Într-un timp al înstrainarilor si ratacirilor dramatice, numai credinta statorniceste tainic echilibrul în firea lucrurilor. Omul îsi redobândeste constiinta prezentei lui în Creatie doar „îmbracat“ în Liturghie. Cine nu ezita sa se faca partas acestei realitati va dobândi forta care îl va purta pâna la portile vesniciei. Într-o zi din aceasta toamna, aflându-ne noi în Manastirea Viforâta, din Arhiepiscopia Târgovistei, ne-am convins, înca o data, cum Liturghia „topeste“ unind totul.Viforâta, Vihorâta sau Vihorasti, nume cu care s-a purtat prin vâlvataile veacurilor aceasta manastire cu hramurile „Nasterea Maicii Domnului“, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ si „Sfântul Nicolae“, din proximitatea Târgovistei, vechea cetate de scaun a Ţarii Românesti, a ajuns pâna la noi ca o pilda vie de credinta statornica. Din îndepartatele vremuri pâna astazi, sfântul asezamânt si-a trait propria istorie ca pe o Liturghie continua, reusind nu numai sa reziste nenumaratelor încercari, ci si sa se impuna ca o vatra stralucita, de adânca si profunda traire ortodoxa, la intersectia a trei drumuri principale ale Ţarii Românesti: cel care o lega de Ardeal, pe Valea Dâmbovitei si Ialomitei, cel pe sub poalele dealurilor, care unea drumul Milcovului cu Oltenia, si cel ce se îndrepta direct catre Dunare, prin cetatea Dâmbovitei.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 692

Id: 44591

Data: Oct 9, 2014

Imagine: