Taierea Cinstitului Cap al Sfantului Proroc Ioan Botezatorul

La sfârsitul anului bisericesc, pe 29 august, Biserica Ortodoxa praznuieste 'Taierea capului Sfântului Ioan Botezatorul', zi de post. Sfântul Ioan Botezatorul este cunoscut în mod special pentru sfintenia vietii lui, pentru severitatea ascezei si râvna înflacarata dupa dreptate si dupa cele ceresti. A fost denumit de imnologii Bisericii 'înger în trup' sau 'înger omenesc'.Sfântul Ioan a fost Proroc și Înaintemergator al Mântuitorului Iisus. A fost pecetluit cu aceasta chemare înca de la venirea lui pe lume, printr-o naștere minunata, vestita de înger (Luca 1, 17; 76); apoi, înca de tânar este un Proroc al pocainței: iubește înfrânarea și viața aspra din pustia Iordanului. Aici, în pustie, traiește, predica, marturisește și boteaza în Iordan pe cei care cred în cuvântul lui (Luca 3, 1-6; Matei 3, 2-6); predica lui era: schimbarea vieții, întoarcerea la Dumnezeu și împacarea cu El, pentru a primi viața noua pe care o aduce Împarația lui Mesia: „Pocaiți-va, ca s-a apropiat Împarația cerurilor” (Matei 3, 2). El împlinește în fapta ceea ce predica, prin înfrânarea și viața grea pe care o duce; îmbracat în haina aspra, de par de camila, nemâncând pâine, nici bând vin (Matei 3, 4; Luca 7, 33), hranindu-se doar cu lacuste și miere salbatica, ca un adevarat înger în trup, cum îl arata unele icoane. Botezul lui Ioan nu era botezul nostru, al creștinilor. El însuși facea deosebire între cele doua botezuri: „Eu unul va botez cu apa spre pocaința, dar Cel ce vine dupa mine... va va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Matei 3, 11). Dar Sfântul Ioan, și pentru acest botez, cerea „roada vrednica de pocaința” (Matei 3, 8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osândind pe fațarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea „pui de vipere” (Matei 3, 7). Atât de mare faima de Proroc al Domnului își atrasese Ioan, încât mulți se întrebau: „Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia?”. Iar Ioan le raspundea: „Nu sunt eu Hristosul... Eu sunt glasul celui ce striga în pustie: Îndreptați calea Domnului... Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru Se afla Acela pe Care voi nu-L știți, Cel ce vine dupa mine, Care înainte de mine a fost și Caruia eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua încalțamintei... dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apa” (Ioan 1, 20; 23; 26-27; 31). Mântuitorul Însuși îl cinstește pe Sfântul Ioan, ca pe un adevarat Proroc, zicând: „Ce ați ieșit sa vedeți în pustie?... Un proroc? Da, zic voua, și mai mult decât un proroc... Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat între cei nascuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezatorul” (Matei 11, 7; 9; 11). Iar dovada cinstei de care se bucura Sfântul Ioan este ca Mântuitorul Iisus S-a lasat botezat de catre el în Iordan. În Sfintele Evanghelii, Sfântul Ioan este prezentat ca un martor al dumnezeirii Mântuitorului; momentul culminant din viața Sfântului Ioan a fost însa, atunci când, botezând, a marturisit, printre oamenii din vremea lui, pe Hristos-Mesia, în persoana Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a încredințat: „Am vazut Duhul coborându-Se din cer, ca un porumbel, și a ramas peste El! Şi eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și ramânând peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfânt. Şi eu am vazut și am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34). Este momentul când Sfântul Ioan înțelege ca la Botezul lui în Iordan, Domnul Hristos era de fapt „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29), Care S-a botezat pentru noi, fiind fara de pacat; iar slujirea din clipa aceasta a Sfântului Ioan pentru Mântuitorul, se schimba și se face daruire pâna la jertfa. Așadar, pe doi dintre cei mai buni ucenici ai sai, Sfântul Ioan îi îndeamna sa se duca și sa urmeze pe Domnul Iisus (Ioan 1, 35-40). Iar atunci când câțiva dintre ucenicii sai încearca sa-i strecoare în suflet o urma de invidie fața de Mântuitorul, Sfântul Ioan, printr-o zguduitoare înalțime de suflet, le raspunde: „Nu poate un om sa ia nimic daca nu i s-a dat lui din cer... Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micșorez” (Ioan 3, 27; 31; 30).În lupta sa pentru trezirea sufletelor, Sfântul Ioan Botezatorul nu putea sa nu se întâlneasca și cu pacatul cel mai scandalos din țara sa. Regele Irod Antipa († 39) își izgonise legiuita soție și traia acum cu Irodiada, soția fratelui sau Filip. Ioan îl mustra pe Irod, zicându-i: „Nu-ți este îngaduit sa ții pe femeia fratelui tau” (Marcu 6, 18). Dar mânia Irodiadei nu dormea. Mai întâi, ea a obținut de la Irod arestarea Sfântului Ioan și întemnițarea lui în cetațuia Maherus, dincolo de Iordan. Când Irod si-a serbat ziua dând un ospat mai-marilor poporului, conducatorilor oastei si fruntasilor din Galileea, fata Irodiadei a intrat la ospat si a dansat, si a placut mult lui Irod si oaspetilor lui. Împaratul a zis: 'Cere-mi orice vrei, si-ti voi da', adaugând cu juramânt: 'Orice-mi vei cere îti voi da, pâna la jumatate din împaratia mea'. Fata a iesit afara si a întrebat-o pe mama ei ce sa ceara, iar Irodiada i-a spus sa ceara capul Sfântului Ioan Botezatorul pe tipsie. Împaratul s-a întristat, dar din pricina juramântului si de ochii celor ce sedeau împreuna cu el la masa a poruncit sa fie taiat capul Sfântului Ioan si adus Irodiadei. Traditia spune ca soldatii au navalit în temnita si i-au taiat capul Botezatorului pe când acesta se ruga. Multa vreme Cinstitul cap al Sfântului Ioan a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns, în castelul din Maherus, unde se savârsise uciderea. Ştia de aceasta si Ioana, femeia dregatorului lui Irod, care era ucenica în ascuns a Domnului Hristos.Dupa traditie, Ioana a luat de acolo capul Sfântului Ioan si l-a îngropat la Ierusalim în Muntele Eleonului într-un vas de lut. S-a pastrat stirea între crestini, iar aceasta e socotita prima aflare a sfântului cap. A stat acolo pâna în vremea binecredinciosilor împarati Constantin si Elena, când Cinstitul cap a ajuns la Emesa, la un olar, purtat de doi calugari. O vreme capul a stat acolo, din loc în loc, în mâinile credinciosilor, pâna în anul 453, când episcopul Uranie al Emesei l-a asezat în biserica cetatii, unde facea numeroase minuni. Aceasta este socotita a doua aflare.Dupa multi ani, Cinstitul cap a fost dus în locul numit Evdomon, în Constantinopol, iar pe vremea luptei împotriva sfintelor icoane a fost la Comane, în hotarul Imperiului Bizantin cu Armenia si îngropat acolo. A fost adus, din nou, în 860, în Constantinopol, pe vremea împaratului Mihail, de catre Sfântul Ignatie, patriarhul Constantinopolului.Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap. Biserica Ortodoxa a închinat Sfântului Ioan Botezatorul sase sarbatori: Zamislirea lui - 23 septembrie; Nasterea - 24 iunie; Soborul lui - 7 ianuarie; Taierea capului - 29 august; Prima si a doua aflare a capului - 24 februarie; a treia aflare a capului sau - 25 mai.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 515

Id: 43539

Data: Aug 28, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).