La început de primavara, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Buna Vestire, numita în troparul ei 'Început al mântuirii' si 'aratarea tainei celei din veci ascunse'. Taina din veci ascunsa este taina întruparii Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei, dar este în acelasi timp si taina voii lui Dumnezeu, necunoscuta de oameni. Sfintii Parinti au aratat ca ascultarea si cunoasterea voii lui Dumnezeu reprezinta scopul întregii vieti ascetice a monahilor si mirenilor.Sinaxarul praznicului Bunei Vestiri spune ca Dumnezeu, care poarta de grija neamului omenesc ca un Parinte plin de dragoste, vazând faptura mâinilor Lui înrobita si chinuita de diavol si împinsa catre patimile cele mai de jos, a trimis pe Fiul Sau cel Unul Nascut ca sa mântuiasca neamul omenesc din mâinile diavolului. A voit ca acest lucru sa ramâna ascuns de diavol si l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil la Sfânta Fecioara. Acesta i-a grait: 'Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!', si i-a descoperit taina zamislirii Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei fecioresc. Aceea l-a întrebat: 'Cum va fi mie aceasta?' Şi el a zis: 'Duhul Sfânt va veni asupra ta, si puterea celui Preaînalt te va umbri'. Iar Fecioara Maria a zis: 'Iata roaba Domnului, Fie mie dupa cuvântul Tau'. Şi îndata cu cuvântul arhanghelului si al ei, s-a zamislit în preacuratul ei pântece Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu.Dumnezeu a vrut vindecarea si mântuirea neamului omenescSfintii Parinti au vazut în ascultarea Fecioarei Maria de vointa lui Dumnezeu si încuviintarea 'Fie mie dupa cuvântul Tau' punctul de cotitura al istoriei umane. Momentul în care neamul omenesc s-a ridicat, prin cel mai sfânt reprezentant al lui, Fecioara Maria, din pacat si din neascultare. Parintii spun ca 'obiceiul Scripturii este sa se faca o afirmare simpla, fara prea multa iscodire, despre cele greu de înteles', si într-adevar din Evanghelia Bunei Vestiri se întelege esentialul. Dumnezeu a vrut vindecarea si mântuirea neamului omenesc, iar Fecioara Maria s-a facut ascultatoare vointei lui Dumnezeu. Voia Nascatoarei de Dumnezeu s-a supus desavârsit voii lui Dumnezeu. Sfintii Grigorie Palama si Teofan al Niceei au vazut în smerenia Fecioarei Maria, în starea ei de nepatimire si în supunerea fata de voia lui Dumnezeu o întrupare desavârsita a idealurilor monahilor si ascetilor care se nevoiau în diferite chipuri si îndeosebi cu rugaciunea inimii. Ei au spus ca Fecioara Maria este premergatoarea isihastilor, a calugarilor care cautau linistirea sufletului si biruirea patimilor, iar unii autori au vorbit chiar de o viata isihasta a Nascatoarei de Dumnezeu. Parintii Bisericii spun ca Maica Domnului ar fi locuit de la vârsta de 6 ani pâna la momentul Bunei Vestiri în Sfânta Sfintelor a Templului din Ierusalim, unde a fost hranita de îngeri si prin lucrarea harului a fost curatita treptat de toate urmarile patimitoare ale pacatului stramosesc. Sfântul Teofan al Niceei spune ca Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu mai înainte ca Dumnezeu sa se uneasca cu ea, adica mai înainte de momentul zamislirii Fiului lui Dumnezeu. Şi Sfântul Grigorie Palama acorda o importanta atât de mare Maicii Domnului, încât spune ca orice har care este împartasit Bisericii de catre Dumnezeu nu este despartit de Maica Domnului, si ca ea este comântuitoarea neamului omenesc alaturi de Dumnezeu.Maica Domnului este modelul ascultarii de DumnezeuSfântul Dimitrie, mitropolitul Rostovului, vede mântuirea neamului omenesc prin aceste doua momente: vointa lui Dumnezeu ca omul sa fie ridicat si încuviintarea omului ca el sa fie ridicat de Dumnezeu. Mitropolitul mai arata ca modelul Bunei Vestiri, în care Dumnezeu binevoieste, iar Fecioara Maria îsi manifesta vointa în acord cu vrerea lui Dumnezeu este aplicabil vietii fiecarui credincios. 'Întru Buna Vestirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, întruparea Cuvântului lui Dumnezeu s-a facut cu bunavoirea lui Dumnezeu Tatal si prin umbrirea si lucrarea Sfântului Duh si cu împreunavointa Cuvântului. Întru Buna Vestire, vointa Preacuratei Fecioare a fost împreunata cu vointa Domnului, ca a raspuns îngerului: 'Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvântul tau!'', spune sfântul mitropolit. Tot el mai arata ca omul are doua posibilitati: ascultarea si neascultarea. Neascultarea de Dumnezeu îl face pe om nelucrator si mort, nelucrator chiar si pentru propria mântuire. Ascultarea îl face viu. 'Sufletul, pâna nu se desparte de Dumnezeu prin pacate, este viu si lucrator, dar cum se smulge de la Dumnezeu, prin caderea în pacate, îndata se face mort si nelucrator', completeaza mitropolitul.Trupul cel viu poarta întru el pe sufletul cel mortMiza sfintilor nevoitori a fost tocmai cunoasterea voii lui Dumnezeu si lepadarea de voia proprie, iar în acest demers ascetic, numele Fecioarei Maria este invocat neîncetat pentru ca este izvor de putere pentru cei smeriti si ascultatori. Sfântul Calist Patriarhul spune si el ca prin ascultarea de voia lui Dumnezeu si golirea de sine omul este viu. Sfântul deplânge situatia oamenilor, caci foarte putini se intereseaza sa îsi tina sufletul viu. Fiind nepasatori fata de cele sfinte, fata de porunci si de lucrarea duhovniceasca, au sufletul mort. Desi sunt vii cu trupul, sunt morti cu sufletul. Pe acestia îi aseamana cu mormintele varuite, care sunt frumoase în exterior, dar pline de stricaciune înlauntrul lor. 'Multi au sufletul mort în trupul viu, ca si cum ar fi îngropati în mormânt. Mormânt trupul, mort sufletul, mormântul umbla, chiar sufletul dintr-însul este neînsufletit, adica fara Dumnezeu, pe Dumnezeu neavându-l într-însul, ca trupul cel viu poarta întru el pe sufletul cel mort', spune Calist Patriarhul. Sfintii îndeamna pe om sa cugete la Nascatoarea de Dumnezeu, ca ea este nedespartita de Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu. În acest chip mintea omului trebuie sa aiba tot timpul pe Hristos. Cugetul sa mediteze la Hristos, iar inima sa cheme neîncetat în rugaciune numele Lui dumnezeiesc: 'Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, mântuieste-ma!' Sfântul Teolipt al Filadelfiei spune ca sufletul fara Hristos nu numai ca nu mai viaza, dar este sfâsiat permanent de patimile cele mai întunecate, tras în abisul negru si fara fund al pacatelor. 'Apusul soarelui aduce noaptea. Retragerea lui Hristos din suflet aduce întunericul patimilor si fiarele cele nevazute îl sfâsie. Când rasare soarele, fiarele se strâng în ascunzisurile lor. Rasare Hristos pe cerul cugetului care se roaga, si toata alipirea lumeasca se departeaza si dragostea de trup dispare. Iar mintea porneste la lucrul ei, adica la meditarea celor dumnezeiesti pâna seara', spune episcopul Filadelfiei. Sfântul Isaac Sirul spune ca nu trebuie sa cautam departe pentru a iesi din pacate si a ne înalta, caci Hristos este prezent prin Botez în locul cel mai tainic al omului, în inima sa. 'Sârguieste-te sa intri în camara ta cea dinlauntru si vei vedea camara cereasca. Caci una sunt aceea si aceasta, si prin o singura intrare le vei vedea pe amândoua. Scara Împaratiei aceleia este ascunsa înauntrul tau, adica în sufletul tau. Scufunda-te deci în tine ca sa iesi din pacat si vei afla acolo trepte pe care vei putea sa urci', arata Isaac Sirul.Veacul înselator si urma în zapadaSufletul este distrat de la lucrarea si telul lui de veacul înselator si trecator, de inertia lumii si de spectacolul ei. Sfintii arata ca veacul trecator este o ispita puternica pentru om, pe care putini reusesc sa o biruie. Ocupatiile si bucuriile lumesti asfixiaza viata duhovniceasca. Adesea parintii deplâng si pe monahii care au fost sedusi de lume, care s-au risipit în multimea grijilor lumesti, chiar pentru un timp scurt. 'Şi asa viata monahului trece fara de folos în ocupatii lumesti, care îsi sapa amintirea lor în cugetare, precum picioarele omului urma în zapada care o calca', spune Sfântul Teolipt. Chiar si lucrurile aparent inofensive pot fi vatamatoare, prin urmele care le lasa în mintea omului, urme care îi reamintesc la rugaciune sau în timpul unei lucrari duhovnicesti de ce are de facut, ca trebuie sa plece în alt loc, sau sa vorbeasca cu cutare persoana. Sfântul Teolipt adauga totusi pe un ton optimist ca nu numai calugarii, dar si cei din lume se pot vindeca de veacul trecator. 'Urma picioarelor în zapada se sterge când rasare soarele sau dispare când se revarsa apa. Iar amintirile sapate în cuget de aplecarea si de faptele iubirii de placere sunt sterse de Hristos, care rasare în inima prin rugaciune, si de ploaia lacrimilor din umilinta'.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 24 martie 2012, semnat de Marius Nedelcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 887

Id: 36386

Data: Dec 9, 2013

Imagine: