In Europa, invatamantul religios este profund legat de invatamantul secular. Ora de religie este obligatorie in 25 din cele 46 de state ale Consiliului Europei, in rest fiind facultativa sau optionala. Va prezentam trei modele de predare a educatiei religioase din trei tari diferite: Grecia, tara national-ortodoxa, Italia, o tara catolica prin excelenta, si Germania, o tara plurireligioasa.In Grecia, credinta ortodoxa este unul dintre elementele de baza ale identitatii nationale. Biserica Ortodoxa are un statut privilegiat la nivelul societatii, garantat prin prevederile constitutionale. Majoritatea populatiei se identifica cu religia nationala. Alte confesiuni, religii sau optiuni filosofice non-religioase sunt aici minoritare. Ora de religie are statut obligatoriu in planurile de invatamant; pentru elevii care nu sunt ortodocsi, exista posibilitatea de a nu frecventa aceasta disciplina, spun Irina Horga si Mihaela Zaharescu in capitolul despre educatia religioasa in Grecia al cartii Religia si Şcoala, coordonata de pr. Dorin Opris si Monica Opris, Bucuresti 2011. Ministerul Educatiei se ocupa cu formarea si recrutarea profesorilor de religie, definirea programelor scolare, redactarea si distribuirea manualelor scolare de religie. In majoritatea scolilor, programul de studiu incepe cu rugaciunea de dimineata, rostita de cate un elev in curtea scolii. De asemenea, in prima saptamana a unei luni, elevii participa la Sfanta Liturghie in biserica cea mai apropiata de scoala, continuandu-se cu activitati catehetice variate, dezvoltate de Biserica pentru copii si tineri. Ora de religie din Grecia trebuie sa faca fata provocarilor fenomenului de «federalizare religioasa a scolii» ce arata diversitatea culturala si spirituala pe care o traieste Grecia contemporana. Un posibil raspuns al sistemului educational grecesc a fost deplasarea accentului de la abordarile strict monoconfesionale din perspectiva ortodoxa la teme interdisciplinare ce pun accent pe intelegerea diversitatii socioculturale si pe problematica lumii de astazi. Dincolo de aspectele sociale ale acestei problematici si de necesitatea stringenta a innoirii manualelor pentru invatamantul liceal, lectia de religie continua sa ramana un tezaur de o valoare inestimabila pentru educatia greceasca, concluzioneaza Irina Horga si Mihaela Zaharescu.Proiectul catehetic italianPredarea religiei in scolile publice din Italia, de la gradinita pana la liceu, face parte dintr-un amplu proiect catehetic italian promovat de Biserica Romano-Catolica din Italia, ca element constitutiv fundamental al misiunii si pastoralei ei cu tinerii. Prin «Proiectul Catehetic Italian», Italia s-a individualizat in raport cu alte state de credinta si cultura dominanta catolica, intrucat el a constituit rezultatul unor eforturi inteligente, conjugate, bine focalizate teoretic, clare in metodologie si cu obiective responsabil coagulate, spune Teofil Tia in capitolul despre educatia religioasa in Italia al cartii Religia si Şcoala.  Proiectul catehetic italian este un model de reusita a interventiei unei Biserici in spatiul public de invatamant, intrucat el a reusit formarea crestina de baza a tinerilor, transmiterea catre ei a unor convingeri si orientari spiritual-duhovnicesti, controlul emotional si acceptarea de catre ei a unui univers axiologic care i-a imunizat (cel putin) partial in fata viforului contestatar, negativist si destructurant specific neoculturii nihiliste, care a invadat tentacular spatiul occidental postmodern si postiluminist. Programele scolare pentru disciplina religie sunt elaborate in urma unor documente semnate intre Ministerul Educatiei si Sinodul Episcopilor Catolici Italieni. Educatia religioasa in scolile publice reprezinta o preocupare majora a Bisericii Romano-Catolice din Italia, demonstrata atat prin implicarea in pozitionarea orei de religie intr-un context legislativ cat mai favorabil, cat si prin numeroasele initiative menite sa eficientizeze activitatea didactica, mai spune Teofil Tia.Traditia germana in educatia religioasaArticolul 7 din Constitutia Germaniei spune ca intregul sistem scolar se afla sub supravegherea statului, parintii sau tutorii au dreptul de a decide in ceea ce priveste participarea la orele de religie si faptul ca religia este o materie obligatorie in scolile de stat. Exceptie fac scolile nonconfesionale, in care nu sunt prevazute nici un fel de cursuri de religie. In Germania se preda crestinismul evanghelic, romano-catolic si ortodox, precum si budismul si islamul. Educatia religioasa sta, conform legii, sub atenta supraveghere a statului, care, la fel ca la alte materii, este obligatorie. Statul nu se implica in ceea ce priveste continutul sau programa de religie, sustinand colaborarea comunitatilor religioase, cu privire la stabilirea continutului si a tipului de religie predata. Educatia religioasa este predata de profesori angajati de catre stat, care au examen de licenta, sunt protejati de constitutie si au permisiunea comunitatilor religioase. In lipsa de cadre didactice, statul poate sa angajeze si persoane necalificate, care au urmat cursurile unor scoli religioase. Comunitatile religioase au dreptul sa verifice daca religia este predata in conformitate cu legile Bisericii. In cazul in care religia nu este predata conform dogmelor, se poate retrage dreptul profesorului de a profesa sau de a preda religia respectiva, spune pr. Gheorghe Dogaru in capitolul despre educatia religioasa in Germania al cartii Religia si Şcoala. Conform legii fundamentale, nici un elev nu poate fi obligat sa participe la orele de religie. Pana la 14 ani (sau pana la 18 in landuri precum Bayern sau Saarland), parintii decid daca elevul are voie sau nu sa participe la orele de religie. Dupa aceasta varsta, copilul poate decide singur privind participarea la cursurile de religie si are dreptul sa-si aleaga religia sau confesiunea pe care o doreste. Refuzul de a participa la orele de religie se face doar din motive care tin de constiinta fiecaruia. Şcoala, ca institutie, nu poate sa decida singura daca accepta sau nu refuzul participarii la orele de religie, deoarece sunt cazuri in care elevii renunta doar pentru ca primesc note mici sau nu promoveaza la aceasta materie. Astfel, decizia este luata impreuna cu reprezentanti ai religiei respective. Anumite scoli au dreptul de a obliga elevii sa participe la orele de religie, iar in cazul in care elevii refuza, acestea au dreptul de a nu scolariza elevul respectiv. Elevii au dreptul de a participa si la orele de religie ale altor confesiuni, daca au acordul comunitatilor religioase carora apartin. Legea fundamentala permite fiecarei religii existente in Germania sa desfasoare cursuri de religie. Pentru aceasta se prevede insa un numar minim de elevi si faptul ca predarea materiei respective sa nu intre in contradictie cu obiectivele educationale ale scolii. Nu este astfel necesar ca orice religie sau confesiune sa beneficieze de ore de curs. Spre exemplu, comunitatea religioasa ortodoxa, din cauza numarului mic de participanti, nu a putut organiza cursuri de religie in anumite scoli. Germania se dovedeste astfel un stat cu traditie in desfasurarea educatiei religioase in scoala. Chiar si in perioade de dictatura sau postbelice, disciplina religie a fost o prezenta constanta in planurile de invatamant, concluzioneaza pr. Gheorghe Dogaru.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Ediția din 18 martie 2013, aparut sub semnatura Diac. George Aniculoaie)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 587

Id: 29223

Data: Mar 18, 2013

Imagine: