Cuvântul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, oficiata în Catedrala Mitropolitana din Timisoara, miercuri, 01 octombrie 2014:Mesajul luminos al Ortodoxiei, cuprins în slujba de înmormântare a celor raposati, arata valoarea suprema a învierii omului pentru a trai vesnic cu sufletul si cu trupul în Împaratia lui Dumnezeu (cf. Ioan 5, 29 si I Corinteni 5, 1).Fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor (cf. Facere 1, 27), sufletul omului este nemuritor (cf. Iov 12, 10; Daniel 5, 23; Ecclesiast 12, 7; Matei 22, 31-32; 17, 3-4; Luca 9, 30-32; 23, 43). Credinta puternica în Învierea lui Hristos este în Ortodoxie si credinta puternica în învierea tuturor oamenilor. De aceea, Crezul pe care îl marturisim în Biserica se încheie cu aceste cuvinte „astept învierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”.Hristos Cel înviat din morti este numit în Sfânta Scriptura „începatura (a învierii) celor adormiti” (I Corinteni 1, 18) sau „întâi nascut între multi frati” (Romani 8, 29), de aceea Învierea lui Hristos este vedere duhovniceasca sau icoana pro­fetica a învierii de obste a tuturor oamenilor. Însa învierea de obste sau universala, la fel ca Învierea lui Hristos, nu este revenire la viata pamânteasca amestecata cu suferinta si stricaciune, ci începutul unei alte vieti: viata cereasca si vesnica pentru suflet si pentru trup. În acest înteles Sfântul Apostol Pavel spune: „precum toti (oamenii) mor în Adam, asa vor învia toti în Hristos” (I Corinteni 15, 22), iar, „vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea” (I Corinteni 15, 26).

Legatura dintre adevarul Învierii lui Hristos si adevarul învierii oamenilor este atât de puternica, încât cine nu primeste adevarul Învierii lui Hristos respinge si adevarul învierii celei de obste sau universale, iar cine crede în Învierea lui Hristos trebuie sa marturiseasca si credinta în învierea mortilor.Vedem, asadar, ca taina Învierii lui Hristos si a omenirii întregi este inima Evangheliei propovaduita de Apostoli si temelia credintei marturisita de Biserica.Sfânta Scriptura ne învata ca învierea mortilor se va realiza când Hristos va veni cu slava si putere multa, ca sa judece viii si mortii: „Vine ceasul când toti cei din morminte vor auzi glasul Lui (Hristos) si vor iesi cei care au facut cele bune, spre învierea vietii, iar cei care au facut cele rele, spre învierea judecatii” (cf. Ioan 5, 28-29; cf. Matei 16, 27; 25, 31-46; Romani 14, 10; II Corinteni 5, 10; I Tesaloniceni 4, 13-17; II Tesaloniceni 1, 7-10).Lumina care leaga taina învierii mortilor, a judecatii sau a evaluarii fap­telor savârsite în lume si bucuria vietii vesnice este lumina însasi a vietii si lucrarii Bisericii în lume. Cuvintele Scripturii ne arata ca lumina pe care omul o aduna în sufletul sau nemuritor în timpul vietii pamântesti o ia cu el dupa moartea trupeasca. Dar aceasta lumina nu ramâne cu totul ascunsa oamenilor, ci se arata partial înca din timpul vietii sale pe pamânt. Aceasta lumina este lumina virtutilor sau a roadelor Duhului Sfânt în om (cf. Galateni 5, 22-23), este lumina harului dumnezeiesc pe care omul credincios l-a facut roditor prin credinta puternica, prin cuvinte ziditoare si prin faptele iubirii milostive si smerite.O astfel de lumina, exprimata în dragostea de Dumnezeu si de oameni, ne-a aratat-o, prin cuvânt si fapta, Înaltpreasfintitul Parinte Nicolae, Mitropolitul Banatului. El s-a nascut în ziua de praznuire a Intrarii Maicii Domnului în biserica, la data de 21 noiembrie 1923. Iar astazi se înmormânteaza la o alta sarbatoare a Maicii Domnului, si anume Acoperamântul Maicii Domnului. Între anii 1942-1946 a urmat cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Dupa absolvirea facultatii s-a înscris la doctorat, iar în 30 iunie 1949 a sustinut teza cu titlul: „Viata si petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului crestin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului preot profesor Ioan G. Coman.A primit îngerescul chip al calugariei la manastirea Cernica din apropierea Bucurestilor, la data de 12 ianuarie 1961, pastrând numele de Nicolae. A fost hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucuresti, la data de 15 ianuarie 1961, de catre Patriarhul Justinian Marina si întronizat în demnitatea de Episcop al Aradului, la 22 ianuarie 1961, în Catedrala episcopala din Arad.La data de 17 februarie 1962, a fost ales în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timisoarei si Caransebesului si Mitropolit al Banatului. Întronizarea a avut loc duminica, 4 martie 1962, în Catedrala mitropolitana din Timisoara, savârsita de catre Patriarhul Justinian Marina si alti ierarhi ai Sfântului Sinod, în prezenta multor preoti si credinciosi din Banat.Din cei aproape 91 de ani ca vârsta a Mitropolitului Nicolae Corneanu, 71 de ani i-a împlinit întru slujire preoteasca, fiind hirotonit diacon (1943), preot (1960) si arhiereu (1961). O mare parte a acestei slujiri sacerdotale a fost traita în anii dictaturii comuniste, când Biserica era controlata si obligata sa-si restrânga activitatile sale doar la viata liturgica. Totusi, în pofida multor oprelisti, viata Bisericii a continuat, deoarece credinta din popor a fost mai tare decât ideologia ateista. Iar dupa schimbarile din anul 1989, activitatile Bisericii s-au intensificat si multiplicat în plan spiritual si social misionar, deoarece au aparut noi sanse, dar si noi cerinte si probleme în societatea aflata în tranzitie spre capitalism, marcata de individualism, prozelitism, secularizare, emigratie si alte fenomene noi.Toate aceste aspecte au fost privite cu multa atentie si responsabilitate de catre Mitropolitul Nicolae al Banatului, care s-a remarcat prin opera sa teologica si culturala bogata, cuprinsa în 28 de volume, rigoarea administrativa si deschiderea spre cooperare cu altii în plan religios, cultural si social.Activitatile sale de Arhiepiscop si Mitropolit s-au concretizat în edificii noi la Centrul eparhial, la Seminarul Teologic din Caransebes, la protopopiate, biserici de mir noi si manastiri noi, activitate editoriala si publicistica, înființarea unei Facultați de Teologie, instituții si programe social-filantropice, activitați cu tineretul, relații cu Universitați din Banat, relații deosebite cu Casa Regala, cu oameni de cultura, cu instituții media etc.Ca fiu duhovnicesc al eparhiei pastorite de Înaltpreasfințitul Parinte Nicolae Corneanu, am primit sfat si ajutor parintesc în vremea studiilor universitare de la Sibiu si București. Iar pe când eram conferențiar la Institutul Ecumenic de la Bossey (1980-1988) ne-a adresat în repetate rânduri invitatia de a-i deveni colaborator apropiat, ceea ce s-a realizat în februarie 1990, când, la recomandarea sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ne-a ales Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul de Lugojanul, fiind hirotonit la 4 martie 1990 în aceasta Catedrala Mitropolitana.Am admirat atunci disciplina, corectitudinea si ordinea în administrația eparhiala.Ierarh venerabil al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, distins om de cultura, promotor al valorilor nepieritoare ale credintei în dialogul cu alte Biserici, culturi si popoare, si sustinator al eforturilor de apropiere între crestini, Înaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Nicolae Corneanu a primit de la Dumnezeu numeroase daruri pe care le-a cultivat cu simtul responsabilitatii, oferind si altora, cu marinimie, bucurii din bucuriile duhului, roade ale talantului înmultit întru slava lui Dumnezeu si spre binele Bisericii si al societatii.Perioada de împreuna slujire la Timisoara si apoi de împreuna slujire a Bisericii în cadrul Sfântului Sinod, ni-l readuc în amintire ca pe un ierarh erudit, cu orizonturi largi, deschis spre dialog, elegant în comportament, generos cu altii, dar exigent cu sine si evitând sistematic lauda de sine si etalarea meritelor proprii. Era greu de gasit în resedinta sa un portret cu chipul sau! Impunea respect chiar si atunci când era familiar. În lupta cu boala si suferinta a fost discret si mult rabdator, biruind adesea durerea printr-un puternic simt al datoriei de-a sluji Biserica.Pentru lumina pe care Arhiepiscopul si Mitropolitul Nicolae al Banatului o lasa acum mostenire spirituala Bisericii si poporului român, cu profunda recunostinta si pretuire, ierarhi, cler si popor ne rugam împreuna lui Dumnezeu, Parintelui luminilor, de la Care vine toata darea cea buna si tot darul desavârsit (cf. Iacob 1, 17) sa aseze sufletul sau împreuna cu drepții, în lumina neînserata si pacea netulburata a Împaratiei Preasfintei Treimi, în fericirea vietii ceresti, „unde dreptii ca luminatorii vor straluci!”Vesnica lui pomenire din neam în neam!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 558

Id: 44422

Data: Oct 1, 2014

Imagine: