"Voind Dumnezeu a ne mangaia pentru multe nevoi si necazuri, te-a dat noua ocrotitor; dar noi te cunoastem pe tine si parinte si de minuni facator. Pentru aceasta multumind pentru intelepciunea Lui cea negraita, Ii cantam: Aliluia!" (Acatistul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, condacul al VII-leaViata ne invata ca sfintii sunt alaturi de noi, mai ales atunci cand le cerem ajutorul. Cuviosul Dimitrie cel Nou, ale carui moaste sunt adapostite de Catedrala patriarhala din Bucuresti, este cel la care, venind cu credinta, oamenii se roaga pentru izbavirea de boli, de patimi si pentru sprijin in necazuri. Implinirile cererilor lor sunt dovada ca sfintii sunt vii si atenti la nevoile noastre. Pelerinajul savarsit an de an in perioada sarbatorii Sfantului Dimitrie cel Nou este momentul in care bucuria harului izvorata din sfintenia cuviosului se revarsa din plin asupra tuturor credinciosilor.In fiecare neam, Dumnezeu priveste mai cu seama la aceia care au stiut sa-si infrumuseteze viata cu virtutile bineplacute Lui. Pe ei, ca prieteni ai Sai, ii inalta si le da slava inaintea oamenilor, ca acestia, vazand cum Dumnezeu niciodata nu uita si nu nesocoteste pe fiii Sai, sa fie mereu treji si neobositi in lupta pe care fiecare botezat in numele lui Hristos o are de dus in fiecare zi cu patimile si ispitele acestei lumi.Iar darurile primite de unii din alesii Lui sunt neputrezirea trupului si savarsirea de minuni pentru cei ce se roaga lor. Moastele sunt marturia vietii nemuritoare pe care sfintii o primesc nu numai in sufletul, ci si in trupul lor muritor. Fericit poporul care are in mijlocul sau comori de asa mare pret!Romanii sunt bucurosi sa aiba ca ocrotitor si sprijinitor in nevoile lor pe cel care de peste doua veacuri strajuieste cu rugaciunile sale Muntenia si intreaga tara, Cuviosul Dimitrie cel Nou de la Bucuresti.Pentru a afla ceva din taina acestui smerit monah trebuie sa ne intoarcem in istorie cu sute bune de ani in urma.Un sat din sudul Dunarii, numit Basarabi sau Basarabov, aducandu-ne aminte de dinastia intemeietorilor Ţarii Romanesti, a fost locul unde, la inceputul secolului al XIII-lea, s-a nascut si a trait cuviosul. Şi-a petrecut prima parte din viata cu una din indeletnicirile de care face pomenire Scriptura cu privire la multi oameni slaviti de Dumnezeu, si anume pastorirea vitelor. Rugaciunea care-l insotea permanent a aprins cu timpul in sufletul sau un dor nestins pentru Hristos, incat a renuntat la grija fata de necuvantatoare si a ales calea monahismului. Nebagat in seama, sarac in cele pamantesti, dar bogat in cele ceresti, nedeprins in intelepciunea veacului, dar adunand comorile invataturii sfinte pe care a trait-o, Cuviosul Dimitrie a dobandit nu cu putine osteneli, in privegheri si rugaciuni, sfintenia prietenilor lui Dumnezeu.Pestera de pe apa raului Lom adapostea manastirea unde cuviosul, departe de rude si de prieteni, s-a nevoit pana la capatul vietii sale pamantesti. Dumnezeu i-a facut cunoscut momentul trecerii sale in vesnicie, iar sfantul a adormit, culcandu-se intre doua pietre mari ce se aflau aproape de pestera, pe malul raului Lom.Descoperirea moastelorAcolo, truditul sau trup a ramas multa vreme, pana cand, odata cu revarsarea acelei ape din apropiere, prabusindu-se copacii care au luat cu ei bolovani mari din rau, s-au surpat si lespezile care acopereau trupul sfintit al cuviosului, iar moastele sale au cazut in apa, ramanand vreme indelungata acolo.Dar Dumnezeu, care nu voieste ca faclia sa stea ascunsa sub obroc, a facut ca sfantul Lui sa fie descoperit in mod minunat. Cuviosul Dimitrie cel Nou s-a aratat in vis unei copile chinuite de duh necurat, indicandu-i locul unde se afla si zicandu-i: "Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi vindeca!"Fata a spus parintilor visul pe care l-a avut. Şi s-au strans preoti si oameni multi ducandu-se la locul acela, unde adeseori se arata o lumina pe care cei ce o vedeau o socoteau a fi semnul unei comori. Acolo au gasit pe sfantul, intreg si luminat ca soarele, si luandu-l, l-au dus in satul Basarabov.Auzind despre aceasta descoperire, domnul crestin al Ţarii Romanesti a trimis preoti si boieri ca sa aduca moastele sfantului in Valahia si sa le aseze in biserica domneasca. Dar trimisii domnului muntean nu au putut sa duca la indeplinire voia domnului lor, fiindca, luand moastele sfantului, au mers cu ele pana in localitatea Ruse, aproape de o fantana, de unde, prin dumnezeiasca minune, convoiul nu a putut merge mai departe. Atunci preotii si boierii s-au sfatuit sa injuge doua junici la carul care purta moastele sfinte pentru a vedea care este voia cuviosului.Şi, lucru uimitor, Sfantul Dimitrie cel Nou s-a intors in satul sau, Basarabov. Vazand aceasta, domnul Ţarii Romanesti a trimis o delegatie cu bani multi care a zidit o biserica in Basarabov, unde au fost asezate pretioasele moaste.Certarea monahului LavrentieMulte fapte minunate s-au petrecut de-a lungul timpului in legatura cu trupul sfantului. Anume, este cunoscuta istoria celor doua surori credincioase din Cernavoda, Aspra si Ecaterina, care, zidind o biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului, au hotarat sa aduca in ctitoria lor o particica din moastele Cuviosului Dimitrie cel Nou. Au facut asa cum au planuit, dar cand au vrut sa se duca spre casa, caii de la carute nu se clinteau din loc, desi vizitiii ii bateau grozav. Femeile si-au dat seama de greseala lor si, ingenunchind, cu lacrimi s-au rugat pentru iertare, punand la loc ceea ce luasera fara binecuvantare. Doar asa au putut pleca inapoi acasa.Au mai incercat si altii sa ia particele din moastele sfantului, dar au fost certati de Dumnezeu pentru indrazneala lor.Atunci cand a venit la Basarabi mitropolitul Tarnovei, Nichifor, impreuna cu soborul sau pentru a se inchina moastelor Cuviosului Dimitrie, un monah pe nume Lavrentie a fost ispitit sa rupa cu gura, in timp ce saruta trupul sfantului, o particica din acesta. Intentia a fost pedepsita pe loc si monahul a ramas cu gura deschisa, neputand vorbi. Infricosat de ceea ce patise, Lavrentie s-a rugat cu lacrimi sfantului si astfel i s-a redat graiul, dupa care a mers cu mitropolitul la cel care-i gazduia, povestindu-i cele ce a patimit. Iar mitropolitul i-a zis: "O, pacatosule, cum de n-ai socotit ca de-ar fi fost sa se imparta sfintele moaste la toti cei care vin sa se inchine lor, pana acum n-ar mai fi ramas nimic? Deci, de acum pocaieste-te, pentru ca ai gresit lui Dumnezeu si sfantului".Dar sfantul s-a facut cunoscut si ca facator de minuni si tamaduitor. Unul dintre episcopii Preslavului, Ioanichie, suferind o boala cumplita, neputand merge singur, a fost adus de patru credinciosi la biserica Sfantului Dimitrie cel Nou. Acolo, dupa slujirea Sfintei Liturghii, ierarhul s-a sculat sanatos si a putut umbla pe picioarele sale, multumind lui Dumnezeu si laudandu-l pe sfant."Indata a simtit tot poporul ocrotirea si sprijineala sfantului…"Dar cum a ajuns Cuviosul Dimitrie in capitala Munteniei?In vremea Razboiului ruso-turc din anii 1769-1774, cuprinzand rusii Ţarile Romane, au trecut Dunarea, ocupand cetatea Rusciuc si cateva sate, printre care si Basarabovul, unde se aflau si moastele sfantului. Generalul rus Petru Salticov le-a luat, cu gandul de a le feri de turci si de a le trimite in Rusia. Pe atunci, in Ţara Romaneasca stapanea Mihai Şutu. Au fost aduse in Bucurestiul aflat sub ocupatie ruseasca. La rugamintile intaistatatorului Bisericii Ţarii Romanesti, mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787), si ale boierului Hagi Dimitrie de a nu instraina sfintele moaste, generalul rus a lasat inchinatorilor romani sicriul cu trupul sfantului, ca mangaiere pentru relele patimite de populatie in timpul razboiului. Astfel, el a fost asezat in Catedrala Mitropoliei la 13 iulie 1774. Evlavia locuitorilor orasului fata de acest sfant a sporit tot mai mult, iar cuviosul nu a ramas dator celor care i-au cerut ajutorul in nevoi. Caci, asa cum marturiseste cronicarul, "nu numai ca a incetat razboiul dintre muscali (rusi) si turci, ci a contenit si boala ciumei cea infricosata. Şi mult ajutor si mare folos castiga toti aceia care cu credinta nazuiesc catre moastele sfantului…"Pelerinajul la moastele cuviosului, o veche traditie la romaniCinstit de la sfarsitul secolului al XVIII-lea ca ocrotitor spiritual al Bucurestiului si apoi al Romaniei, Cuviosul Dimitrie cel Nou a fost sarbatorit in fiecare an, la 27 octombrie, cu multa evlavie, mai intai de credinciosii Capitalei, dar apoi si de pelerinii veniti de pe cuprinsul intregii tari.Astfel, marturisesc documentele vremii ca in ziua de pomenire a sfantului se facea mare "alai" la Mitropolie, adica pelerinaj, cu boieri si popor, in frunte cu Voda.Alaiul pornea de la Curtea domneasca, in sunetul clopotelor care bateau de sarbatoare, urca Dealul Mitropoliei si era intampinat de mitropolit cu Evanghelia si Crucea, inconjurat de arhierei, preoti si diaconi.Liturghia era savarsita de intaistatatorul Bisericii, impreuna cu ierarhii si staretii manastirilor din Bucuresti. Dupa slujba, Voda se intorcea la Curtea domneasca si impartea caftane si slujbe la boieri, ierta pe osanditi si scadea pedepsele cele mari.Ajutorul minunat primit de credinciosi din partea sfantului este consemnat in cronicile din secolele trecute.Astfel, in vremea domnitorului Caragea, la 1814, cuprinzand ciuma Bucurestiul, calugarii au scos, la cererea lui Voda, moastele sfantului de la Mitropolie si au ocolit orasul, citind rugaciuni de tamaduire. Molima a scazut treptat in intensitate si Capitala a scapat de marea napasta.In 1827, pentru a curma seceta naprasnica ce lovea orasul si imprejurimile, s-a facut din nou procesiune cu moastele. "Voda, boierii si norodul care erau dupa sfant au fost martorii ploii care a tinut trei zile, cu mici intreruperi."Peste doar cativa ani, in 1831, a izbucnit epidemia de holera, iar Cuviosul Dimitrie cel Nou a fost scos din nou prin Bucuresti si boala a incetat.Şi in secolul trecut s-au intamplat fapte minunate prin care sfantul a aratat purtarea lui de grija fata de credinciosi. "In vara anului 1941, venind necredinciosii bolsevici sa arunce bombe asupra Catedralei Sfintei Patriarhii, nici una n-a cazut pe aceasta sfanta biserica in care se afla Sfintele Moaste, ci toate in jurul ei si, ceva mai mult, ele au cazut nu pe case, ci pe locuri virane sau pe strazi…"Minuni continua sa se savarseasca pana astazi la racla sfantului, care revarsa asupra celor ce-i cer binecuvantarea si ajutorul sau

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 723

Id: 34899

Data: Oct 24, 2013

Imagine: