce-i erau puse. Prin răspunsurile pe care le dădea, pe unii îi uimea, iar pe alţii îi înfuria împotriva Iui, şi îşi întindeau mâinile spre el şi i-ar fi pus muceniceşte capăt zilelor dacă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, n-ar fi fost cruţat cu nădejdea răscumpărării sale cu bani. Acest lucru s-a întâmplat, şi marele Grigorie a fost eliberat de nişte creştini iubitori de Hristos. Şi aşa a plecat îndată, mucenic nesângerat, la turma sa. Pe lângă multe şi mari daruri şi merite deosebite ce avea, a fost împodobit şi el cu semnele lui Hristos, având în el, după cum spune Pavel, lipsurile lui Hristos (Col. 1, 24). Iar ca să arătăm însuşirile lui deosebite, le vom numi pe acestea: era peste măsură de blând şi smerit, însă nu când era vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeieşti, în acestea era mare luptător; era fără ură şi îngăduitor; căuta, atât cât îi sta în putinţă, să răsplătească cu bine pe cei care se purtau rău cu el; nu primea cu uşurinţă cuvintele ce se spuneau împotriva unora; era răbdător şi cu suflet mare în greutăţile ce veneau asupra lui de fiecare dată; era mai presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era totdeauna simplu în toate trebuinţele trupului, deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu totul; blândeţea, liniştea şi necontenita lui bunăvoinţă a tăriei sufletului său se desăvârşiseră atât de mult în el, încât aceste însuşiri se arătau şi pe dinafară celor care-l priveau; în toate totdeauna înţelegător, atent şi ordonat. Ca o urmare a acestor însuşiri, aproape niciodată ochii lui nu-i erau seci de lacrimi, ci purtau în ei izvoare de lacrimi. Deci aşa a luptat vitejeşte de la început până la sfârşit împotriva patimilor şi a demonilor; a alungat departe de Biserica lui Hristos pe eretici, înfăţişând limpede în cuvântări şi în scrieri credinţa ortodoxă, iar prin ele a pecetluit oarecum toată Scriptura cea insuflată de Dumnezeu, după cum şi ea, care-i sfârşit şi pecete a vieţii şi cuvântului sfinţilor, a pecetluit viaţa şi cuvântul lui; a păstorit apoi, apostoleşte şi bine-plăcut lui Dumnezeu, turma lui timp de treisprezece ani, a împodobit-o cu predici morale şi a condus-o spre staulul cel ceresc. Şi, ca să spunem aşa, spre a se arăta ajutător de obşte şi al ortodocşilor în viaţă şi al celor ce vor veni, s-a mutat la viaţa cea mai presus de lume în anul 1362 de la Hristos, trăind în total 63 de ani. Duhul şi l-a dat în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul, sfintele lui moaşte, le-a lăsat turmei. Sfintele lui moaşte şi astăzi se păstrează în Mitropolia din Tesalonic, neobişnuit de strălucite şi de slăvite, ca o moştenire şi comoară nepreţuită. De fiecare dată fac minuni celor ce se apropie de ele cu credinţă, dăruind izbăvire de tot felul de boli. Cu ale lui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin”.

Download: Click for download attached file: Sinaxar la Duminica a doua a Postului Mare

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 359

Id: 49501

Data: Mar 8, 2015

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei