]]>Orice ieşire din Bucureşti de o zi sau două este un mic concediu, îmi spunea cu câţiva ani în urmă părintele Arsenie Papacioc, de la a cărui naştere s-a împlinit anul acesta un veac. Obosit de monitorul calculatorului şi de zbuciumul Capitalei, am ales liniştea de la Vovidenia, schitul aflat la o aruncătură de băţ de Mănăstirea Neamţului. Pace şi binecuvântare se pogoară asupra oricărui pelerin care vizitează aceste locuri minunate, unde au trăit cândva Creangă şi Sadoveanu. Drumul spre Moldova e ca o regăsire a neamului din care şi tu faci parte. Şi parcă, ajungând pe meleaguri nemţene, înţelegi mai bine de ce s-au luptat atât de aprig Ştefan şi toţi domnitorii Moldovei pentru bucata de pământ unde au trăit ei şi supuşii lor. Toamna este pe sfârşite. Lumina parcă s-a schimbat în strălucire, nori învălmăşiţi, din care se scutură ploi molcume ori lapoviţe vestitoare ale omătului celui mult aşteptat, îşi fac apariţia tot mai des pe cerul odinioară înfierbântat, scorojindu-i albastrul sidefat pentru a-l îmbrăca în plumburiul bacovian. Dealurile zgribulite şi golaşe din preajma schitului, purtătoare de brume nemiloase pentru puţina verdeaţă încă vie, devin întinse sclipiri argintii, iar câmpurile, ce altădată erau ca un covor verde, acum stau zdrenţuite şi ostenite, aşteptând neaua cea izbăvitoare. Frunzişurile veştede oftează adânc sub călcâiele timpului ce se deapănă. Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Download: Click for download attached file: Vovidenia, retragerea fara indepartare

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 605

Id: 45748

Data: Nov 23, 2014

Imagine: