]]>Theoreticonul lui Macarie nu a fost doar prima carte de muzică tipărită în limba română, ci şi prima carte de teorie a muzicii, prima gramatică a muzicii bisericeşti, care a fost răspândită pe calea tiparului în mai toate teritoriile locuite de români, având un rol important în dezvoltarea artei muzicale la noi în ţară până în zilele noastre. În anul 1823 a apărut la Viena cea dintâi carte de muzică tipărită în limba română, numită „Theoreticon sau privire cuprinzătoare a meşteşugului musichiei bisericeşti, după aşăzământul sistimii ceii noao... tâlmăcit din greceşte, pre limba românească, de smeritul Macarie Ieromonahul, portarie al Sfintei Mitropolii a Bucureştilor, dascălul Şcoalei de musichie“. Theoriticonul lui Macarie cuprinde întreaga teorie a muzicii psaltice conform noii sistime a muzicii bisericeşti stabilite de Chrisant de Madit, arhimandrit al Patriarhiei din Constantinopol. Cel care a adus în Bucureşti noua teorie a muzicii psaltice a fost Petru Efesiu, în 1816. Probabil că, odată cu el sau imediat după ce a deschis „Şcoala de musichie“ de la Şelari, au sosit din Constantinopol şi alţi psalţi, unii dintre ei aducând şi manuscrise de muzică psaltică. Numai astfel se explică faptul că în preajma anului 1820 au circulat prin ţările româneşti manuscrise notate după noua sistimă. Toate acestea erau scrise în limba greacă, ceea ce îngreuna înţelegerea noilor reguli de cântare. Dar, fără gramatică, fără teorie nu se putea progresa, tradiţia orală fiind lipsită de eficacitate din momentul în care se adoptase şi se introdusese oficial cântarea în noua sistimă. Iată de ce a considerat Macarie Ieromonahul că era absolut necesar să tipărească o gramatică a muzicii în limba română, pentru uzul cântăreţilor şi al ucenicilor din Şcoala de psaltichie a Mitropoliei, unde el era dascăl. A cunoscut oare Macarie lucrarea lui Chrisant, „Teoria şi practica muzicii bisericeşti“ apărută la Paris în 1821? Este posibil, din moment ce la Pesta, tot în 1821, el nu împărtăşea încă ideea de a tipări o lucrare teoretică separată, intenţionând să structureze gramatica în introducerea proiectată pentru Anastasimatar. De la Pesta a pleacat la Viena, în 1822, la „popii armeni, mechitariştii“, care erau la curent cu toate noutăţile meseriei lor. La Viena, Macarie s-a hotărât să scoată o gramatică de sine stătătoare, pe care a intitulat-o Theoreticon, şi nu propedie, nici gramatică, nici introducere în muzica bisericească. Noţiunea de „theoreticon“, adaptată la muzică, nu era prea răspândită - doar Chrisant de Madit a folosit-o înaintea lui Macarie, în 1821 -, fapt ce pledează pentru ideea că dascălul român a cunoscut Theoreticonul acestuia la Viena. Macarie a utilizat noţiunea de theoreticon probabil şi în ideea de a da cărţii sale un cadru specific teoretic, de amploare, ce trebuia să fie mult mai mult decât o simplă propedie muzicală. Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Teoreticonul lui Macarie, primul manual de muzica bisericeasca

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 628

Id: 47820

Data: Jan 21, 2015

Imagine: