Va invit, astazi, într-un periplu fascinant printre cele mai vechi bisericute din Moldova, pe urmele vestitilor domni si dregatori din veacurile trecute. Capodopere ale patrimoniului national, aceste arhetipuri ale artei lemnului merita cercetate îndeaproape, restaurate si incluse într-un bine-meritat circuit turistic. Moldova, ca si Oltenia sau Maramuresul istoric, pastreaza un bogat patrimoniu al arhitecturii în lemn, vizibil în mod special, astazi, în vechile bisericute. Insuficient mediatizate si, prin urmare, aproape necunoscute, acestea ar putea constitui nu doar o resursa valoroasa a turismului românesc, ci si o carte de istorie vie. Multe dintre aceste ctitorii au fost ridicate de domnitorii Moldovei sau de mari dregatori ai veacurilor ce au trecut. Semn ca, dincolo de bogatiile lumesti, acestia nu uitau de cele ale sufletului. Asa se explica de ce azi, în satele ce odinioara erau mosii boieresti, stau înca în picioare biserici de lemn simple, dar mestesugit lucrate, în care - asta e sentimentul - timpul s-a oprit în loc sa stea de vorba cu cei care vin sa le vada. De ce este important de vazut un astfel de lacas? Motivele tin nu doar de latura estetica. În fiecare dintre aceste bisericute, bârnele constituie o poveste în sine, aducând marturii autentice despre lungul drum al lemnului, de la bradul sau stejarul falnic din padurile seculare de altadata pâna la materialul slefuit folosit în constructie. „Odata era timp pentru toate. Lemnul se alegea numai când nu intra mâzga (n.r. - seva) în el, din septembrie pâna în aprilie. Acuma cine-l mai cauta asa? Nu mai vrea nimeni sa învete. Toti pleaca prin lumea larga“, explica mos Gheorghe Popescu (90 de ani), ultimul mester lemnar din Straja Bucovinei.În plus, mesterii au asezat pe bârnele de lemn o bogatie de motive decorative foarte vechi, astazi aproape uitate, tradând migala, dragostea de frumos si dibacia cu care erau haruiti. Apoi, fiecare dintre aceste bisericute aminteste de ctitorii lor, domnitori cunoscuti sau mari boieri filantropi ai Moldovei veacurilor trecute. Cei mai multi odihnesc în vesnicie la umbra bârnelor îmbatrânite. Nu în ultimul rând, în lacasurile de lemn se pastreaza un inventar iconografic extrem de valoros, obiecte ce au apartinut ctitorilor si carte bisericeasca rara.

Voievozii Dragos si Ştefan au scris istorie pe bârnele de la Putna

Periplul printre batrânele ctitorii de lemn nu poate porni decât din inima Bucovinei, de la Putna, de acolo de unde lupta cu timpul cea mai veche biserica de lemn din tara. Lemnul folosit în partea veche a constructiei a fost datat dendrocronologic în Suedia, în anul 2002, iar rezultatele analizelor, publicate în Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“ din Iasi, din 2002-2003, certifica faptul ca lacasul a fost ridicat în primii ani ai veacului al XV-lea. Mai mult, arhitectul Alexandru Babos, autorul raportului de datare dendrocronologica, care a studiat aceste constructii si pe continent, sustine chiar ca la Putna se pastreaza cea mai veche biserica de lemn medievala din Europa. Potrivit legendelor, lacasul a fost ridicat de voievodul Dragos Voda, la Volovat, în 1364, si apoi adus la Putna de domnul Moldovei Ştefan cel Mare, în 1468, cu doar putin înainte de a fi terminata ctitoria sa de suflet, Manastirea Putna. Monumentul, înscris în lista celor de interes national, n-ar trebui omis, asa cum din pacate se întâmpla în prezent, din nici un ghid turistic al României. Partea veche a ctitoriei e o marturie a simplitatii si smereniei traitorilor din veacurile trecute, fiind formata doar din altar si naos. Modul de încheiere a bârnelor, în cheotori, cu dinte si ureche ascunse, reprezinta, de asemenea, o importanta marturie a artei lemnului din aceasta parte de tara.

Ctitoria lui Ştefan Tomsa de la Radaseni, singura cu pictura direct pe bârna

Dar ctitoria voievodala de la Putna este importanta si pentru tezaurul iconografic de la interior. „Cele mai pretioase sunt icoanele împaratesti, datate la 1760. Apoi avem «Îmbratisarea Sfintilor Parinti Ioachim si Ana», o scena foarte rara în iconografia româneasca, explica parintele paroh Constantin Croitoru. Ar fi pacat sa ajungeti în Bucovina si sa nu treceti pe la Radaseni, loc în care poate fi admirata o alta veche ctitorie de lemn, ridicata la 1611 de domnitorul Ştefan Tomsa. „Pe vremuri erau dispute mari între domni. Aici, în Radaseni, erau codri întinsi, unde satenii l-au ascuns si ocrotit pe Tomsa Voda. Drept multumire, el le-a ridicat aceasta biserica“, povesteste parintele paroh Constantin Rotar. Restaurata integral, dupa toate rigorile impuse de legislatia monumentelor istorice, bisericuta pastreaza nu doar amprenta vechii arhitecturi în lemn, ci si un interior inegalabil în frumusete. De asemenea, ctitoria lui Tomsa de la Radaseni a fost, pâna nu de mult, singura biserica din tara ce i-a avut drept ocrotitori pe Sfintii Mercurie si Ecaterina. „Din câte stim, este singura biserica de lemn din Moldova al carei interior este pictat integral, direct pe bârna“, explica parintele Rotar, cel care a mun-cit neobosit timp de un deceniu pentru a reda monumentului frumusetea sa dintru început.

Bisericuta lui Vasile Voda din Şcheia Iasilor

O alta pretioasa bisericuta domneasca faurita din lemn este cea de la Şcheia, din judetul Iasi. „Legenda spune ca Vasile Lupu, fugind din Iasi, din calea tatarilor, s-a ascuns în Codrii Capotestilor, pe coasta Şcheii, unde, vreme de o vara, a ridicat biserica de lemn“, explica parohul Bogdan Florea. Lacasul a fost ridicat în 1650, din bârne groase de stejar, sustinute în patru parti de tulpinile zdravene ale unor stejari cu radacinile înca înfipte în pamânt. Aici se pastreaza una dintre cele mai vechi si frumoase catapetesme din Moldova, iar în jur, unul dintre cele mai valoroase lapdiarii (colectie de pietre mari, sculptate sau gravate) taranesti din tara.

Brâul lui Petru Rares, în lacasul de lemn de la Poiana Largului

Un reper important pe drumul bisericilor de lemn moldovenesti îl reprezinta lacasul de la Poiana Largului, ridicat sus, pe pisc, în apropierea viaductului de la Poiana Teiului, din judetul Neamt. Potrivit învatatorului Ioan N. Ciucanu, autorul unei monografii a zonei, în septembrie 1538, Petru Rares, „plecând de la domnie din pricina unor boieri care l-au tradat turcilor, a trecut pe Valea Bistritei si s-a o-prit la asezarea monahala «Buna Vestire» de la Gura Largului“. Acolo, calugarii l-au îmbracat în straie monahale, l-au ocrotit si l-au condus pe carari ascunse pâna la Schitul Rarau, de unde a trecut apoi muntii în Transilvania, la Cetatea Ciceu. Drept multumire pentru binele facut, în a doua sa domnie, Petru Voda s-a întors în codrii de deasupra Vaii Largului si a construit o biserica mai încapatoare, de lemn. „Peste aproape doua sute de ani, plecând calugarii de acolo, oamenii au desfacut bârnele schitului din munte si le-au coborât aici, ridicând bisericuta ce slujeste si acum satului“, spune parintele paroh Ciprian Mitocariu. Astazi, centura cu paftale de argint a voievodului Petru Rares, lasata la schit în fuga sa catre Cetatea Ciceului, este pastrata în bisericuta de lemn, ca o mostenire pretioasa a acelui timp.

Sfintele locasuri ctitorite de boierii filantropi ai Botosanilor

În tinutul Botosanilor, vechile biserici de lemn sunt, în mare parte, daruri ale boierilor locului pentru satele pe care le aveau în stapânire. La Hiliseu Crisan, pe fosta mosie a boierilor Curt, Vasile Curt si mai apoi Ana Curt, nora sa, au ctitorit, la 1802, una dintre capodoperele arhitecturale ale României: Ansamblul bisericii de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. La Cervicesti, bisericuta construita de boierul Constantin Miclescu în 1787 reprezinta un alt prototip al artei lemnului. Nu pot fi omise, de asemenea, nici bisericutele de lemn de la Horlaceni (1779) si Prelipca (1783), ctitorii ale boierului Constantin Stroici. (Reportaj realizat de Otilia Balinisteanu si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica”)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 697

Id: 35841

Data: Nov 24, 2013

Imagine: