În cele ce urmeaza va prezentam Sinaxarul din TRIOD din prima sâmbata a Postului Mare:„Mare prigoana s-a pornit împotriva crestinilor, pe timpul lui Iulian Paravatul. El a stapânit sceptrul împaratiei romane dupa Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare, si trecuse de la Hristos la închinarea idolilor. Necredinciosul împarat n-a vrut sa-i osân­deasca dintr-o data, nici cu cruzime si nici cu neomenie; dimpotriva, încerca cu altfel de purtari sa-i faca pagâni, caci, pe de o parte îi era rusine sa se poarte crud cu ei, iar pe de alta parte se temea sa nu se înmul­teasca mai mult crestinii. De aceea s-a gân­dit vicleanul si nelegiuitul sa-i spurce oare­cum pe ascuns. Şi stiind ca poporul nostru, al Iui Hristos, mai cu seama în saptamâna întâi a Postului Mare cauta sa se curateasca si sa se apropie mai mult de Dumnezeu, a chemat pe prefectul cetatii si i-a poruncit sa ridice din piata obisnuitele mâncari, adica pâine si bautura, si sa puna în locul lor altele, dupa ce au fost mai întâi amestecate cu sângele jertfelor idolesti si au fost spur­cate la facerea lor. A poruncit asta cu gândul ca se vor spurca mai cu seama în aceste zile de curatie cei ce vor cumpara aceste mân­cari de post. Prefectul a adus la îndeplinire îndata porunca: a pus în toata piata mân­cari si bauturi pângarite de jertfele si spurcaciunile lor idolesti.Dar ochiul lui Dumnezeu, care vede totul, care prinde pe cei destepti în vicleniile lor si are grija totdeauna de noi, robii Lui, a rasturnat planurile cele spurcate ale Paravatului. Dumnezeu a trimis la Eudoxie, ar­hiereul cetatii, care nu stia nimic de planul împaratului, pe marele lui mucenic, pe Teo­dor, care era ostas din ceata tironilor, numit de aceea si Tiron. Teodor a stat înaintea episcopului aievea, si nu în vis si i-a spus asa: «Scoala-te cât mai repede, aduna turma lui Hristos si porun­ceste cu tarie sa nu cumpere nimeni nimic din cele puse în piata, caci sunt spurcate de necredinciosul împarat cu sângele jertfelor idolesti!». Episcopul, nedumerit, l-a între­bat: «Cu ce au sa se hraneasca cei care n-au merinde acasa daca nu vor cumpara din cele ce se vând în piata?». «Fa-le coliva, i-a raspuns sfântul, ca sa le potolesti nevoia».Episcopul, nedumerit iarasi, si neîntelegând ce-i spune, l-a întrebat: «Ce este aceea, coliva?». «Grâu fiert, i-a raspuns Ma­rele Teodor. Asa numim noi evhaitenii grâul fiert!».Episcopul a vrut sa stie cine este acesta care poarta grija de poporul crestin. Sfântul i-a spus din nou: «Teodor, mucenicul lui Hristos, trimis de El în ajutorul vostru».Episcopul s-a sculat îndata si a vestit multimii cele vazute. Lucrând asa, a pazit nepângarita turma Iui Hristos de planurile împaratului dusman si Paravat. El, când a vazut ca este vadita viclenia lui si ca n-a putut face nimic, destul de rusinat, a po­runcit sa puna din nou în piata obisnuitele mâncari.Dupa ce a trecut saptamâna, poporul lui Hristos, înaltând multumiri binefacatorului lor si mucenicului, a savârsit în aceasta sâm­bata cu coliva pomenirea lui. Şi de atunci si pâna acum, noi credinciosii, înnoind minu­nea, cinstim cu coliva pe Marele Teodor, ca sa nu se uite cu timpul o fapta asa de mare a mucenicului.Pe acest Mare Teodor l-a chinuit cumplit pagânul Vringa, pe timpul împaratului Maximin. Mai întâi a fost supus la mari suferinte. În urma, sfântul a dat foc templu­lui zeitei pagânilor, iar podoabele templului le-a împartit la saraci. Cu toate ca unii au venit la el cu scopul de a-I sfatui sa se lepede de credinta, totusi n-a vrut. Asadar, dupa ce a patimit multe, în urma a fost aruncat într-un cuptor foarte încins. Nepatimind nimic din pricina aceluia, si-a dat Iui Dumnezeu duhul sau în mijlocul cuptorului”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 990

Id: 38649

Data: Mar 8, 2014

Imagine: