Urcusul duhovnicesc al unui sfant traitor in vremea noastra: Sfantul Ioan Iacob de la Neamt

Printre cei mai noi sfinti ai Bisericii strabune care au ajuns la capatul ceresc al urcusului duhovnicesc se numara si Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul, traitor in vremea noastra, catre mijlocul ultimului secol al mileniului trecut, care si-a inchinat intreaga fiinta a sa slujirii lui Dumnezeu. Viata sa curata, dorul dupa cer, ravna pentru vestirea adevarului evanghelic si dragostea fata de credinciosi au ramas vii in amintirea si in inimile crestinilor din patria sa si din Ţara Sfanta. Credinciosii de pretutindeni il venereaza pe acest mare sfant, care 'prin petrecerea sa exemplara a pus temelii trainice culturii si spiritualitatii noastre, alaturi de alti voievozi, ierarhi si pustnici, odrasliti din coapsele neamului romanesc', dupa cum scrie dr. Irineu Pop Bistriteanul in Viata Sfantului Ioan Iacob Romanul. De mic copil, ramanand orfan, a crescut alaturi de bunica sa, Maria Iacob, dupa principiile evanghelice. Ea l-a obisnuit cu rugaciunea si cu postul, citindu-i adeseori din Vietile Sfintilor si din alte carti ziditoare de suflet. Chipul luminos si vorba blanda a bunicii nu vor fi uitate niciodata de nepotul care s-a bucurat de ingrijirea si de iubirea ei, ca de a unei mame adevarate: 'Caci Domnul randuise/ Bunica sa ma creasca/ Sa-mi fie ca si tata/ Şi maica pamanteasca'. Despre aleasa educatie religioasa primita in 'biserica de acasa', de la bunica sa, Sf. Ioan va marturisi prin versuri: 'Ca mine nimeni n-are mila,/ Sa-ti poarte grija, fiul meu,/ Decat doar singur Milostivul/ Şi Induratul Dumnezeu... La El sa-ti pui toata nadejdea./ Pe El sa-L rogi mereu fierbinte./ Ca El fiintelor sarmane/ Le este Maica si Parinte!'. Despre aceasta perioada a vietii sale ne relateaza un consatean si prieten al sau, Gheorghe Lazar, care a fost coleg cu orfanul Ilie in timpul studiilor sale gimnaziale si liceale. Referindu-se la calitatile deosebite ale colegului sau, marturisea in 1983: 'In toti anii de studiu, prietenul meu Ilie Iacob s-a aratat a fi o fire retrasa, meditativa si contemplativa. In locul jocurilor zgomotoase, el prefera sa citeasca din Sfanta Scriptura sau dintr-o opera literara'.O astfel de viata, fara parinti, si mai tarziu fara bunica care l-a crescut si educat, cu lipsuri si ispite inca din frageda copilarie, l-a ajutat sa se deprinda cu 'virtutile pe care trebuie sa le aiba un monah desavarsit: smerenie, post, rugaciune, saracie si, ulterior, pribegie'. Aceste virtuti, ca si vocatia duhovniceasca cultivata cu multa grija, au dus la implinirea dorintei sale fierbinti de a avea parte de chipul ingeresc al monahului. Manastirea Neamt, locul unde se va simti cu totul minunat, fascinat de frumusetea slujbelor, de acest spatiu care a dat multi sfinti, devine pentru Sf. Ioan o 'adevarata scoala a evlaviei si a formarii sale duhovnicesti', asa cum scrie in 'Sfinti romani si aparatori ai Legii stramosesti' Episcopul-vicar Lucian Tomitanul, despre Cuviosul Ioan Iacob de la Neamtu (Hozevitul).Viata modelata prin priveghere, infranare si pocaintaToata opera sa se constituie ca un omagiu adus virtutilor crestine pe care el le-a implinit. Insa nu cu fara asprime va judeca pacatele, patimile si viciile omenesti. Mustrand pe cei ce 'traiesc in neoranduiala', ii indrepta pe calea Evangheliei si ii aducea la lumina cunostintei lui Dumnezeu. Aceasta a facut-o Sfantul Ioan Iacob 'toata viata prin versurile sale moralizatoare si prin frumoasele sale cuvinte de invatatura'. Ca parinte si duhovnic a urmarit ca tot omul care-l cauta sau cel care se afla in preajma lui sa urmeze invatatura Evangheliei. Indemnul Sf. Ap. Pavel: 'Rugati-va neincetat' l-a insotit intreaga viata. Ca orice monah ajuns la acea stare de curatie sufleteasca, Sfantul Ioan practica rugaciunea lui Iisus spunand-o de mii de ori (minute sau ore in sir), devenind - in special noaptea - o parte componenta a programului sau. Iar cu aceasta deprindere a rugaciunii inimii ii invata si pe prietenii lui, ucenici si fii duhovnicesti, asa cum frumos este relatat in versurile: 'Prieteni buni castiga-ti plansul/ Şi 'Rugaciunea lui Iisus',/ Caci plansul stinge focul vesnic, iar ruga te inalta sus. Cand lasam de bunavoie/ Randuiala rugaciunii,/ Prinde mare indrazneala/ Viermele desertaciunii'. Departe de tara sa, la asezamintele monahale pe unde a trecut si a vietuit, dupa ce si-a insusit temeinic limba greaca, a tradus multe pagini patristice alese, din care se hranea atat pe sine, cat si pe cei ce veneau la el. Prin priveghere, infranare, pocainta si celelalte eforturi ascetice si-a modelat intreaga lui viata, traind ca un inger in trup muritor. Fericitul Ioan isi onora pe deplin si numele chipului ingeresc, traind in duh de pocainta si vestind pocainta, asemenea Inaintemergatorului Ioan: 'O, Prea Milostive, Doamne,/ Sa nu lasi pana-n sfarsit/ Sa aman eu pocainta/ Cel prea mult ticalosit!'.Indemnuri la post prin poezieCa un iscusit indrumator al practicarii virtutilor, Sfantul Ioan afirma cu tarie ca purificarea de noroiul pasiunilor inrobitoare se realizeaza prin sadirea si dezvoltarea acestor insusiri morale. Culmile desavarsirii morale nu pot fi atinse daca nu ne deprindem cu lucrarea virtutilor asa cum constant o implinea Sf. Ioan si cum ne spune: 'Ca sa-mi fie moarte buna/ Eu pregatesc acum,/ A virtutilor merinde/ Sa o am atunci de drum'. Prin versurile 'Iar auzul si vederea/ Daca nu le stapanim,/ Mare paguba la suflet/ Totdeauna suferim', Sf. Ioan ne arata modul cum si-a trait intreaga sa viata, in asceza, condus fiind de invatatura filocalica. Infranarea sau cumpatarea este una dintre virtutile pe care le poseda monahii care urmaresc ca ideal desavarsirea. Versurile 'Ganduri care azi te lupta/ Şi pe mine m-au luptat/ Dar la patimi ca acestea/ Infranare am lucrat' sunt intocmai ca vorbele avvei Ilie Ecdicul care in Pateric spune 'Amesteca infranarea cu simplitatea si insoteste adevarul cu smerita cugetare si te vei vedea sezand la masa cu dreptatea'. Pustnicul hozevit urmeaza cuvintele avvei Iperehie pentru implinirea infranarii: 'postul este frau asupra pacatului', ajungand sa posteasca multe zile in post desavarsit. In poeziile sale gasim multe indemnuri la un post integral. Versurile 'De cate ori priveam in zare/ Simteam de mic asa un dor/ Ca sa colind pamant si mare/ Sa fiu departe calator' arata dorinta de a atinge sfintenia asa cum a regasit-o el in Vietile Sfintilor sau in scrierile cuviosilor imbunatatiti. Toata perioada tineretii a fost insetat de dorul dupa un efort ascetic, dupa infranare desavarsita. Indemn la schimbarea vietii dupa invatatura Mantuitorului HristosDorul irezistibil dupa patria cereasca a fost una dintre temele pe care le-a creionat cel mai mult in versurile sale: 'Vino astazi catre Mine,/ Jugul meu e bun,/ Iar a traiului povara/ Tu o vei simti usoara! Lasa rude si prieteni,/ Slava si placeri,/ Şi venind, urmeaza-Mi Mie/ Spre cereasca veselie!', '…un singur tarm acum ramane/ Strain de valul cel lumesc:/ Ierusalimul cel din ceruri,/ Putea-voi ca sa-l nimeresc?'. Dorea sa atinga piscul muntelui ceresc, precum Ilie care, salasluindu-se odinioara pe muntele Carmel, a bineplacut lui Dumnezeu. In Acatist ii zicem: 'Vietuind in Valea Iordanului, ti-ai petrecut viata ca pe o treapta a urcusului ceresc, avand in suflet dor de liniste si cer'. Acest dor de patria cereasca i-a marcat intreaga viata: 'Ajuta-mi Doamne, mai degraba/ Sa-mi vad dorinta implinita,/ Sa-mi port eu pe-a Tale 'urme'/ Fiinta mea slabanogita. S-aud si eu in taina, Doamne,/ Prea dulcele si sfantul grai,/ Prin care sa castig nadejde/ Ca nu ma voi lipsi de rai'. Toti cei care au descoperit frumusetea si dulceata scrierilor literare ale sihastrului roman, ca si specialisti in domeniu, pot sustine ca 'Sf. Ioan Iacob a imbogatit literatura nationala cu o rara opera de spiritualitate ortodoxa in adevaratul inteles al cuvantului, in care sufletul romanesc vibreaza puternic, regasindu-se in universalitatea si comuniunea crestina autentica' (George Alexe, Diorame si eseuri teologice si literare). Intr-adevar, toata creatia sa arata preocuparea permanenta a sfantului fata de credinta, cunoasterea adevarului si modelarea sa si a contemporanilor sai dupa modelul Hristos. Pentru Sf. Ioan de la Neamt, credinta in Dumnezeu a fost cel mai stabil suport moral care i-a cumpanit intreaga viata, alungand din minte si suflet toate sentimentele si gandurile de singuratate. Credinta puternica ce a avut-o i-a intarit convingerea intalnirii cu Dumnezeu in imparatia sfintilor. Cu aceste podoabe ale virtutilor, ca un sol de veghe al neamului romanesc si nu numai, Sfantul Ioan ne cheama permanent sa ne schimbam viata dupa invatatura Mantuitorului Hristos, sa ne inmultim credinta si faptele bune si sa cautam sa-l avem ca model de sfintenie: 'Fiti mie urmatori, precum si eu sunt lui Hristos'.(Articol semnat de pr. prof. Viorel Laiu, publicat in data de 5 august 2010 in Ziarul Lumina )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 420

Id: 8246

Data: Aug 5, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei