In Duminica a 8-a dupa Rusalii, Preasfintitul Parinte Petroniu Florea, Episcopul Salajului, a tarnosit biserica monument istoric din filia Magura, Parohia Poiana Blenchii, Protopopiatul Jibou. Preasfintia Sa a savarsit apoi Sfanta Liturghie, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, fiind prezenti, alaturi de cei doar cinci credinciosi care mai locuiesc in sat, si un mare numar de credinciosi din satele invecinate.Ziua de 7 august 2011, a fost pentru credinciosii filiei Magura o zi insemnata, Preasfințitul Parinte Petroniu incununand, prin slujba de tarnosire a bisericii, lucrarile efectuate aici in ultimul timp, sub pastorirea Preacucernicului Parinte Andrei Constatin Coste. Amintim unele din aceste lucrari: s-a padimentat biserica, s-au refacut și schimbat piesele de lemn degradate, s-a refacut bolta, s-a indreptat Sfanta Masa, s-au confecționat tetrapoade pentru icoane etc. – la interior, iar la exterior s-a turnat fundație de beton armat pana la nivelul solului pentru toata biserica, s-a facut soclu din piatra zidita, s-au inlocuit talpile și grinzile degradate din pereți, s-a schimbat structura de lemn pentru acoperiș și turn, s-a inlocuit șindrila, s-a refacut tamplaria de lemn degradata de la structura turnului, s-a montat paratrasnet, etc. Valoarea lucrarilor este de 400.000 lei.Preasfințitul Parinte Petroniu l-a hirotesit, cu aceastaa ocazie, pe parintele paroh Andrei-Constantin Coste intru iconom, cu drept de a purta brau roșu. Istoricul filiei MaguraSatul face parte din comuna Poiana Blenchii și este situat pe un deal intre Poiana Blenchii și Galgau, spre nord-vest, la o distanța de 3 km de comuna de reședința. Intemeierea bisericii se pierde și ea, in negura veacurilor trecute, odata cu intemeierea satului. Tradiția satului spune ca și satul și biserica au fost la inceput in Magurice . Acolo se gasesc și acum niște pietre mari despre care se spune ca au fost temelia bisericii. Tradiția spune ca, din Magurice , biserica a fost mutata pe Poduri (Magura mica ), iar de acolo a fost adusa pe locul actual. Este vorba de aceeași biserica existenta și astazi, construita din barne groase de stejar, la colțuri incheiata maiestrit in coada de randunica . Aceasta biserica este mica, de 10 m lungime și 6 m lațime, cu numai doua uși la altar. Ușa imparateasca este sculptata in lemn, in figuri de ciorchin de struguri – simbol al vinului din care se face Sfanta Impartașanie Sangele Domnului . La fel, in jurul ușii de la intrarea in biserica exista sculpturi in figuri geometrice. Ușa de intrare in biserica este facuta din stejar masiv, cioplita numai din barda și se inchide dupa vechiul sistem, cu cheie și inchizatoare de lemn. In ușa de la biserica se pot vedea trei lovituri de secure, despre care, tradiția satului spune ca, pe vremea unei navaliri tatare, toți locuitorii s-au ascuns și s-au inchis in biserica. Tatarii, aflandu-i acolo, au lovit de trei ori cu securea in ușa, și au mers mai departe. Acele lovituri se vad și astazi și sunt foarte bine deslușite. Pe o barna din dreapta intrarii in biserica este incrustata o inscripție cu litere chirilice, de mana, care acum, fiind tocita de vremi, nu se poate descifra. Se poate insa desluși bine anul 1707. Se spune ca acesta ar fi anul cand biserica a fost dusa pe locul actual. Biserica a fost zugravita in anul 1826 de catre zugravul Petre Bode din Vima. Pictura este aplicata pe lemn, iar printre barne, este lipita panza de in și canepa. Pictura este facuta și aranjata dupa toata randuiala Bisericii Ortodoxe. Este acoperita cu șindrila, așa cum a fost de la inceput. La 1826, cand a fost pictata, probabil ca a fost acoperita din nou, iar la 1878 a fost iarași acoperita cu șindrila. Pe o scandura din turnul bisericii a ramas scris de atunci la 1878 a fost acoperita a doua oara . Din cauza ca nu a fost niciodata acoperita la timp, ci la intervale prea mari, a plouat in biserica și s-a deteriorat pictura, in special pe bolta, unde au putrezit și scandurile, care au trebuit inlocuite. In altar s-a pastrat pictura foarte bine. La 1968, la straduința preotului Gheorghe Munteanu, s-a reușit sa se repare din nou biserica.Ca toate satele romanești din Transilvania, Magura, de la inceput, a fost de religie ortodoxa romana și, o dovada graitoare in acest sens, este faptul ca, in aceasta biserica, s-au pastrat carți de cult vechi, din secolul al XVIII-lea, tiparite in Ardeal, Moldova și Țara Romaneasca. Unirea cu Roma de la 1700 n-a avut accepțiune. Cel mai vechi preot despre care se gasesc documente a fost Roman Teodor, dupa 1800. Acestuia i se pastreaza singhelia de hirotonie, datata la 2 ianuarie 1801, in Arad, scrisa cu literele chirilice, de mana, pe hartie pergament de un caligraf special și semnata de Episcopul Pavel Avacimovici, care atunci administra și Episcopia Sibiului, care era vacanta. Urmașul preotului Roman Teodor a fost fiul sau fratele sau Roman Tanasie, care, la 1826, picteaza biserica pe cheltuiala sa. Lui i-au urmat: Roman Iosif, Avram Tecar, Ghiran Grigore, Nemeș Anton, Filipan Valer, Filipan Emil, Ioan Mureșan, Gheorghe Munteanu, Mircea Both, Marius Sturz și Ciprian Campean.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 665

Id: 15704

Data: Aug 8, 2011

Imagine: