În timpul Razboiului ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brâncoveanu a ramas în expectativa, fara a înclina balanta catre nici una dintre puterile combatante. O ruda apropiata a sa, spatarul Toma Cantacuzino, a trecut chiar de partea rusilor, asediind Braila turceasca. Acest eveniment i-a adus prejudicii grave de imagine domnitorului român în fata puterii otomane suzerane, grabindu-i un sfârsit deja hotarât. Din pacate, motivarea hotarârii de mazilire a fost „servita“, pe tipsie, turcilor, chiar de familia Cantacuzinilor.Istoricul Paul Cernovo­deanu afirma ca unel­tirile stolnicului Con­stantin si ale spatarului Mihai Cantacuzino îm­po­triva domnitorului Constantin Brâncoveanu au început înca din august 1708, „când au în­cercat prin intermediul lui Mihály Rhédey, solul prin­ci­pe­lui Francisc al II-lea Rákóczi (conducatorul razvratitilor cu­ruti) la Poarta, al lui Ibrahim, pasa de Belgrad, si al lui Ale­xan­dru Mavrocordat Exa­po­ri­tul, marele sfetnic de taina, sa ridice pâri“. I se imputau domnului „birurile grele impuse tarii, stapânirea sa «tiranica» si nerespectarea unor privilegii ale boierimii“.La 9 iulie 1709, boierii Can­ta­cuzini au trimis un emisar la Francisc Rákóczi al II-lea cu un memoriu în 14 puncte, „denigrând pe Brâncoveanu, învinu­it a fi partizan al austriecilor, a-si fi depus bani în ascuns la Venetia, a fi înselat buna cre­dinta a tarului“. Între timp, cei doi frati mijloceau obtinerea sprijinului Înaltei Porti pentru înlocuirea domnitorului Ţarii Românesti cu un alt membru al familiei lor. Cernovodeanu no­teaza ca urzelile boierilor Can­tacuzini nu s-au materializat, întrucât Rákóczi a refuzat implicarea în problemele interne ale principatului muntean. Raz­boiul ruso-turc ce a urmat în anii 1710-1711, când boierii si domnul aveau viziuni diametral opuse, nu a facut decât sa a­dânceasca acest conflict.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 581

Id: 42493

Data: Jul 17, 2014

Imagine: