Oamenii au mai multa nevoie de lumina noastra decat de activitatea noastra, spunea un mitropolit rus contemporan. Lumina, intelegere adanca, nevorbita, o asezare sufleteasca mai buna sunt darurile pe care ni le pune inainte autorul lucrarii Scara, Sfantul Ioan, cel praznuit in a patra duminica din Postul Pastilor. Arhidiaconul Ioan Ica jr, profesor la Catedra de spiritualitate a Facultatii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu, ne desluseste cateva din intelesurile acestui timp de pregatire pentru marea sarbatoare a Invierii.Parinte profesor, daca primele duminici ale Postului Mare se disting ca o perioada dogmatica, cele inchinate Sfantului Ioan Scararul si Mariei Egipteanca permit definirea unei noi perioade cu accent ascetic mai profund in acest rastimp de innoire duhovniceasca. Vorbiti-ne despre aceste trepte spre Invierea Domnului.Intr-adevar, incepand cu Duminica Sfintei Cruci se intra in cea de a doua parte a urcusului duhovnicesc al Postului Mare. De altfel, Sfanta Cruce nu se afla doar in mijlocul postului, ea se afla si la inceputul acestuia, in pomul din gradina Raiului de unde stramosii nostri au fost izgoniti. Ea se va afla si la sfarsitul Postului Mare in deschiderea Raiului de catre Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa de pe cruce. Incepand de acum, din aceasta duminica, Biserica ne propune tuturor credinciosilor spre ravna, spre meditare, spre adancire doua mari figuri din traditia mo-nahala a vietii noastre. Biserica vrea sa spuna credinciosilor ei ca Sfantul si Marele Post in general trebuie sa fie privit ca o perioada duhovniceasca de tip monahal pentru toti crestinii. De altfel, Postul Mare, asa cum spun si cantarile, trebuia sa fie zeciuiala, a zecea parte din an, 40 de zile e-chivalentul aproximativ al celor 365 de zile ale anului, in care crestinii trebuie sa traiasca asemenea ingerilor, sa aiba o viata duhovniceasca asemenea monahilor. Renuntare nu numai asupra ali-mentatiei, dar si a tuturor afectelor si placerilor patimase ale trupului, ca oamenii sa se concentreze pe identitatea lor spirituala si duhovniceasca. In acest fel, monahismul a fost in istoria si este in traditia ortodoxa reperul si farul duhovnicesc dupa care credinciosii sunt indemnati sa-si potriveasca viata si sa si-o indrepte in itinerarul lor pamantesc si ceresc. Biserica ne ofera deci doua figuri de oameni duhovnicesti, un barbat desavarsit si o femeie desavarsita, un nou Adam intr-un fel si o noua Eva duhovniceasca. Un nou Adam in persoana Sfantului Ioan Scararul, mare-le ascet de la poalele Muntelui Sinai, iar apoi chipul de pocainta si de desavarsire duhovniceasca tot din zona Orientului in persoana Cuvioasei Maria Egipteanca. Lucrul acesta este profund semnificativ in viata noastra, a credinciosilor, si ne aduce aminte de faptul ca toti crestinii sunt chemati in aceasta perioada nu numai sa participe, sa strabata o cursa duhovniceasca de 40 de zile a Sfantului si Marelui Post, dar aceasta cursa nu se desfasoara doar in timp, orizontal, ci se des-fasoara si pe verticala, este o ascensiune, un urcus duhovnicesc. Este un urcus prin care ei sunt chemati sa se departeze, sa se rupa de cele ale pamantului si sa se uneasca cu realitatile duhovnicesti, ceresti si vesnice, renuntand la lucrurile vremelnice si trecatoare ale acestei vieti, asemenea monahilor, in cele din urma.Pentru ca trebuia serbat cu Liturghie, i s-a inchinat o duminica speciala, Duminica a patra din Postul Mare, numita si Duminica scarii, a urcusului catre Dumnezeu. Autorul lucrarii Scara este socotit drept legiuitorul ascezei si faptuitorul prin excelenta.Care este importanta Sfantului Ioan Scararul in spiritualitatea ortodoxa?Sfantul Ioan Scararul este o figura centrala a spiritualitatii ortodoxe atat prin praznuirea sa, despre care nu stim foarte multe lucruri, cat si prin opera sa. Ştim doar ca a fost un ascet de tip isihast care s-a nevoit in retragere la poalele Muntelui Sinai, ca mai apoi, la batranete, egumen fiind, sa si conduca manastirea unde a intrat. Pentru monahii de aici a redactat aceasta uimitoare si fascinanta lucrare care i-a atras pe credinciosii ortodocsi din toate timpurile si a carei originalitate sta mai putin in continut, pentru ca Sfantul Ioan Scararul, traitor in veacul al VI-lea, a facut o sinteza a in-tregii experiente duhovnicesti a monahismului egiptean, palestinian si sinaitic, importanta pentru modul de sistematizare si organizare a experientei duhovnicesti.Felul in care a stiut sa orchestreze toate temele acestea ale vietii duhovnicesti intr-o arhitectura unica intr-un fel a permis ca spiritualitatea ortodoxa sa se defineasca de la el incoace ca o spiritualitate a urcusului, a scarii. Sigur ca in aceasta scara a luat ca model pe Moise in primul rand si Muntele Sinai, la poalele caruia s-a nevoit. Deci, viata crestina apare ca un urcus. Viata crestina asemanata unui munte care se urca in etape. O Scara in 30 de trepte dupa cei 30 de ani ai vietii Mantuitorului, deci, in acelasi timp, un urcus duhovnicesc asemenea lui Moise, dar si o maturizare a omului duhovnicesc pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. De altfel, Scara mai are un titlu, mai vechi. Ea se mai numeste si Tablite duhovnicesti, in sensul ca Sfantul Ioan Scararul, care a urcat Muntele Sinai asemenea lui Moise si s-a intalnit cu Dumnezeu, ca si el, se intoarce cu noi tablite duhovnicesti pe care asterne in scris experienta duhovniceasca a urcusului sau spre Dumnezeu.Din vechi timpuri, parintii din manastirile noastre, din Moldova mai ales, au copiat, au talmacit si au pus la indemana obstilor monahale Scara. De la stralucitul mitropolit Varlaam, apoi Veniamin Costache pana la parintele Staniloae avem numeroase editii ale acestei carti. Care este noutatea pe care aceasta lucrare o aduce in literatura bisericeasca?Da, cercetatorii au scos la iveala o Scara a lui Varlaam tiparita dupa o varianta slavona. Scara a preocupat marile personalitati ale vietii ortodoxe romanesti, atestand un interes profund al teologiei asupra acestui monument de viata duhovniceasca. A fost pus la dispozitia credinciosilor in mai multe variante. Scara a fost extrem de populara nu numai in randul monahilor, acest lucru este specific lor, ci si in randul mirenilor. Sa nu uitam ca lectura ei este recomandata de Triod sa se faca zilnic in biserica la Ceasuri, este deci o lectura obligatorie in Postul Mare. Monahii stiau dupa regulile canoanelor ca nici un sfant nu poate fi praznuit in aceasta perioada pentru ca nu se face o Liturghie deplina in cursul saptamanii, decat sambata sau duminica, si intrucat sarbatoarea lui, ca si a Sfintei Maria Egipteanca, cade in acest interval special si nu se poate praznui cu Liturghie, a-tunci au tinut neaparat sa-i praznuiasca si in duminicile acestea.Cand nu te mai poti salva istoric, ramane doar rezistenta prin DuhScara Sfantului Ioan, pe langa varianta tiparita, si-a gasit locul si in varianta picturala, in fresca, amintim aici celebra Scara de la Manastirea Sucevita. Cum si de ce credeti ca s-a ajuns la acest lucru?Scara a fost foarte populara si citita atat de catre monahi, cat si de credinciosi, asa cum arata si manuscrisele pastrate la Academia Romana, si pe langa aceasta, ea si-a gasit o reflectare unica intr-un fel prin reprezentarea in culoare, prin pictura. Scara e reprezentata si la Sfantul Munte, insa cele mai cunoscute si cele mai grandioase reprezentari le gasim la manastirile cu fresca exterioara din Moldova. Şi aici, reprezentarea lor ascunde si o lectie de istorie, pentru ca daca analizam Sucevita in finalul listei de manastiri pictate exterior si o comparam cu Moldovita sau Voronet, de pilda, vedem ca scara e reprezentata pe locul unde in bisericile mai vechi din timpul lui Petru Rares era pictat asediul Constantinopolului. Ceea ce inseamna ca in acea vreme, a lui Rares, Mol-dova astepta o eliberare politica miraculoasa, asemenea Constantinopolului salvat de rugaciunile Maicii Domnului in timpul asediului de catre avari si persani. Dar la sfarsitul secolului al XVI-lea, tara isi pierduse aceste sperante de realizare a unui triumf politic, si atunci in locul acelei scene a fost pusa scena urcusului spre Dumnezeu, a urcusului monahilor si crestinilor spre cer. Intr-un fel, credinciosii erau invitati sa nu-si mai faca sperante in aceasta lume, conditiile erau vitrege pentru poporul roman, si sa se concentreze pe urcusul duhovnicesc, spre stabilitatea aceasta interioara in fata istoriei atat de tulburi. Şi-au dat seama ca tara si poporul din Moldova se apara si cu armele, dar atunci cand rezistenta aceasta nu mai este cu putinta din cauza coplesirii dusmanului numeros, rezistenta aceasta trebuie continuata pe cale duhovniceasca. Şi atunci ceea ce nu mai pot sa faca cavalerii cu sabia trebuie sa faca credinciosii prin rugaciune si prin virtuti. Cu alte cuvinte, sa mentina identitatea crestina transferand lucrurile din planul acesta militar si istoric in planul luptei duhovnicesti in fata vitregiilor istorice. E o lectie de istorie extraordinara, pentru ca oamenii au identificat aceasta reprezentare a Scarii cu imaginea urcusului spre Dumnezeu; neputand sa fie victoriosi intotdeauna in istorie, au inteles ca nu au aici cetate statatoare, ci ca drumul sau calea spre cer e deschisa totdeauna si ca aceasta cale se castiga prin post, prin rugaciune, practicarea celor 30 de virtuti pe care Sfantul Ioan le-a sistematizat in faimoasa sa lucrare. Ingerii - lumina monahilor, calugarii - lumina mirenilorSfantul Ioan Scararul apare in aceasta duminica, si nu numai, drept modelul monahilor si al stiintei duhovnicesti in care suntem initiati in timpul Postului Mare prin cateheza liturgica, prin re-gulile postului si typikonul slujbelor. Cum interpretati caracterul acesta ascetic, de factura monahala, insusit de oamenii din cetate?E o caracteristica a Ortodoxiei in ultima instanta, latura duhovniceasca si amprenta monahala. Ortodoxia a indragit intotdeauna monahii si i-a privit mereu ca oameni care imping realizarea duhovniceasca a crestinismului pana la exigentele lui maximale. Ortodoxia niciodata nu a cautat caile domoale, caile foarte batatorite ale lumii. Ortodoxia a mers intotdeauna cu sfintii, cu cei care au ales viata conforma cu Evanghelia, cu toate exigentele ei. Şi atunci, mai cu seama in Postul Mare, crestinii sunt invitati de Triod, de toate slujbele si de toate citirile sa isi aduca aminte de cei care realizeaza idealul Imparatiei lui Dumnezeu pe calea cea mai radicala, mai exigenta. Este o invitatie la neuitare prin faptul ca orice crestin este chemat sa traiasca duhovniceste in Imparatia cerului chiar daca vietuieste in lume. Sa fie in acelasi timp in lume, dar si dincolo de lume. Monahii sunt cei care au invatat dintotdeauna sa priveasca lumea din afara ei, sa nu se scufunde in lume, sa nu se lase coplesiti de grijile, de obsesiile, de patimile ei. Au invatat arta detasarii duhovnicesti, arta luminarii, arta desavarsirii si arta aceasta duhovniceasca a racordarii la lumea de dincolo, si nu numai la lumea aceasta materiala. Mai cu seama in lumea aceasta, care este din ce in ce mai consumista, tocmai acum mesajul acesta monahal este mai de actualitate si necesar, pentru a nu ne lasa scufundati in secularism, adica de a face ca viata noastra sa fie in logica, in preocuparile si interesele acestei lumi. Iar orice duminica si orice Liturghie ne scot din logica acestei lumi si ne raporteaza la ordinea lui Dumnezeu, dar monahismul ne arata cum putem face ca Imparatia lui Dumnezeu si viata cereasca sa prinda contur in interiorul nostru, in interiorul acestei lumi. Şi e frumos ce spune Sfantul Ioan Scararul, ca ingerii sunt lumina calugarilor, iar calugarii trebuie sa fie lumina mirenilor si celor din lume. Vedem aici un fel de comunicare a luminii dumnezeiesti, a virtutii pe care monahul o primeste din cer si de la vietuitorii cerului si pe care o transpune in viata, iar lumina pe care o dobandeste prin despatimire, prin virtuti, prin rugaciune e chemat sa o radieze asupra vietii tuturor crestinilor. Mirenii nu pot sa implineasca toate exigentele vietii monahale, dar trebuie sa stie ca exista aceasta varianta de crestinism si sa se invete sa primeasca din darurile si sa se foloseasca din rugaciunile, si din postul, si din viata celor care aleg calea aceasta a crucii, calea cerului fara nici un fel de compromisuri. (Interviu realizat de Alexandru Constantin CHITUŢĂ si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 14 aprilie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1035

Id: 29985

Data: Apr 14, 2013

Imagine: