In Biserica noastra drept-maritoare Maica Domnului este pomenita totdeauna dupa Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiecare slujba avand foarte multe alcatuiri in cinstea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sarbatoare inchinata ei. Pentru a intelege si cinsti acest marit praznic al Maicii Celei mai presus de fire, am ales a nu scrie ceva de la sine, ci a aduna din livada experientei duhovnicesti a sfintilor cuvantatori scurte slove lamuritoare, vrednice de a descrie minunea mutarii Imparatesei Apostolilor, Profetilor, Ingerilor si a noastra a tuturor.Potrivit traditiei Bisericii, cu trei zile inainte de moarte, Maica Domnului nostru Iisus Hristos a fost instiintata de Sfantul Arhanghel Gavriil ca va trece din lumea aceasta la viata vesnica. La inmormantarea trupului neinsufletit al Maicii Domnului au fost prezenti Sfintii Apostoli ai lui Hristos, care au fost indrumati de Duhul Sfant sa se reintoarca la Ierusalim pentru a purta cu multa jale si evlavie pe Stapana Nascatoare de Dumnezeu in mormantul pregatit ei in satul Ghetsimani de langa Ierusalim. Dupa ce a trecut prin moarte ca lege a firii omenesti, Maica Domnului a primit darul mutarii la cer. Imaginea scripturistica a Adormirii si Mutarii la Cer a Maicii lui Dumnezeu sunt cuvintele psalmistului David: 'Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita si preainfrumusetata', acest verset anuntand profetic slava vesnica a Fecioarei in ceruri, primind si aceasta, ca toate celelalte din viata ei, prin fagaduinta. Nascatoarea de Dumnezeu a venit pe lume ca urmare a unei fagaduinte, caci un inger i-a vestit Anei zamislirea, a fost apoi inchinata la Templul lui Dumnezeu, petrecand aici in ravna, iar cand a venit plinirea vremii a primit fagaduinta ca va naste pe Mantuitorul lumii. Parintii Bisericii arata ca aceasta minunata mutare la cer a fost primita tot prin fagaduinta, ca dar de la Dumnezeu pentru ca nu se cuvenea ca preacinstitul trup al Maicii din care S-a intrupat Cel ce a biruit moartea prin Inviere si S-a inaltat la cer intru slava sa ramana in mormant si sa fie dat stricaciunii, ci se cuvenea ca ea sa fie mutata la viata cea adevarata in Imparatia slavei, iar prin rugaciunile Sale 'sa izbaveasca din moarte sufletele noastre'.Marturia patriarhului IuvenalieCare este dovada faptului ca trupul Nascatoarei de Dumnezeu a ramas nevatamat in mormant, ne arata patriarhul Ierusalimului, Iuvenalie, care a fost intrebat in timpul celui de-al IV-1ea Sinod Ecumenic din anul 451 despre trupul Fecioarei de catre imparateasa Pulheria, care, zidind in Constantinopol o biserica in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu, a cautat sa depuna in ea trupul Maicii Domnului. Patriarhul Iuvenalie i-a raspuns astfel imparatesei: 'Dintr-o traditie veche si credibila, vedem ca in timpul preaslavitei ei Adormiri... trupul ei primitor de Dumnezeu, insotit si inmormantat cu cantari ingeresti si apostolice, a fost pus in mormant in Ghetsimani. In acest loc, timp de trei zile, corul si cantarile ingerilor nu s-au intrerupt. Dupa trei zile, incetand cantarea ingerilor, de fata fiind Apostolii, numai unul lipsind si, venind dupa a treia zi, dorind sa se inchine trupului de Dumnezeu primitor, au deschis mormantul si, pentru ca trupul ei prealaudat nu a putut fi gasit in nici un fel, ci numai lucrurile lui de ingropare, care erau invaluite in mireasma negraita, l-au pecetluit la loc. Uimiti de minunea tainica, numai aceasta au cugetat, ca, asa cum Cel ce a binevoit sa se intrupeze si sa se nasca cu trup dupa acelasi ipostas, Dumnezeu Cuvantul si Domnul Slavei, si dupa nastere sa pazeasca fecioria ei, la fel a binevoit ca, dupa mutarea de aici, si trupul ei preacurat sa-l mute, ca sa fie cinstit mai inainte de invierea de obste'.Lauda sfintilor, imnografilor si melozilorSfintii cuvantatori care au adus lauda la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, precum si toti imnografii si melozii arata impreuna ca asa dupa cum Dumnezeu insusi a pazit fecioria Nascatoarei de Dumnezeu la nasterea Mantuitorului, la fel a facut si la ingroparea Ei, pazindu-i trupul nevatamat de mormant, acesta fiind preamarit cu invierea din groapa si mutarea la ceruri.Astfel, Sfantul Gherman spune: 'Trupul tau, primitor de Dumnezeu, trebuia intr-adevar sa nu se impotriveasca nimicnicirii mortii, dar si mormantul sa primeasca materia omeneasca si tu sa te muti la cereasca viata, desavarsit vie si apropiata, aratandu-ti trupul acesta golit, insa nedespartit de adunarea oamenilor, iar sufletul tau gasindu-se, prin lucrarea nevazuta a Lui Hristos, Dumnezeul nostru, nascut fecioreste de tine'. Sfantul Andrei Cretanul arata ca aceasta minune este vrednica de credinta pentru ca pantecele celei ce a nascut nu s-a stricat si tot asa nici carnea celei ce a murit, iar nasterea a ramas fara stricaciune si mormantul fara putreziciune, iar Sfantul Ioan Damaschin arata de asemenea ca trebuia ca celei ce a pazit fecioria nevatamata intru nastere sa-i fie pazit nevatamat si trupul dupa moarte: 'O, preaminunata trecere, care ti-a inlesnit mutarea la Dumnezeu! Caci desi aceasta le este dat tuturor purtatorilor de Dumnezeu care Ii slujesc Lui - caci cu adevarat le este dat si o credem -, totusi este o diferenta nesfarsita intre robii lui Dumnezeu si Maica Lui. Asadar, cum vom numi aceasta taina savarsita intru tine? Moarte? Dar desi preasfantul si fericitul tau suflet se desparte de binecuvantatul si fara de prihana trup potrivit firii, si desi trupul se incredinteaza in chip legiuit mormantului, totusi el nu ramane intru moarte, nici nu este atins de stricaciune. Celei a carei feciorie i s-a pazit neatinsa intru nastere, acum, intru mutarea ei la viata, nestricat i s-a pastrat trupul si este mutata la un cort mai bun si mai dumnezeiesc, care nu mai este atins de moarte, ci este invesnicit in veacul veacului cel neapus.' (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 14 august 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 471

Id: 15836

Data: Aug 14, 2011

Imagine: