Lumina si bucurii negraite izvorasc acum din Mormantul gol, unde fusese asezat pentru putin timp Trupul purtator de viata al Celui care daruieste tuturor viata vesnica.Uimire, teama, lacrimi si omenesti pareri avusesera in zilele acelea ucenicii Domnului, martori ai Sfintelor Patimiri din cetatea unde trebuia sa domneasca pacea...Ca intotdeauna in istorie, nedreptatile s-au tinut lant. Invinuiri, scenarii meschine, urmariri si delatiuni preocupau pe mai-marii poporului si ai sinagogii.Imnograful a retinut perfect atmosfera: Acum se intinge condeiul raspunsului de judecata de la judecatorii cei nedrepti si Iisus Se judeca si Se osandeste spre rastignire si impreuna patimeste faptura, vazand pe Domnul pe Cruce; Cel ce patimesti dupa firea Trupului pentru Mine, Bunule, Doamne, slava Ţie.Judecati omenesti nedrepte si orgolii ce aveau sa fie inlaturate prin Invierea Celui fara inceput si fara sfarsit.Invierea Domnului a schimbat la propriu si la figurat Ierusalimul, cu autoritati si sumedenie de persoane ostile Celui care venise ca lumea sa aiba viata si inca din belsug sa aiba.Aducandu-ne aminte de indelunga rabdare a Domnului, de umilintele si smerenia fara margini ce le-a avut, nu putem spune decat: Slava indelung-rabdarii Tale Doamne, Slava Ţie Doamne, Slava Ţie!Tristetea aducerilor aminte de atunci si din fiecare saptamana a Sfintelor Patimiri se risipeste odata cu salutul vestitor de biruinta ca Hristos a inviat.In aceste zile de bucurie deplina auzim de multe ori cantandu-se in biserica: Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul, si pamantul, si cele dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos intru care S-a preaslavit.Toate sunt pline de lumina. Nu este vorba doar de lumanarile care pur si simplu inunda planeta, ci mai ales de lumina din suflete adunata prin pocainta si marturisire, rugaciuni, privegheri, meditatii, fapte bune, intre acestea aflandu-se iertarea si iubirea vrajmasilor. Dintre toate virtutile pe care le-a amintit perioada Sfantului si Marelui Post al Paresimilor, poate cel mai greu de implinit este tocmai iertarea pe care trebuie s-o oferim altora.De cele mai multe ori ramanem restantieri, neimplinitori ai poruncii Domnului: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va fac rau si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din Ceruri, si uitam ca Mantuitorul Iisus Hristos a murit pe Cruce iubindu-Şi vrajmasii si rugandu-Se pentru iertarea prigonitorilor.Iertarea si iubirea vrajmasilor sunt proprii oamenilor care se afla aproape de Dumnezeu prin viata si trairea lor, celor care nu mai privesc inapoi, celor care au puterea sa treaca peste nimicnicii omenesti, orgolii si lucruri marunte. Daca suntem realisti, trebuie sa recunoastem ca orice virtute se implineste cu un anumit efort, de cele mai multe ori cu multa osteneala si cu rabdare fara margini. Iertarea parca-i cea mai grea. Mai ales cand se realizeaza in mod deplin, fara sa mai ramana in suflet vreo umbra de rautate, oricat de mica ar fi ea.Saptamana care succeda sarbatorii Invierii Domnului este caracterizata de caracterul doxologic al slujbelor in comparatie cu saptamana care preceda praznicul si in care intalnim mai ales rugaciunile si cantarile de pocainta. Daca ascultam cu atentie alcatuirile liturgice ale imnografilor, descoperim bucuria lor exprimata ca bucurie a Bisericii intregi in aceste zile de negraita praznuire. Se adauga apoi si cuvantul marelui Arhiepiscop al Constantinopolului alcatuit pentru Sfanta si luminata Zi a slavitei si mantuitoarei Invieri: De este cineva bine-credincios iubitor de Dumnezeu sa se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se intru bucuria Domnului sau...Dupa cum spune dumnezeiescul Ioan Gura de Aur, acum toti isi primesc rasplata, cei din ceasul intai, cu plata cea dreapta, cei din ceasul al treilea cu multumire sa praznuiasca, cei din ceasul al saselea si al noualea, nicidecum indoindu-se. Cei din ceasul al unsprezecelea, netemandu-se din pricina intarzi-erii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste, si gandul il tine in sea-ma, si lucrul il pretuieste, si viata o lauda... Cuvintele inspiratului arhipastor subliniaza bunatatea Stapanului fata de toti lucratorii din via Sa, dar accentueaza ca unora le plateste (dupa dreptate, pentru multa osteneala), iar altora daruieste (dupa nemasurata Sa bunatate, fara sa merite de fapt cei in cauza). Aici se arata, iara si iara, negraitele taine ale lui Dumnezeu si marea Sa milostivire, care copleseste toata faptura.Doar atat, ca multi dintre noi nu venim catre El nici in ceasul al unsprezecelea, nici in al doisprezecelea, preferand sa ramanem departe, in lumea pacatului, in uitare de Dumnezeu si de noi insine.Sarbatoarea Invierii Domnului reinnoieste in noi nadejdea mantuirii si bucuria comuniunii cu Cerul si cu cei din preajma. Trebuie sa ne deschidem sufletul si sa-L primim pe Cel care a rasarit din mormant iertare tuturor. In aceste zile nimeni nu trebuie sa se tanguie pentru pacate. Domnul a biruit puterea mortii, a intunericului, a pacatului, a urii, a uitarii, a pierzarii.Biruinta Sa asupra mortii este si biruinta noastra. Avem incredintarea ca vom invia si noi in ziua aceea si vom fi impreuna cu Domnul vietii vesnice intru Imparatia Sa.Saptamana Luminata a imprumutat numele si stralucirea de la luminata si sfanta Zi a Pastilor. In acest rastimp, atmosfera liturgica a Bisericii este icoana a negraitelor frumuseti pregatite celor care iubesc Persoanele Preasfintei Treimi si lumea Sfintilor. Lumanarile de ceara curata, stralucirea vesmintelor, podoabele bisericilor, cantarile si rugaciunile alcatuite cu duh doxologic de Sfintii Parinti si imnografi crestini arata bucuria tuturor si lumina adusa in lume de Biruitorul intunericului si al mortii.Niciodata in tot cursul anului liturgic bisericesc nu intalnim mai multa nadejde de mantuire si nu-L simtim pe Dumnezeu mai aproape de noi.De la slujbe, cantari, rugaciuni obisnuite, gesturi si pana la salutul vestitor de biruinta Hristos a inviat, toate marturisesc ca suntem martorii unei minuni negraite, care a schimbat mersul istoriei si a dat tuturor lucrurilor un sens profund.Pana si slujba de inmormantare a crestinilor sau a clericilor in aceasta perioada contine doar cantari de nadejde si bucurie, cu incredintarea ca Cel ce a inviat din morti ne va invia si pe noi, cei cazuti in multe pacate. Crestinii evlaviosi considera moartea ca o zi de Pasti, adica o trecere de la pamant la cer, din stricaciune la nestricaciune. Acesti oameni nu se tem de moarte pentru ca vor sa fie impreuna cu Hristos in veci.Mantuitorul ne spune tuturor celor ce cred in Invierea Lui: Bucurati-va! Nu va temeti! Eu am biruit moartea.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 9 mai 2013, aparut sub semnatura Parintelui Arhim. Timotei Aioanei)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 771

Id: 30681

Data: May 9, 2013

Imagine: