Societatea catolica nu are preotese. Soțiile preoților noștri din Italia sunt intr-o situație cu totul aparte, spune PS Siluan

„Preoteasa ortodoxă se găsește într-o situație cu totul aparte, mai ales într-o țară tradițional catolică precum Italia, pentru că, în mentalitatea socială de aici nu există nici termenul, nici identitatea, nici statutul de preoteasă”, semnalează PS Siluan.

Într-un interviu despre pastorația în diaspora, Episcopul Ortodox Român al Italiei explică faptul că acolo mentalitatea locală este așezată pe o preoție legată de celibat. Cele două sunt nedespărțite și asta creează o situație aparte pentru preotul căsătorit și pentru preoteasă.

„Sunt preoți care și-au luat câte o geantă pe spate sau care au fost admonestați pe stradă de câte o bătrână pioasă italiancă pentru că i-a văzut în sutană cu preoteasa de braț. Bătrânica, gândindu-se că este un preot catolic care se plimbă cu o doamnă pe stradă, l-a admonestat pe preotul nostru. Bine, după ce i s-a explicat, și-a cerut scuze… Dar aceasta denotă o întreagă mentalitate și mă gândesc și la copiii care merg la școală și sunt întrebați: ‹tatăl tău e preot? Asta este ceva de neconceput! Adică mama ta e căsătorită cu preotul?›”.

În același timp, Episcopul Italiei subliniază avantajul ca o parohie să aibă un preot căsătorit, preoteasa fiind o referință pentru comunitate.

„Toate acestea m-au determinat să propun preoteselor o implicare în viața comunității, care aduce un plus și-n unitatea familiei lor, dar și în completarea acestei slujiri preoțești, ce nu poate să le cuprindă pe toate. Chiar dacă vrem să fim tuturor toate, solicitarea pe plan pastoral, duhovnicesc și de imediată necesitate în care preotul e obligat să se deplaseze și în toiul nopții, cine știe la câți kilometri ca să vină în întâmpinarea necazurilor sau problemelor duhovnicești ale unei persoane sau a unei urgențe de viață și de moarte, preoteasa poate să asume toată latura legată de educație și de slujire socială”

„La noi, în Episcopie, majoritatea preoteselor sunt mame. Mama are o ‹ureche› pe care, trebuie să recunoaștem, noi bărbații nu o avem. Ea este receptivă la niște frecvențe pe care noi nu întotdeauna le percepem”, a spus părintele episcop.

„Ea doar schimbă o privire cu o femeie din biserică și știe că e supărată, sau e necăjită, sau are o problemă, și noi, poate că, nici n-am observat; vede un copil mai întristat sau mai necăjit, mai nemâncat și înțelege imediat că ceva nu funcționează… Este, așadar, foarte potrivit, ca preoteasa să fie cea care se implică în partea educativă și socială a parohiei”.

„E bine ca ea să știe că este binecuvântată pentru a face aceasta și că are un rol consacrat în slujirea sa, nu ia privilegiul altcuiva, nu ia din slujirea preotului sau din slujirea altora din biserică, ci își împlinește vocația ei”.

„Realitatea nu face altceva decât să ne confirme, zi după zi, că implicarea preoteselor în aspectul educativ și social din viața parohiei și, de multe ori, în cel organizatoric (la hramuri, de exemplu) dă roade”.

„La hramuri, preoteasa supervizează organizarea, pentru că părintele trebuie să se ocupe de cele ale slujbelor și ale bisericii. Ea adună în jurul ei femei credincioase, femei doritoare de a sluji și le coordonează, pentru că părintele n-are timp să stea să coordoneze, să împartă roluri și așa mai departe”

„Mă bucur, de fiecare dată, când văd că o preoteasă, pe de o parte, își crește copiii pe care Domnul i-a dat, iar, pe de altă parte, este în mijlocul comunității, nu neapărat ca o prezență autoritară – deși, uneori, chiar e nevoie de așa ceva – ci, ca o prezență slujitoare, o prezență discretă, ascultătoare. Pentru mine, a vedea o preoteasă implicată în viața parohiei păstorită de soțul ei este o bucurie și cred că aceasta contribuie și a contribuit, în mod esențial, la eficiența pastorală și la slujirea pastorală în comunitățile noastre”, spune PS Siluan.

Episcopul Italiei vorbește în același interviu despre misiunea preotului și spune că acesta nu trebuie să uite să-și hrănească și propriul suflet cu cele duhovnicești, nu doar pe cele ale credincioșilor.

Un alt subiect a fost cel al efectelor pozitive ale pandemiei, în ce privește viața spirituală: „Multe persoane Îl caută pe Dumnezeu, se îndreaptă spre biserică, în momentele acestea, deși nu o făceau înainte chiar așa de constant și nu o făceau cu atâta dorință și cu atâta căutare”, a spus PS Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei.

În finalul discuției, ierarhul vorbește și despre sine și spune că îl înțelege pe Sfântul Ioan Gură de Aur care fugea de preoție și, cu atât mai mult, de episcopat: „Pentru că eu, de 100 de ori dacă m-aș naște, de 100.000 de ori m-aș gândi dacă m-aș mai angaja la un asemenea jug!”.

Citește integral pe site-ul oficial al Episcopiei Italiei

Vezi și:

Sursă foto: Iustina Irimia Cenușă / Facebook

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 64

Id: 74238

Data: Jul 23, 2021

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar