In capitolul al II-lea al Sfintei Scripturi, omul sau, mai precis, umanitatea creata de Dumnezeu apare nu doar ca o cununa a creatiei, ci si ca preot al creatiei 1, avand misiunea sa inalte intreaga creatie sensibila spre o unire cat mai deplina cu Dumnezeu. In acest sens, creatia cosmica apare ca o 'Biserica in devenire posibila'2, ca un loc in care omul trebuie sa celebreze Liturghia universala a Cuvantului lui Dumnezeu, 'prin care si intru care au fost create toate'. Aceasta dimensiune eclesiala a creatiei cosmice se lumineaza si mai mult prin faptul ca, in cartea Genezei, insasi fiinta umana apare ca biserica, iar persoana umana, ca preot in ea.Barbatul si femeia apar in Geneza ca doua persoane distincte, unite intr-un singur trup, adica intr-o singura fiinta. 'Natura umana - spune Vladimir Lossky - nu poate fi cuprinsa intr-o monada. Ea reclama nu singuratatea, ci comuniunea; dupa cum principiul personal in Dumnezeu cere ca natura unica sa se exprime in diversitatea persoanelor, la fel si in om, creat dupa chipul lui Dumnezeu3.Nu este intamplator faptul ca textul din Geneza precizeaza ca barbatul este chemat, mai intai, sa puna in lucrare aceasta recunoastere a identitatii de fiinta si a alteritatii personale: 'Iata os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie (in ebraica isa), caci a fost luata din barbatul sau (is)'' (Facere 2, 23). Aceasta prioritate a barbatului in dialogul sau cu femeia nu inseamna o relatie de subordonare, ci, dimpotriva, o ordine asezata de Dumnezeu in comunitatea umana, ordine prin care viata dumnezeiasca a Sfintei Treimi se comunica umanitatii si, prin ea, intregului cosmos4. De fapt, textul spune clar ca Dumnezeu a asezat femeia 'in fata' barbatului: èter Kenegdo 5 (Geneza 2, 18). In ebraica, aceasta prepozitie nu exprima o relatie de subordonare, asa cum s-a interpretat de multe ori in istorie, ci ea arata, cel mai adesea, lucrarea lui Dumnezeu, prin care El mangaie pe cei intristati si singuri6. De asemenea, aceasta prepozitie ebraica se refera la realitatea dialogului prin cuvant, si nu la un act al 'vederii' fizice. Cu alte cuvinte, unitatea dintre barbat si femeie, in textul biblic al creatiei, nu se refera doar la polaritatea sexuala, specifica si regnului animal, ci la o unitate mult mai profunda, care se realizeaza in orizontul cuvantului, al comuniunii, in centrul caruia se afla vocatia de a 'numi' creatia, vocatia sacerdotala. Pentru traditia biblica, ceea ce este inscris dintru inceput in umanitate nu este diferentierea sexuala, ci vocatia de a deveni o biserica a Cuvantului. Cand barbatul si femeia au pierdut semnificatia eclesiala a relatiilor dintre eiAceasta dimensiune eclesiala a relatiei dintre barbat si femeie este subliniata in mod deosebit de Sfantul Maxim Marturisitorul in primele sapte capitole ale Mistologiei sale. Ea este strans legata de structura ontologica a cosmosului si a omului si, de asemenea, de cele cinci polaritati existente in creatie, si anume:1. Distinctia dintre creat si necreat;2. In cadrul creatului, distinctia dintre natura inteligibila si cea sensibila;3. In cadrul naturii sensibile, distinctia dintre cer si pamant;4. In cadrul pamantului, distinctia dintre paradis si lumea locuita;5. In cadrul lumii locuite, distinctia dintre barbat si femeie.In paradis, omul avea vocatia ca, ajutat de harul lui Dumnezeu, sa depaseasca toate aceste diviziuni pentru a se indumnezei si prin el sa se indumnezeiasca cosmosul intreg. Mai intai, el trebuia sa depaseasca separatia dintre sexe printr-o viata casta. In a doua etapa, el trebuia sa reuneasca Paradisul terestru cu restul cosmosului terestru, pentru ca si acesta sa devina paradis. In al treilea rand, sufletul si trupul sau trebuiau sa biruie spatiul pentru a uni pamantul cu cerul, lumea inteligibila cu cea sensibila. In cele din urma, aceasta umanitate cosmica se va darui pe sine lui Dumnezeu, primind in schimb de la El, prin harul sau iubitor, tot ceea ce Dumnezeu poseda in virtutea naturii Sale'7.Prin caderea in pacat, barbatul si femeia au pierdut semnificatia eclesiala a relatiilor dintre ei. Nu trebuie sa uitam ca si textul biblic al creatiei este redactat in categoriile lumii cazute si separate de harul lui Dumnezeu. De aceea si binecuvantarea paradiziaca de a 'creste si a se inmulti', data primului cuplu uman (Facere 1, 28), in conditia noastra separata, apare iremediabil legata de separare si moarte. Vladimir Lossky, reflectand asupra acestui aspect al vietii umane, scrie: 'Sexualitatea paradiziaca, izvorand in intregime dintr-o interioritate consubstantionala (erau goi si nu se rusinau, n.n.) si a carei multiplicare miraculoasa urmand sa se reverse peste tot, fara a angaja nici inmultire, nici moarte, ne este aproape complet necunoscuta, caci pacatul, obiectivand trupurile (si au vazut ca erau goi), a facut din primele doua persoane umane doua naturi separate, doua fiinte individuale, avand intre ele relatii exterioare'8.Restaurarea familieiIntr-adevar, scos din paradis, barbatul nu mai numeste femeia 'isa, ci Eva', mama celor vii (Facere 3, 20). Privirile lor se vor orienta de acum inainte spre maternitatea biologica, purtatoare de speranta. In aceasta perspectiva ii asaza insusi Dumnezeu (Facere 3, 15-17). Deci, maternitatea biologica, asa cum o avem noi astazi, este o consecinta a caderii primului cuplu uman din starea de har. Sfantul Grigorie de Nyssa si apoi Sfantul Maxim Marturisitorul au afirmat ca ea a fost prevazuta de Dumnezeu ca un antidot impotriva mortii si a separarii. Desi a introdus in existenta umana legea nasterilor si a mortilor, totusi maternitatea biologica a mentinut in istorie, pe de o parte, nostalgia frumusetii originare a familiei si, pe de alta parte, speranta mantuirii si a salvarii din moarte. Aceasta speranta se va implini prin Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, noul Adam, care a intrat in timp printr-o noua maternitate, restaurand astfel familia in vocatia sa originara: aceea de a fi icoana iubirii lui Dumnezeu pe pamant, dupa cum am mai spus, si, de asemenea, vocatia de a fi Biserica a Logosului creator, a Cuvantului si Fiului lui Dumnezeu.In acest fel, separarea biologica dintre barbat si femeie a fost depasita, deschizandu-se in istorie doua cai existentiale pentru salvarea din moarte si unire cu Dumnezeu; calea vietii monahale, care transcende timpul si istoria, fiind o anticipare a Imparatiei cerurilor, si calea casatoriei crestine, care incepe transfigurarea timpului si a istoriei prin nasterea de noi fii ai lui Dumnezeu prin Fiul Sau Cel Intrupat. Ambele cai au fost unite numai in persoana Maicii Domnului, care a fost, in acelasi timp, fecioara si mama. De aceea, Sfintii Parinti au vazut in persoana Maicii Domnului chipul Bisericii, Mireasa lui Hristos. Iar in relatia dintre Hristos si Biserica ei au vazut arhetipul relatiei dintre sot si sotie in familia crestina. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 23 ianuarie 2011).Note:1 Al. Schmemann, Aus der Freude leben, Freiburg im Breisgau, 1974, p. 113.2 Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p. 19.3 Vladimir Lossky, Introducere in Teologia ortodoxa, trad. de Lidia si Remus Rus, Bucuresti, 1993, pp. 89-90.4 Paul Evdokimov scrie in acest sens: 'Femeia are vocatia de a intoarce permanent barbatul la functia sa esentiala sacerdotala; a patrunde sacramental elementele acestei lumi si a le sfinti, a le purifica prin rugaciune. Duhul Sfant face sa incolteasca iubirea sacerdotala a sotilor si gingasia materna a sotiilor' - La nouveauté de laEsprit, Études de spiritualité, Abbaye de Bellefontaine, 1977, p. 238.5 Wilhelm Fischer, La loi, ou les cinq livres de Meise, Delachaux & Niestlé, Neuchatel, 1940, p. 76.6 Francine Carrilo-Cvetbert, Une seule chaire: Laimaginaire à laépreuve du réel, in 'Bulletin du Centre Protestant daEtudes', Génève, nr. 1, février, 1983, pp. 25-26. 7 Vladimir Lossky, op. cit., p. 101.8 Ibidem, p. 105.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 821

Id: 11467

Data: Jan 23, 2011

Imagine: