Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a transmis un mesaj la mutarea la cele veșnice a Protoschimonahului Iacob Birsan, nașul său de călugărie.

Părintele Exarh prezintă o biografie mai detaliată a monahului, pe care il numește „unul din cei de demult, stalp al Bisericii noastre dreptmăritoare”.

După ce Melchisedecla Mănăstirea Putna (1985), cu numele de Visarion, și hirotesit duhovnic pe seama aceleiași mănăstiri (1986), timp de un an a fost duhovnic la Mănăstirea Moldovița.

„Aici l-am cunoscut, intr-o vacanță de vară in timpul studiilor la Seminarul teologic. Jertfelnic și ravnitor, venise cu tractorul la mănăstire, pentru că alt mijloc de transport nu era disponibil, și a inceput imediat să spovedească maicile”, rememorează Arhim. Melchisedec Velnic.

„In 1989, cand am intrat in monahism la Mănăstirea Putna, l-am regăsit aici și pe părintele Visarion. Pentru că știam că este un părinte bland și ravnitor, l-am ales ca naș de călugărie.”

„A fost un OM. Serios și atent, responsabil și jertfelnic pană la epuizare, Părintele Iacob nu a știut alt drum decat acela al urmării lui Hristos. Spunea de foarte multe ori că �Biserica are nevoie de oameni de jertfă�. Și viața i-a devenit jertfă!” scrie arhimandritul.

„Mai spunea că monahul ar trebui să aibă scris, cu litere mari, in chilia sa cuvintele lui Hristos: „Invățați-vă de la Mine, că sunt bland și smerit cu inima” (Matei 11, 29). Nevoința lui aceasta a fost: să-și coboare cugetul sub toți. Simplu, dar ințelept, a știut să se facă, asemenea Sfantului Apostol Pavel, �tuturor toate� (1 Cor 9, 22) ”.

„A căutat, prin tot ceea ce a făcut, să-i urmeze Sfantului Ioan Iacob, nu doar prin nevoința pe care a făcut-o la Hozeva, la căpătaiul acestuia, dar și prin felul lui de a fi. Răbdarea și jertfelnicia sa, greu de egalat astăzi, l-au invrednicit de mare har inaintea lui Dumnezeu”, mai transmite starețul Mănăstirii Putna.

„A avut mereu, pentru fiecare om care se apropia de el pentru un sfat sau mangaiere, un cuvant simplu și hotărat, purtand mireasma Duhului Sfant. Cei care, aflandu-se la răscruce de drumuri sau in impas, s-au apropiat de Părintele Iacob, au plecat intăriți, avand convingerea că Dumnezeu le-a vorbit prin Părintele.”

„Un ctitor de biserici, un model pentru monahi și un mangaietor și povățuitor smerit al tuturor: iată in cateva cuvinte chipul acestei făclii ce va lumina de acum inainte ascuns, dar cu aceeași putere, in inimile noastre”, continuă exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

„Dumnezeu sfințește pe cei ce iubesc podoaba Casei Lui și noi știm că recunoștința noastră va fi privită de Părintele luminilor cu bunăvoință, sfințind și smerita noastră rugă: Doamne, primește pe cel ce vine acum la Tine, că mult Te-a iubit!” incheie Arhim. Melchisedec Velnic.

Repere biografice

In ianuarie 1990, adică imediat ce s-a putut, Ierom. Visarion Birsanu a plecat in pelerinaj la Locurile Sfinte (Athos, Sinai) și a rămas să se nevoiască in Țara Sfantă, o dorință veche a sa.

La Mănăstirea Hozeva, a fost ucenicul Părintelui Ioanichie Paraială, care, la randul său, a fost ucenicul Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul).

Starea de sănătate l-a obligat să revină in țară, unde a popularizat viața și scrierile Sf. Ioan Iacob Hozevitul și a ctitorit noua biserică a Mănăstiri Pojorata, cu hramul sfantului. Plecat din nou la Ierusalim, a ajutat mult la ridicarea Așezămantului romanesc de la Ierihon.

A primit Schima Mare și numele de Iacob in 2007, in Romania, unde a ctitorit, in 2012-2015, Schitul „Sfantul Ioan Iacob Hozevitul și Sfanta Ana” din Mestecăniș, com. Iacobeni, jud. Suceava, unde va fi inmormantat.

Sursa foto: Mănăstirea Putna

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 125

Id: 78393

Data: May 29, 2023

Imagine: