In 15 decembrie 1989, in Piata Maria din Timisoara s-a aprins scanteia care a scos in strada milioane de oameni, tineri si varstnici, femei si copii, muncitori si intelectuali, studenti si elevi si slujitori ai Bisericii, si care a dus nu numai la caderea unui dictator, ci si a intregului sistem comunist ateu, adus de tancurile Armatei Rosii.Dupa o jumatate de secol, in care istoria a incetat sa mai existe, cand totul parea intrat intr-un proces de putrefactie fara sfarsit, in care, rand pe rand, toate valorile s-au descompus, demnitatea, onoarea, adevarul, frumosul, libertatea, dragostea si mai ales credinta, toata suflarea romaneasca dornica de descatusare, de o viata mai buna.s-a opus pe fata fortelor de represiune dotate ca de razboi: cu scuturi, bastoane si grenade de aparare, cu arme automate, tancuri, elicoptere si tunuri de apa. Coloanele de manifestanti, din toata tara au cerut plecarea dictatorului, au cerut schimbari, care sa permita afirmarea capacitatii de creatie a poporului nostru in economie, in tehnica, in stiinta, in cultura, au cerut conditii pentru demnitatea umana. Li s-a raspuns cu gloante. Au cazut jertfe, au fost traumatizati milioane de oameni (cf. 'Scanteia poporului', sambata, 23 decembrie 1989, p. 1). Dupa zeci de ani de teroare comunista, de teama, suferinta, privatiuni, persecutii de decimare a elitei intelectuale in lagare, inchisori, la canal si in alte locuri de tortura, romaniis-au trezit 'din somnul cel de moarte', si-au adus aminte ca sunt crestini si cu un curaj de-a dreptul mucenicesc au iesit in strada formand coloane de mii si zeci de mii de manifestanti care strigau: 'Dumnezeu este cu noi', 'Noi suntem crestini', 'Jos tiranul', 'Jos comunismul', 'Fara violenta', 'Armata e cu noi', 'Libertate', 'Biserica, armata si poporul', 'Vrem paine', 'Jos cartela', 'Vrem conducator crestin', 'Biserica este cu noi'. Din cand in cand, demonstratiile erau intrerupte si cineva incepea 'Tatal nostru' sau 'Crezul', oamenii se descopereau, ingenuncheau, se rugau pentru izbanda si pentru odihna sufletelor martirilor, aprindeau lumanari si apoi porneau hotarati mai departe. Clopotele bisericilor rasunau peste tot, preotii mai curajosi s-au alaturat manifestantilor si, pe langa rugaciunile amintite, au inceput sa oficieze slujbe de pomenire pentru cei cazuti.Curajul preotului Ioan MuraPrimul preot care a avut curajul de a se alatura manifestantilor timisoreni a fost Ioan Mura, de la Parohia Calacea de langa Timisoara. Impresionat de ceea ce se intampla in fata casei parohiale reformate din Piata Maria, preotul Mura si-a facut simtita prezenta acolo inca in ziua de 15 decembrie 1989, in zilele urmatoare fiind mereu in randul revolutionarilor din orasul de pe Bega. 'Miercuri dimineata, 20 decembrie, in jurul orei 9:00, am revenit la Timisoara - marturiseste preotul revolutionar -, lasasem acasa trei copii minori, sotia (...), dar nu mai puteam. Constiinta era cea care imi dicta. Ea era cea care ma judeca si imi spunea ca atatia ani nu am facut aproape nimic pentru descatusarea poporului meu si a mea insami. Peste tot erau militieni, securisti si soldati inarmati, mai ales in jurul catedralei si in Piata Operei' (cf. art. Zile de neuitat in 'Invierea', Timisoara, anul III, 94 s66t, 15 decembrie 1992, p. 4). Fotografia preotului Ioan Mura in fruntea coloanei de manifestanti, cu tricolorul in mana, a fost publicata de Costel Balint in vol. 1989, Timisoara in decembrie, Editura Pelican, Timisoara, 1992.Curajosul preot s-a alaturat coloanei de manifestanti formata din angajatii intreprinderilor Solventul, Electromotor si Elba, pornita de la gara spre Piata Operei. La Podul Iosefin, alte mii de timisoreni au sporit randurile revolutionarilor, prima oprire a protestatarilor facandu-se in fata Catedralei mitropolitane, unde au ingenuncheat cu totii si au rostit rugaciunea 'Tatal nostru'. Peste cateva ceasuri, preotul Mura s-a intalnit, intre actualul Consiliu Judetean si Opera, cu preotul Sorin Ratiu de la Parohia Timisoara 'Sfantul Ilie' - Fabric si cu preotul profesor Nicolae Neaga, care i-a marturisit: 'In sfarsit am ajuns si eu sa traiesc acest moment de libertate'. In jurul orei 15:00, acelasi preot a urcat in celebrul balcon al Operei din Timisoara, asa cum se va intampla de altfel si in zilele de 21-22 decembrie.Tot in ziua de 20 decembrie, pe la ora 13:00, o coloana de manifestanti ce venea dinspre Clinica Odobescu si Calea Şagului a oprit in fata Bisericii parohiale Timisoara-Iosefin, toti participantii au ingenuncheat in fata lacasului de cult si preotul Ioan Olariu, insotit de diaconul Nicolae Izbasa, a rostit impreuna cu ei rugaciunea 'Tatal nostru', in timp ce preotul Ioan Tamas si paraclisierul Dumitru Bezman trageau clopotele (si la bisericile parohiale din Mehala si Fratelia au fost trase clopotele). Aceiasi preoti au tinut deschisa biserica toata noaptea si au impartit lumanari revolutionarilor. Preotul Stelian Borza de la Parohia timisoreana Mehala s-a alaturat manifestantilor timisoreni din Piata Operei in ziua de 21 decembrie, pe la ora 15:30, si a rostit impreuna cu toti rugaciunea 'Tatal nostru', dupa care a urcat in cunoscutul balcon si apoi a ramas in piata pana in jurul orei 23:30.Minunea din Piata OpereiIn 22 decembrie, preotul Borza a revenit in piata, imbracat in reverenda, la ora 11:00 a urcat din nou in balcon, la ora 11:40 i s-a oferit posibilitatea de a se adresa manifestantilor, iar la ora 12:00 a rostit cu toti cei prezenti rugaciunea 'Tatal nostru', multimea ingenunchind cu fata spre Catedrala mitropolitana. Peste jumatate de ora, acelasi preot a anuntat din balcon fuga familiei Ceausescu, a fost rostita iarasi rugaciunea domneasca si multimea a strigat: 'Exista Dumnezeu' si 'Dumnezeu este cu noi'. In continuare, s-a ocupat de intercalarea in programul manifestatiei a altor rugaciuni, pricesne si colinde, impreuna cu solista Lia Lungu, ramanand in incinta Operei pana in dimineata zilei de 23 decembrie. Potrivit marturiei preotilor Mura si Borza, vineri, 22 decembrie, inainte de pranz, in Piata Operei au venit preotii timisoreni Eugen Iancu, Ioan Culda si Octavian Cotoc, acesta din urma insotit de doua calugarite, tinand in maini prapori luati din catedrala, alti preoti cantand la Parastasul oficiat intru pomenirea eroilor martiri.O pilduitoare atitudine de curaj au oferit preotii Ilie Dumitru de la Parohia Becicherecu Mic si Radu Reja de la Parohia Biled, care au venit in Piata Operei imbracati in reverenda, insotiti de foarte multi credinciosi cu prapori, tot in dimineata zilei de 22 decembrie, preotul Dumitru urcand in balconul lacasului de cultura.Rememorand faptele curajoase savarsite de preotii ortodocsi romani din Timisoara si imprejurimi in zilele fierbinti ale lui decembrie 1989, se cuvine a mentiona ca 'revolta populara care a rasturnat regimul totalitar din tara noastra s-a desfasurat aproape in intregime in jurul catedralei: aici au venit sa se roage revolutionarii, sa ia lumanari, pe care le-au tinut in maini cand proclamau dreptul la libertate si au cerut sa se traga clopotele, aici au intrat sa-si salveze viata cand focul ucigator al armelor s-a dezlantuit impotriva manifestantilor' (IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, Moment comemorativ, in 'Invierea', Timisoara, anul II, nr. 19 s37t, 1 octombrie 1991, p. 1).'Parinte, un tanar a fost impuscat in cap!'Un martor ocular al acelor momente istorice, preotul Eugen Bendariu, pe atunci diacon catedral, relateaza ca duminica, 17 decembrie, grupul de tineri se adunase in jurul Catedralei mitropolitane fara a deranja insa Sfanta Liturghie. Dupa masa, cand a venit pentru slujba Vecerniei, tinerii ocupau deja treptele si platoul din fata lacasului de cult strigand: 'Jos Ceausescu' s.a. Potrivit marturiei preotului Victor Mitiga si a diaconului Eugen Bendariu, in seara de 18 decembrie, ora 16:30, in catedrala erau foarte putini credinciosi. Preotul Victor Mitiga si diaconul Eugen Bendariu au inceput slujba Vecerniei catre ora 16:45, dar au fost nevoiti sa o intrerupa, dupa aproximativ 10 minute, cand s-a auzit o puternica rafala de arma automata. La numai cateva secunde dupa aceasta, mai multi tineri au intrat speriati inauntru, spunand ca s-a tras asupra lor. Indreptandu-se spre iesirea din biserica, diaconul Eugen Bendariu a fost intampinat de un tanar, care i-a spus: 'Parinte, un tanar a fost impuscat in cap!'. Vazandu-l pe tanar plin de sange, a adus o trusa medicala de la administratia catedralei, o doctorita stagiara de la Caransebes l-a bandajat si cineva a chemat Salvarea. Din pacate, tanarul Sorin Leia a murit chiar in lacasul de cult.Tinerii refugiati in catedrala nu au mai avut curajul sa iasa pe usile pronaosului (catre Piata Operei), asa ca preotul si diaconul au deschis usa din dreapta, spre statia de tramvai, si toti au parasit biserica. In dimineata urmatoare, acelasi diacon a venit la slujba de dimineata si in partea dreapta a catedralei a vazut un soldat care pazea trupul neinsufletit al unei persoane.In zilele Revolutiei din 1989, Catedrala mitropolitana a fost 'una din zonele fierbinti ale orasului asediat de fortele represive', dar si 'loc de speranta si altar de jertfa pentru timisoreni' (prof. Dumitru Tomoni, Catedrala din Timisoara, simbol al Revolutiei din Decembrie 1989 in 'Invierea', Timisoara, an. XX, nr. 3 s453t, 1 februarie 2009, p. 3). Spre pilda, luni, 18 decembrie, dupa ora 15:00, treptele catedralei erau pline de tineri cu lumanari aprinse, care au inceput sa strige lozinci anticeausiste. Informata de Ioan Coman despre acest protest, Elena Ceausescu, intr-o evidenta criza de nebunie, va da un ordin aberant: 'Trageti cu tunul in catedrala, sa terminati odata cu ea' (Procesul de la Timisoara, vol. III, editie ingrijita de Miodrag Milin, Timisoara, Fundatia Academia Civica, 2004, p. 1352; apud Dumitru Tomoni, Decembrie 1989 in Timisoara. De la revolta populara la Revolutie, in vol. Memorial 1989, 1(4)/2009, Timisoara, p. 59).In aceste zile comemoram pe toti eroii martiri a caror jertfa 'nu se poate explica decat prin credinta crestina a poporului nostru' (preot prof. dr. Dumitru Staniloae, Jertfa tinerilor de acum doi ani, Invierea, Timisoara, anul II, nr. 24 (42), 15 decembrie 1991, pp. 1-2) si indreptam un gand de recunostinta si spre preotii timisoreni care, cu pretul pierderii vietii, au luptat impotriva dictaturii comuniste atee si pentru revenirea la o viata crestina autentica in tara noastra. (Articol publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 22 decembrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 3119

Id: 10926

Data: Dec 22, 2010

Imagine: