Ma tot intrebam ce legatura tainica uneste atat de intim in timp Soveja de Miorita. Aveam sa inteleg lucrul acesta la ceas de trecere in iarna, cand, aflandu-ma intre zidurile voievodalei manastiri basarabene din localitate, la sugestia parintelui paroh Gheorghe Nechifor, am privit cu mai atenta aplecare pragul usii sfantului lacas. Astfel m-am luminat, descoperind in slefuirea secularei pietre tocite de pasi impacarea, ca semn al dobandirii vesniciei. Atunci am inteles eu taina impacarii mioriticului cioban cu moartea si a muntenilor cu moldovenii, care prin ridicarea acestei biserici au inaltat dimpreuna neamul pana la Rai.Ajuns la portile vechii manastiri din Soveja, nici nu stii ce sa privesti mai intai. Atat de plin de maretie e locul, incat parca nici respirarea nu mai este respirare, ci un fel de zbor, un fel de plutire peste veacuri, peste munte si oameni, peste chiar un inceput de lume. Locul acesta conserva in sine perceptia unui timp ce curge vertical, cu trecutul, viitorul si prezentul adunate laolalta intr-o piatra, in galbenul auriu al unei frunze, in mirosul cetinei de brad sau chiar intr-un ochi albastru de cer zarit prin ruptura perdelei de ceata ce umple vazduhul. In aceasta atmosfera de taina am calcat dincolo de ziduri, intrand in istorie neverosimil de firesc. Şi tot ce am vazut aici, tot ce am trait se adauga la ce dobandisem in cele cateva zile petrecute in Soveja, impacandu-ma si pe mine, jurnalist permanent cautator al nevazutului si neintelesului, cu mine insumi, cu jur-imprejurul si, mai presus de toate, cu impacarea insasi. Caci biserica aceasta aduna, uneste, linisteste, dincolo de fire, firi, sentimente, oameni, rude si nerude, certati, necertati, ca nasterea unui prunc. Poate si de aceea biserica vechii manastiri din Dragoslovenii Sovejei are haruit hramul 'Nasterea Domnului'.Un sfant aduce pacea prin ridicarea de manastiriIarna anului 1644-1645, Targoviste. Un sfant, pe numele sau Varlaam, pe vremea aceea mitropolit al Moldovei, isi lasa sarutata, dupa traditie, mana dreapta, mai intai de catre domnul muntean Matei Basarab, apoi de catre doamna acestuia, Elena, una dintre cele mai erudite femei ale timpului, de catre Udriste Nasturel, fratele ei, cumnatul de nadejde al domnului muntean, si in cele din urma de catre marii boieri ai curtii. Venise in Ţara Romaneasca prin vechiul tinut al Putnei si Focsaniului, pentru a pecetlui pacea atat de tulburata de razboaie dintre cele doua tari surori, Moldova si Ţara Romaneasca.Şi intr-o clipa de taina petrecuta cu luminatul voievod muntean, Dumnezeu i-a strecurat in minte o indrazneata idee. Aceea de a-i propune acestuia, ca semn al impacarii, ridicarea de catre fiecare dintre domnii celor doua tari a cate unei manastiri in patria celuilalt.In acest ceas al istoriei isi afla actul de nastere Manastirea Soveja.Lucrarile au inceput in primavara anului 1645, iar in decembrie acelasi an biserica manastirii ctitorului muntean era gata, in timp ce domnul Moldovei, Vasile Lupu, ridica Biserica Stelea din Targoviste. Şi, astfel, 'cu ajutorul lui Dumnezeu si cu porunca si cheltuiala preapacatosului rob al lui Dumnezeu Ioan Matei Basarab si Voievod a toata tara Ungrovlahiei si a sotiei noastre kneaghina Elena, s-a ridicat acest dumnezeiesc templu al Nasterii Domnului Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, afara din hotarele tarei noastre, in locul moldovenesc al Vrancei. Ziditu-s-a cu bunavointa si cu pogoramantul Domnitorului moldovenesc Ioan Vasile Voievod, in anul facerii lumii 6153 (1645)', dupa cum glasuieste o varianta a traducerii pisaniei bisericii in limba slavona.Prima mentiune scrisa a noii manastiri, dupa cum arata Petre Abeaboeru in lucrarea sa 'Schitul Babele si M-rea Soveja', apare in actul din 11 ianuarie 1646, prin care Popa Murgu si Popa Dima, feciorii popii Petrii din Vrancea, daruiesc Manastirii Dobromira (Buna Pace) de la Soveja, cum era cunoscuta pe vremea aceea, '4 falci de fan si ii vand o noua parte dintr-un batran cu 60 ughi'. La 17 noiembrie acelasi an, apare si actul prin care 'Vasilie vv Moldovei cu mitropolitul Varlaam, episcopii Anastasie, Teofon si Ghedeon si cu tot sfatul boierilor daruiesc uric lui Matei Basarab, vv Ţarii Romanesti, pentru fratia noastra si mare prietesug... locul Dobromira din tin. Putna, pentru ca sa faca manastire si planinele Rachitas si Zboina'.'Prin daniile importante primite la acea vreme se asigurau atat bunastarea manastirii, cat si necesitatile nevoiasilor', imi spune parintele Gheorghe Nechifor. Dar, pe parcursul existentei sale, manastirea a avut parte si de numeroase necazuri, fie cu manastirile din jur pentru pamanturi si alte proprietati, fie din cauza pradarilor de catre cete de talhari 'din tarea leseasca si ungureasca', fie din cauza incendiilor, razboaielor sau a cutremurelor. Decaderea vechii manastiri a fost practic desavarsita odata cu 'inchinarea ei Sfantului Mormant, cand egumenii greci au venit si au luat in stapanire lacasul', cum ne-a precizat parintele Nechifor.Cutremurul din 1802 a daramat aproape in intregime lacasul care 'in vremuri de restriste fusese leaganul acestei asezari, unde Matei Basarab adusese si localnici din asezarile argesene Rucar si Dragoslavele. Dar oamenii din zona au scris in istorie si fapte grozave. In Primul Razboi Mondial, cu banii vaduvelor, la Soveja a fost ridicat mausoleul inchinat soldatilor cazuti pe aceste meleaguri, iar in 1943, in urma unui devastator incendiu in care au ars 340 de case, Maresalul Antonescu se spune ca a vizitat comuna si ca a dat dezlegare sa se taie padurea si sa se ridice case noi pentru cei afectati de incendiu, cu sprijinul prizonierilor rusi. De atunci, exista vorba prin Soveja 'cutare are casa ruseasca'', ne spune parintele Nechifor.Biserica de astazi, ca un mire pregatit de nuntaIn 1928, biserica a suportat o restaurare reusita a ceea ce se mai putuse salva. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial se poate vorbi doar de incercari de reparatii si intretinere si abia dupa cutremurul din 1977 discutam de o noua etapa de punere in valoare. 'Amprenta aparte a pus-o Intaistatatorul locului, Inalt Preasfintitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei, care de foarte multe ori a alergat pana la hotarul eparhiei pentru a ne da indemnuri si sprijin, fara de care nu s-ar fi putut realiza ceea ce vedem astazi aici. S-a refacut clopotnita, s-a inlocuit invelitoarea de sindrila a bisericii cu tabla de cupru, a fost efectuata pictura de catre Liliana Enache Dragomir, astfel incat, in 2008, a doua zi de Craciun, Inalt Preasfintitul Epifanie a venit in mijlocul nostru si ne-a resfintit biserica', ne marturiseste parintele Nechifor.Astazi, biserica fostei manastiri arata ca un mire primenit, gata de nunta.Intrand in sfantul lacas, parintele Nechifor mi-a atras atentia asupra pragului vechii usi si a unei pietre tocite de calcaturi. Un martor tacut, dar atat de graitor al veacurilor, dar mai ales al impacarilor. Caci tot ce exista astazi aici - curtea, cu ramasitele vechilor ziduri, fresca, aerul, amintirile, chiar si mormintele - se regaseste in acest duh al impacarii, atat de concret si tainic exprimat in tacerea pietrei. In linistea care te cuprinde, te insenineaza, te zideste pe interior, te pregateste, cand o privesti, la fel ca pe mioriticul ciobanas, pentru marea impacare cu lumea, cu Dumnezeu, pe care, din nepricepere, noi, oamenii, o tot amanam, o tot ignoram, neintelegand ca Raiul inseamna, inainte de toate, impacarea cea mare.Nici nu stii ce sa admiri mai intai. Fresca, atat de expresiva, calda, aproape vie, chipurile celor doi voievozi ai impacarii, lumina care cade intr-un fel anume, greu de definit, pe lucruri, pe chipurile sfintilor, facandu-le calde, apropiate, ca gandul Sfantului Varlaam, care, straluminat de Dumnezeu, propunea celor doi voievozi romani nu numai impacarea omeneasca, ci si pe cea intru 'Domnul nascut, nu facut', cum graieste Crezul crestin.Locul unde istoria pledeaza pentru impacareŞi, daca nu ar fi fost pragul acesta, pe care ma sfiesc sa-l calc, gandindu-ma daca nu cumva n-ar fi mai nimerit sa-l sarut, tot as fi fost impacat aici, fie si numai pentru faptul ca m-am simtit mai parte in partea lumii zidita de Creator. Albul bisericii, curtea, casa parohiala, chiar si vechile ziduri, lucrarea de refacere ampla si conservare a unui loc binecuvantat cu pace de Domnul innobileaza deopotriva pe ctitor, pe credinciosi si pe slujitorii altarului, pe pelerini. Caci aici nu vorbesc despre impacare numai pisania si pragul, ci istoria insasi.In 1846, 'razvratitorul ordinei publice' Alecu Russo sosea surghiunit la Soveja, ca sa 'se tie la cea mai aspra opreala, fara a i se da de scris sau a primi scrisori, ci a se aseza pe hrana de fasole si pe canon de rugaciuni, spre a-si veni de pocainta si la ispasirea pacatelor'. Dar staretul manastirii din vremea aceea, om de inteles, i-a permis sa mearga la stanele din imprejurimi, sa asculte muzica si sa primeasca vizite, prilej cu care aude Miorita, pe care o trimite lui Alecsandri. 'El face cateva notari si despre biserica, spunand ca aici sunt oameni de credinta si constata ca partea arhaica a satului este in continuare vie', cum spune parintele, hranindu-se si el impacat din acest izvor nesecat de vesnicie, care ii alina traiul nedrept al surghiunului. Tot aici, in curtea manastirii, s-a impacat cu lumea si cu Dumnezeu marele fiu al Sovejei, Simion Mehedinti, 'cel care a vorbit atat de frumos despre scoala, invatamant, despre valori si care a spus ca un popor atat intelege, atat iubeste si pretuieste, cat intelege din Evanghelie', cum ne marturiseste parintele Nechifor. Şi tot aici isi are mormantul, afara, in dreptul altarului, unde an de an este pomenit si comemorat deopotriva de Biserica, de intelectualii tarii, de toti sovejenii.Inainte de plecare, parintele paroh din Dragosloveni a tinut sa-mi povesteasca despre jertfelnicia unui alt parinte, la fel de impacat si el la Soveja cu vremurile, dar mai ales cu Dumnezeu: 'in perioada comunista, preotul de aici, Emanoil Arghire, arestat doi ani, interzis pentru o perioada, cu domiciliu fortat la Barzesti, era scos in zile de sarbatoare din slujba pentru a aduna spice de pe camp, in urma combinelor. Dar suferinta i-a luminat deodata gandul. Asa se face ca smeritul parinte, in zi de slujba randuia, la fiecare ora, pomeniri pentru morti in cimitir, astfel incat era ocupat cu cele sfinte aproape toata ziua, iar cei care il tot chinuiau nu mai indrazneau sa se lege de el, sa mearga in cimitir sa-i spuna sa nu mai slujeasca, pentru ca stiau ca de se vor atinge de morti, oamenii aveau sa se revolte. Atunci, cimitirul a capatat numele de livada, pentru ca se afla intemeiat intr-o livada, unde isi dorm somnul de veci mosii si stramosii nostri, adica, asa cum am spune noi, acea roada coapta a neamului nostru.'Impacat si eu cu impacarea, am parasit curtea bisericii din Dragoslavele, nu inainte de a-i mai cuprinde inca o data intr-o privire linistea, asa cum o fac cu siguranta si cele peste 250 de familii dragoslovene care ii trec pragul, gandindu-ma cu luare aminte la ceea ce-mi spunea, ca si concluzie a discutiilor, gazda mea de peste pragul istoriei: 'Biserica aceasta, asa cum arata ea acum, este painea credintei plamadita in vatra satului'.Cu aceasta paine in suflet si cu imaginea pragului tocit al bisericii, am parasit Soveja, senin si linistit, impacat pentru inca o toamna cu mine, cu cerul si cu lumea de sub el.(Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica , Editia din data de 27 noiembrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 824

Id: 18221

Data: Nov 27, 2011

Imagine: