De multe ori ne-am intrebat cat de lung este drumul ce ne duce de la bucurie, extaz, fericire la intristare si deznadejde... sau cat de mica este distanta de la a avea siguranta de sine bazata pe aprecierea de sine si a nu-ti crede ochilor la constientizarea proportiilor esecului suferit. Zilele trecute, pe fondul nesfarsitelor discutii ce s-au tesut in jurul subiectului referitor la rezultatele slabe obtinute de elevii ce au sustinut examenul de bacalaureat, am putut fi martori, uneori fara voie, la proportiile si extremele pe care poate sa le suporte acest unic, de fapt, subiect – tanarul elev si problemele cu care se confrunta. Din momentul afisarii nefericitelor, dar, din pacate, adevaratelor rezultate, am asistat la o suita de variatiuni pe o tema data, dar ignorata cu desavarsire, si anume tanarul, confruntat cu aprecierea de sine, pe de o parte, si cu deznadejdea si tristetea esecului, pe de alta parte.Nu am putut sa nu observam cum tinerii absolventi de liceu au fost transformati din competitori cu ei insisi, la examenul de maturitate al lor, in victime ale unui razboi pe care nu si l-au dorit vreodata, dar de care au parte de mai bine de doua decenii, spre nefericirea lor, a parintilor, a profesorilor, a intregului sistem educational. Nu dorim sa prezentam in aceasta pagina teorii ajunse, la nivelul mentalului colectiv, la saturatie... nu facem referire la mosteniri dezastruoase sau initiative fara acoperire in practica curriculara; nu intereseaza in discutia de fata nici camerele de luat vederi sau subiectele usoare sau cu grad de dificultate nedigerabil pentru olimpicii nostri, despre toate acestea s-au spus multe si s-au scris asemenea. Ne-a interesat parerea sincera a unor tineri absolventi, actori direct implicati in examenul de bacalaureat de anul acesta si, in mod special, ce simt ei dincolo de bucuria reusitei sau tristetea esecului.Poti invata chiar si dintr-un esecMulte pareri exprimate au pornit de la un punct comun - rezultatele au surprins pe toata lumea. 'Este adevarat - asteptarile noastre erau altele, si nu ma refer la posibilitatea de a copia sau de a fi ajutati la rezolvarea unor subiecte, nu. Doar ca majoritatea am facut pregatire si am dat niste teste la care am obtinut rezultate incurajatoare. Şi testele nu au fost simple. Nu pot spune ca am fost mintit de profesorul cu care am facut pregatire ca as fi mai bun decat sunt... eu am luat Bac-ul, dar cu o nota mult mai mica decat ma asteptam. Mi-am facut autocritica si stiu ca nu am obtinut performantele asteptate... sunt dezamagit, recunosc, dar am capacitatea sa recunosc ca si acest esec partial are partile lui bune - m-a invatat sa fiu mai atent pe viitor si mult mai precaut. Sunt un optimist, stiu ca pot mai mult', ne-a marturisit Claudiu.Andrei crede ca se discuta mult prea mult pe acest subiect si se incearca gasirea a zeci de scuze pentru esecul elevilor de la examenul de bacalaureat de anul acesta. 'Nu pot spune ca m-a coplesit tristetea ca nu am luat Bac-ul si sunt terminat emotional. Ar fi o mare prostie - este vina mea: am crezut ca voi obtine rezultate bune cu un efort minim. Nu a fost asa - a fost un examen mult prea serios pentru cat de serios l-am tratat eu - nu voi incerca sa ma conving sau sa ma las convins de cei care cauta justificari pentru esecul meu. Daca ai gresit - recunoaste; stiu ca o greseala pe care ai puterea sa o recunosti se va transforma intr-o zi intr-o victorie, iar mai aproape de mine este sesiunea din toamna, cand pot indrepta greseala.'Nu putem astepta schimbarea in bine fara ca noi sa facem binele'Am parasit invatamantul acum doi ani tocmai dintr-un act de revolta fata de nivelul tot mai slab al actului educational. Acum, daca ma gandesc mai bine, imi dau seama ca si eu am partea mea de vina... trebuia sa raman si sa ma straduiesc sa devin un factor de schimbare. Cred ca aici gresim cu totii - asteptam de la ceilalti schimbarea in bine, fara ca noi sa facem binele; ii acuzam pe elevi ca nu mai citesc literatura sau ca nu mai sunt interesati de istoria poporului roman, insa si noi, de cele mai multe ori, ne manifestam mai revoltati decat ei, le transmitem starile noastre negative si toate nemultumirile. Nu asta este menirea unui dascal. Şi tot noi, apoi, ne aratam nemultumirea ca elevii nostri cunosc mai bine cluburile, terasele, ultimele tendinte in materie de telefonie mobila, haine, decat bibliotecile sau ultimele expozitii ce au avut loc in orasul lor. Se pune tot mai mult acceptul pe o latura pragmatica a actului de invatamant, in detrimentul disciplinei, al unei bune educatii civice, al transmiterii catre noile generatii a unor precepte morale sanatoase, al respectului pentru cultura si al pasiunii cercetarii', crede Cristina Radulescu, fosta profesoara de informatica.'Au fost doua saptamani de cosmar. Este senzatia pe care o ai atunci cand sari cu parasuta. Vezi norii, esti deasupra lumii, te bucuri de succes si peste cateva minute aterizezi intr-o mlastina. Cam asa a fost cu examenul de bacalaureat. Noi eram pregatiti sa sarbatorim succesul, insa Dumnezeu ne-a aratat ca se poate si altfel. Este un semnal de alarma, mai ales in ce priveste pregatirea noastra sufleteasca - am colege care de o saptamana nu se opresc din plans; parintilor nu le vine sa creada - fetele erau de noua si zece in scoala si nu au reusit sa ia examenul. Mai este o problema - sunt persoane care nu stiu sa piarda sau nu accepta sa piarda, nu accepta ca in viata nu totul se castiga. Te mobilizezi foarte greu in urma unui esec, al unui insucces, mai ales cand asteptarile erau cu totul altele. Dar este o expresie din popor: parerea de sine nu miroase a bine, adica atunci cand ai o parere foarte buna despre tine, ar cam trebui sa iti dea de gandit sa nu ti se intample ceva rau tocmai pentru ca ai pierdut contactul cu realitatea despre cat valorezi si ce reprezinti. Poate este si vina parintilor, care nu mai au timp suficient pentru noi, si avem cam toate motivele sa ne indreptam spre alte preocupari decat invatatul. Poate este si vina profesorilor, care vor sa fie tot mai exigenti si nu reusesc sa comunice intotdeauna eficient cu noi; sunt multi factori care determina un anumit comportament al nostru fata de societate, dar mai ales ne conduc la rezultate ca acelea despre care vorbim', spune Daniel.Alexandru se declara dezgustat de toate parerile care sustin ca invatamantul romanesc este la pamant si valoarea reala a elevilor este cea aratata la acest examen. 'Din liceul unde am invatat nu a picat nimeni examenul. Toti au luat note bune si nu am tocit cartile... a fost in principal meritul profesorilor care ne-au invatat cum sa invatam. Aceasta a fost cheia reusitei... dezamagirea vine acum cand unii care nu au stat in viata lor la catedra incep sa emita tot felul de teorii despre ceva la care nu se vor pricepe in veci. Cat despre aprecierea de sine, voi avea mereu grija sa nu exagerez si mai ales sa nu pierd contactul cu realitatea a ceea ce sunt si pot fi. Sunt un tip modest... poate de aceea am si luat Bac-ul', glumeste Alexandru.Dragostea, singurul criteriu in aprecierea de sine'Despre aprecierea de sine s-a scris mult... mai putin despre incapacitatea si orgoliul tinerilor de a-si recunoaste greselile. Asta poate pentru ca noi avem multe sperante in tineri si dorim sa ii ocrotim si sa ii expunem mai putin... poate pentru ca le si cunoastem fragilitatea. Insa a recunoaste ca ai gresit este o dovada de adevarata iubire si de apreciere de sine, acea iubire care nu separa, ci apropie. Acel om poate recunoaste ca a gresit fara sa aiba conflicte interioare pentru ca, in ciuda greselilor, el este la fel de perfectibil, la fel de dornic de asemanare cu Dumnezeu, care a sadit in el dorinta de perfectiune. Nu trebuie sa ignoram ego-ul care va sari primul sa acopere sau sa nege greseala, din dorinta lui de a pastra aparentele de superioritate si invincibilitate a individului fata de semeni. Poate ar trebui sa invatam si noi, cei mari, sa separam greselile trecutului de emotiile care le-au insotit, sa vedem ce este bine si care duc spre ganduri rele, sa lasam deoparte regretul si sa ne ocupam mai mult de curatirea si mantuirea vietii noastre, sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne lumineze asupra a ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat, toate acestea, fara ura si fara partinire... doar cu multa dragoste', ne-a explicat parintele protosinghel Daniel Leonte, staretul Sfintei Manastiri Ştefan cel Mare si Sfant, lacas monahicesc aflat langa orasul Slanic Moldova. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 17 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 833

Id: 15217

Data: Jul 17, 2011

Imagine: