La Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, în sâmbata lui Lazar, la 12 aprilie 2014, începând cu ora 14:00, a fost savârsita Slujba Vecerniei Sarbatorii Floriilor, în prezenta a numerosi credinciosi si a preotilor din toate Protopopiatele Arhiepiscopiei Bucurestilor.Slujba a fost oficiata de Preacuviosul Parinte Nectarie, staretul manastirii Radu Voda, împreuna cu un sobor de preoti si diaconi, dintre care mentionam: Precuviosul Parinte Policarp, Directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, Preacuviosul parinte Vicențiu Oboroceanu, Stareț al manastirii Antim si Preacuviosul parinte Clement Haralam.Dupa oficierea Slujbei Vecerniei au fost sfintite stâlparile care au fost împartite credinciosilor. Rugaciunea de sfintire a stâlparilor a fost rostita de catre Preasfintitul Parinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.Apoi, a debutat Procesiunea de Florii din Capitala.***Manastirea Radu Voda cu hramurile Sfânta Treime și Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, a fost ctitorita de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) si doamna sa, Ecaterina, pentru a multumi lui Dumnezeu ca i-a daruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintila-Vornicul si Dumbrava-Vornicul. Voda a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei.La vremea întemeierii, purta numele Sfânta Troita. În framântarile acelor vremuri, sfântul asezamânt cade, în 1595, în mâinile turcilor. Dupa victoria lui Mihai Viteazul la Calugareni, vestitul Sinan Pasa, dusmanul lui Mihai, o fortifica cu palisade, cu valuri de pamânt si cu bastioane. Tot orasul este, de asemenea, întarit de turci. Degeaba însa: dupa victoria marelui voievod din octombrie 1595, de la Târgoviste, Sinan e silit sa se retraga din fata armatelor biruitoare ale crestinilor. Nu înainte însa de a distruge toate fortificatiile pe care el însusi le ridicase si de a darâma pâna în temelie Mânastirea Sfintei Troite.Vremurile erau cumplite: orasul era jefuit si distrus când de turci, când de propriile armate ale voievozilor crestini, când de tatari. Incendiile si jafurile se tineau lant. Calugarii abandoneaza Sfânta Troita si se refugiaza la Mânastirea Mihai-Voda. Timp de câteva decenii, framântarile si desele schimbari ale domnitorilor pe tronul Ţarii Românesti nu le-au lasat acestora ragazul necesar pentru refacerea marii manastiri.Abia în 1614, voievodul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) începe reconstructia, pastrând planurile si elevatia edificiului de origine. Biserica este cunoscuta de atunci sub numele ctitorului. Fiul si urmasul sau la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627) se îngrijeste de zugravirea bisericii. În vremurile domniilor fanariote, marea mânastire Radu-Voda, una dintre cele mai bogate din Bucuresti, este cârmuita de egumeni greci, buni negustori dar jalnici administratori ai constructiilor mânastiresti; multa vreme, mânastirea acumuleaza bogatii, mosii, vii, case si pravalii în Bucuresti, dar posesia acestor mari averi nu se oglindeste în îmbunatatirile aduse cladirilor.Planul si formele arhitectonice ale bisericii Radu-Voda sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Arges, cu diferenta ca materialul de constructie întrebuintat nu este piatra, ci caramida. Planul este triconc, cu turla pe naos, cu un pronaos largit, acoperit cu trei turle dintre care cea principala se sprijina pe douasprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca si la modelul de la Curtea de Arges.Fatadele, împartite în doua registre de înaltime inegala printr-un brâu, au o decoratie simpla, constând din firide cu arhivolte intrânde, care ritmeaza placut suprafetele tencuite cu alb. Înfatisarea actuala a bisericii este datorata ultimei restaurari, condusa de arhitectul Ştefan Bals între anii 1967-1974 (dupa care biserica a fost repictata).Restaurarea a adus edificiul la formele sale arhitectonice initiale întrucât ruinându-se partea superioara a bisericii, aceasta fusese reconstruita catre mijlocul secolului al XIX-lea în stilul neogotic la moda în acea epoca. Tot atunci i-a fost adaugat si pridvorul, care se pastreaza si astazi. În interior sunt demne de vazut frumosul iconostas de expresie baroca si pietrele de mormânt din pronaos: una dintre cele mai vechi este cea a lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul, mort la sfârsitul secolului al XVI-lea.Mormântul ctitorului se gaseste pe dreapta, în nisa dintre pronaos si naos. Pe piatra asezata de fiul sau, o lunga inscriptie aminteste domniile glorioase ale „celuia ce au fost binecinstit si de Hristos iubit Domn crestin Radu Voevod ce au fost Domnu Ţarii Românesti si Moldovei si multe razboaie au biruit si iar au venit de la cinstita Poarta s-au fost al doilea rându Domnul Ţarii Românesti si si-au lasat steagul fiului sau ce e mai sus scris si iar s-au dus de-au fost Domn Ţarii Moldovei; si acolo s-au pristavit întru cetatea Hârlau în luna Ghenarie 13 zile si cu mare cinste i-au adus trupul dumnealui si l-au îngropat în luna lui Februarie în 5 zile duminica. Aicea zac oasele dumnealui. Dumnezeu sa-l iarte în Împaratia Cerului adevarat; ani 7134” (1626).La miaza-noapte de biserica se pastreaza turnul-clopotnita, ultimul vestigiu al puternicei incinte mânastiresti de altadata. Vremurile nu l-au crutat (deasupra intrarii dinspre sud o inscriptie aminteste ca dupa marele cutremur din 1802 era într-o stare „vrednica de plâns”), dar refacerile i-au respectat înfatisarea, astfel încât felul în care arata astazi este poate destul de apropiat de cel în care arata în secolul al XVI-lea, când a fost construit de voievodul Alexandru al II-lea Mircea. Chiliile manastirii ce se ridica pe colina, la sud de biserica, dateaza din 1893 si au fost construite prin grija lui Ion Scorteanu si a surorii sale Maria Şchiopescu, ca Internat Teologic.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 814

Id: 39763

Data: Apr 12, 2014

Imagine: