Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 29 octombrie 2012, a proclamat anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei împartasanii) si Anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brâncoveni. În cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat pe site-ul doxologia.ro intitulat „Vreau sa mor crestin! Loveste!”:În ziua „Adormirii Maicii Domnului” din anul 1714 Constantin Brâncoveanu urma sa împlineasca vârsta de 60 de ani. Înca de la începutul anului se pregatise pentru serbarea fericitului eveniment, mai ales ca în acelasi an aniversa si 25 de ani de domnie. În dimineata zilei de 15 august 1714, desfigurati de tortura, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai sai si ginerele Ianache erau purtati de la Yedikule catre Serai, pe strazile pline de gura-casca. „Mai bine sa mori de o suta de ori, decât sa-ti lepezi credinta”, auzi Mateias, printre suspine, glasul parintelui sau. În acel moment simti o forta si o liniste necunoscute pâna atunci: „Vreau sa mor crestin! Loveste!”.În vara anului 1914 se împlineau 200 de ani de la decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu, la Istanbul, de câtre turci. IPS Conon Aramescu Donici, mitropolitul primat al României a considerat ca momentul trebuie marcat cu o slujba de pomenire, în spiritul bunei traditii ortodoxe. Exista însa o problema: nu se cunostea cu certitudine locul de veci al domnitorului. De fapt, daca era sa se tina seama doar de documentele oficiale, trupul lui Brâncoveanu fusese înghitit de apele Bosforului, unde fusese aruncat de turci dupa executie.Existau însa si unele motive sa se creada ca domnitorul îsi doarme somnul de veci în tara sa. Iar cel mai puternic era lespedea alba neinscriptionata, care acoperea un misterios mormânt din biserica Sfântul Gheorghe Nou, împodobita doar cu un chenar cu motive florale, dar care avea gravata, foarte discret, si stema Ţarii Românesti.Pentru a elucida misterul, mitropolitul primat a apelat la reputatul istoric Nicolae Iorga. Analizând cu minutiozitate toate detaliile mormântului, dar în special candela de argint atârnata deasupra lespezii funerare, pe care erau gravate, cu litere foarte mici, cuvintele: „Aceasta candela, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, lumineaza unde odihnescu oasele fericitului Domnu Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod si iaste facuta de Doamna Marii Sale Maria, carea si maria sa nadajduieste în Domnul iarasi aici sa i se odihneasca oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720)”, Iorga a concluzionat ca este vorba, cu siguranta, de locul de veci al stralucitului domnitor al Ţarii Românesti.La 15 august 1914 mitropolitul Conon Aramescu a savârsit slujba parastasului la mormântul voievodului martir, prima data în mod oficial. Tot cu acel prilej, Nicolae Iorga a prezentat întâia oara în mod public si cuprinzator o expunere a biografiei lui Constantin Brâncoveanu si a înfloritoarei sale epoci.Optsprezece ani mai târziu (1932), pentru confirmarea definitiva a concluziilor lui Iorga, lespedea de marmura alba de la biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost data la o parte, iar osemintele analizate de specialisti. Concluziile au clarificat definitiv misterul mormântului necunoscut: în mormânt se aflau osemintele unui barbat „nu foarte în vârsta”, iar „o vertebra cervicala prezenta urmele unei taieturi”, fapt care indica decapitarea.Ce se întâmplase cu 200 de ani înainte? Pentru care motive fusese, de fapt, masacrata familia voievodului Constantin Brâncoveanu?Urmasul legitim al împaratilor bizantiniTeroarea si eliminarea fizica erau metodele cele mai folosite de diplomatia otomana pentru stabilirea de raporturi avantajoase cu tarile aflate în sfera de influenta a Înaltei Porti. Detentiile si executiile domnilor tarilor vasale nu erau un fapt nemaipomenit pentru locuitorii Istanbulului. Spectacolele sângeroase oferite cu generozitate publicului de catre sultani viza, pe de o parte, înabusirea oricarei dorinte de independenta a viitorilor domni, cât si întarirea încrederii populatiei otomane în puterea unui imperiu care dadea semne tot mai evidente de agonie.Într-o asemenea atmosfera politica si-a început domnia Constantin Brâncoveanu, stralucitul domn al Ţarii Românesti, între anii 1689-1724. Desi aflat într-o zona de ciocnire a intereselor a trei mari puteri – Imperiul Otoman, Imperiul Rus si Imperiul Habsburgic – voievodul a reusit, printr-o exceptionala diplomatie, sa pastreze o semiautonomie si sa evite transformarea tarii sale într-un teatru de razboi pe durata lungii domnii de 25 de ani.Epoca Brâncoveanu constituie fara nici un dubiu una din filele demne si luminoase ale istoriei românesti, sub toate aspectele, chiar si în felul în care a preferat voievodul sa paraseasca aceasta viata. Reluând vorbele lui Nicolae Iorga, Constantin Brâncoveanu „a stiut, în curs de un sfert de veac, sa serveasca pe turci, de nevoie, fara sa paraseasca nici un drept al tarii sale; a stiut sa înlature stapânirea neconditionata a crestinilor, austrieci, poloni, rusi, asupra pamântului românesc; a stiut sa lege de muntenii sai, prin legaturi culturale si politice, Moldova; a stiut, chiar dupa ce legaturile politice cu Ardealul au fost rupte, sa pastreze înca pe acelea ale culturii cu acest pamânt. Şi, în acelasi timp, prin acea larga opera de cultura rasariteana, de cultura în toate limbile Rasaritului, prin gazduirea fruntasilor bisericesti ai Orientului, patriarhi, mitropoliti, dascali, prin operele lui de ctitorie la toate „locurile sfinte”, el a stiut, fata de regiunile siriene, arabe, caucaziene supuse ori vasale turcilor, ca si fata de grecitatea europeana, sa înlocuiasca pe împaratii bizantini de odinioara, ca urmas legitim al carora era privit. Domn autonom în tara lui, înconjurat cu prestigiul superior al cezarilor constantinopolitani ai lui Constantin cel Mare, în întreaga lume a Orientului, aceasta a fost situatia lui Constantin Voda Brâncoveanu”.Viata în schimbul credinteiÎn ziua „Adormirii Maicii Domnului” din anul 1714 Constantin Brâncoveanu urma sa împlineasca vârsta de 60 de ani. Înca de la începutul anului se pregatise pentru serbarea fericitului eveniment, mai ales ca în acelasi an aniversa si 25 de ani de domnie.Din nefericire, lucrurile aveau sa ia o întorsatura atât de neprevazuta, încât în ziua aniversarii sale, domnitorul era purtat în lanturi, împreuna cu fiii si ginerele sau, asemenea tâlharilor de rând, pe strazile Istanbulului.Calvarul începuse cu sase luni înainte când, în Saptamâna Patimilor, Brâncoveanu primea vestea mazilirii sale. În Vinerea Mare porni, escortat de o garda turceasca, catre Istanbul, unde, odata ajuns, fu aruncat în temnita Yedikule, împreuna cu cei patru fii ai sai si cu vistiernicul Ianache Vacarescu.În temnita, domnitorul si fiii sai au fost torturati într-un mod aproape imposibil de imaginat în zilele noastre. Astfel, cronicarul spune ca pe lânga butucii în care le-au fost prinse mâinile si picioarele, li se cresta pielea capului, presarându-se apoi sare, li se ardea pieptul si talpile cu fierul rosu, erau batuti cu bestialitate în fiecare zi. Şi tot acest tratament nu avea decât un singur motiv: aflarea sumelor de bani depuse de domnitor în bancile apusene.Dupa 6 luni de chinuri, turcii au aflat ce dorisera. Imediat s-a hotarât executarea publica a prizonierilor si, ca o proba de sadism extraordinar, ziua fixata a fost 15 august, zi de mare sarbatoare a crestinilor, dar si ziua de nastere a domnitorului si onomastica sotiei sale, doamna Marica.Când a transmis aceasta veste întemnitatilor solul a mai mentionat ca „din preamulta milostivire a maritului sultan” muftiul obtinuse gratierea, în cazul în care condamnatii ar fi parasit legea crestina si s-ar fi convertit la mahomedanism.„Vreau sa mor crestin! Loveste!”În dimineata zilei de 15 august 1714, desfigurati de tortura, cu capetele descoperite, îmbracati doar în camasi ponosite si târând dupa ei lanturile grele, Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai sai si ginerele Ianache erau purtati de la Yedikule catre Serai, pe strazile pline de gura-casca. Ajunsi la locul executiei, au fost asezati în fata sultanului Ahmed al III-lea, care a tinut în mod special sa participe. Condamnatilor li s-a reamintit ca îsi pot cruta viata daca se dezic de Hristos.Anton Maria del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, pastreaza urmatoarele cuvinte de îmbarbatare ale lui Brâncoveanu: "Fiii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut în aceasta lume, cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sângele nostru".Imediat au fost aliniati si asezati cu capetele pe trunchiuri. Cel dintâi a cazut capul sfetnicului Ianache, sub necrutatoarea secure a calaului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Şerban si Radu. Când veni rândul lui Mateias, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbateau, împroscând cu sânge în toate partile si de privirile reci, întiparite pe chipurile fratilor sai, ale caror capete fusesera desprinse de corpuri, se arunca la picioarele sultanului, promitând ca se va face musulman, daca va fi crutat.„Mai bine sa mori de o suta de ori, decât sa-ti lepezi credinta”, auzi Mateias, printre suspine, glasul parintelui sau.În acel moment simti o forta si o liniste necunoscute pâna atunci. Se ridica în picioare, si merse direct catre calau, asezându-si capul pe trunchi. „Vreau sa mor crestin! Loveste!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateias avea aceeasi expresie rece, parca nepasatoare ca a fratilor sai.La urma, lânga baltoaca de sânge a fiilor sai, ce lucea sub razele amiezii, a fost omorât si batrânul Constantin Brâncoveanu de aceeasi lovitura nemiloasa a calaului.Oribilul spectacol s-a încheiat, dupa obiceiul otoman, cu purtarea capetelor în vârful sulitelor, pe strazile Istanbulului, iar trupurile mucenicilor au fost aruncate în mare.Despre martiriuToata scena, petrecuta pe malul Bosforului „cu un ceas înainte de amiaza” nu a durat mai mult de un sfert de ceas.Desi a fost un martiriu în toata regula, cu nimic diferit de executiile de crestini facute de împaratii romani persecutori, sultanul a fost însotit de ambasadorii marilor puteri europene – desigur, crestini si ei – Franta, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic. Poate ca frica, putina credinta sau simplul oportunism politic i-a împiedicat pe reprezentantii puterilor europene sa reactioneze sau macar sa înteleaga extraordinarul gest al unui principe crestin. Mai mult, saptamânalul francez Gazette de France, aproape în stilul unui tabloid contemporan, a scris doar despre problema averii din strainatate, tortura si executie. Despre gestul martiric al domnitorului sau macar despre eroismul sau… nimic. Nici macar un cuvânt.La 20 iunie 1992 Biserica Ortodoxa Româna a canonizat pe Martirii Brâncoveni, fixându-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului).In zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la Bucuresti si Hurezi-Vâlcea ceremoniile de proclamare a canonizarii Sf. Martiri Brâncoveni, în prezenta membrilor Sf. Sinod si a mii de credinciosi, care-si aratau evlavia fata de singurul domnitor român care a preferat moartea martirica decât sa renunte la credinta stramoseasca.Perioada de înflorire cunoscuta de Ţara Româneasca în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, numeroasele manastiri, biserici si palate ctitorite sau restaurate de el, bogata activitate carturareasca favorizata de Voda Brâncoveanu au atras atentia turcilor care l-au poreclit „Printul aurului”. Cele 6 luni de tortura îndurate de Brâncoveanu în Istanbul s-au datorat si refuzului acestuia de a oferi turcilor informatii despre sumele si bancile în care banii erau pastrati. Dar ce facea sau ce intentiona sa faca Constantin Brâncoveanu cu banii din strainatate? Un exemplu.Domnitorul avea depusi la o banca din Venetia 30.000 de taleri care-i aduceau, anual, o dobânda de 810 taleri. Dobânda era virata catre Academia înfiintata în 1694 la Manastirea „Sfântul Sava”, care va deveni, în scurt timp, una dintre cele mai prestigioase institutii de învatamânt din sud-estul Europei.Inteligenta chivernisire a finantelor tarii i-a permis domnitorului, ca pe lânga tributul datorat Portii, sa organizeze si o serie de activitati filantropice (bolnitele de la manastirile Hurezi, Sadova, Coltea etc.) dar si sa se implice în sustinerea ortodoxiei transilvanene, „asediata” de atacul iezuit ce a urmat semnarii unirii cu Roma.„Sa stiti c-a murit crestin, Brâncovanul Constantin!”Sfârsitul mucenicesc al voievodului Constantin Brâncoveanul a impresionat atât de mult pe românii ortodocsi, încât înca din 1730 s-a fixat în scris un cântec popular care circula mai demult în Moldova, sub titlul “Istoria Maririi Sale lui Constantin Voda Brâncoveanu din Bucuresti”. Însa cea mai cunoscuta si mai emotionanta relatare a sfârsitului domnitorului român este cuprinsa în balada populara „Constantin Brâncovanul”, culeasa de Vasile Alecsandri si pe care o reproducem în cele ce urmeaza:Brâncovanul ConstantinBoer vechi si domn crestin,De averi ce tot strângeaSultanul se îngrijeaŞi de moarte-l hotara,Caci vizirul îl pâra.Într-o joi de dimineata,Zi scurtarii lui de viata,Brâncovanul se scula,Fata blânda el spala.Barba alba-si pieptana,La icoane se-nchina,Pe fereastra-apoi cataŞi amar se spaimânta!,,Dragii mei, cuconi iubiti!Lasati somnul, va treziti,Armele vi le gatiti,Ca pe noi ne-a-nconjuratPasa cel neîmpacatCu-ieniceri, cu tunuri mariCe sparg ziduri cât de tari!"Bine vorba nu sfârsea,Turcii-n casa iurusea,Pe tuspatru mi-i prindeauŞi-i duceau de-i închideauLa Stambul, în turnul mareCe se-nalta lânga mare,Unde zac fete domnestiŞi soli mari împaratesti.Mult acolo nu zacea,Ca sultanu-i aduceaLânga foisorul luiPe malul Bosforului.,,Brâncovene Constantin,Boier vechi, ghiaur hain!Adevar e c-ai chititPân-a nu fi mazilit,Sa desparti a ta domnieDe a noastra-mparatie?Ca de mult ce esti avut,Bani de aur ai batutFar-a-ti fi de mine teama,Far-a vrea ca sa-mi dai seama!",,De-am fost bun, rau la domnie,Dumnezeu singur o stie;De-am fost mare pe pamânt,Cata-acum de vezi ce sânt!",,Constantine Brâncovene!Nu-mi grai vorbe viclene.De ti-e mila de copiiŞi de vrei ca sa mai fii,Lasa legea crestineascaŞi te da-n legea turceasca.",,Faca Dumnezeu ce-a vrea!Chiar pe toti de ne-ti taia,Nu ma las de legea mea!"Sultanul din foisorDete semn lui imbrohor.Doi gelati veneau curând,Sabiile fluturând,Şi spre robi daca mergeau,Din cuconi îsi alegeauPe cel mare si frumos,Şi-l puneau pe scaun jos,Şi cât pala repezea,Capul iute-i reteza!Brâncovanul greu oftaŞi din gura cuvânta:,,Doamne! fie-n voia ta!"Cei gelati iarasi mergeauŞi din doi îsi alegeauPe cel gingas mijlociu,Cu par neted si galbiu,Şi pe scaun îl puneauŞi capul îi rapuneau!Brâncovanul greu oftaŞi din suflet cuvânta:,,Doamne! fie-n voia ta!"Sultanul se minuna:Şi cu mila se-ngâna,,Brâncovene Constantin,Boier vechi si domn crestin!Trei cuconi tu ai avut,Din trei doi ti i-ai pierdut,Numai unul ti-a ramas.Cu zile de vrei sa-l las,Las legea crestineascaŞi te da-n legea turceasca!",,Mare-i Domnul-Dumnezeu!Crestin bun m-am nascut eu,Crestin bun a muri vreu...Taci, draguta, nu mai plângeCa-n piept inima-mi se frânge,Taci si mori în legea taCa tu ceru-i capata!"Imbrohorul se-ncrunta,Gelatii se naintaŞi pe blândul copilas,Dragul tatei fecioras,La pamânt îl aruncauŞi zilele-i ridicau.Brâncovanul greu oftaŞi cu lacrimi cuvânta:,,Doamne! fie-n voia ta!"Apoi el se-ntuneca,Inima-i se despica,Pe copii se arunca,Îi bocea, îi saruta,Şi turbând apoi striga,,Alelei! tâlhari pagâni!Alei! voi feciori de câini!Trei cuconi ce am avut,Pe tustrei mi i-ati pierdut,Dare-ar Domnul-DumnezeuSa fie pe gândul meuSa va stergeti pe pamântCum se sterg norii la vânt,Sa n-aveti loc de-ngropat,Nici copii de sarutat!"Turcii crunt se otereauŞi pe dânsul tabarau,Haine mândre-i le rupeau,Trupu-i de piele jupeau,Pielea cu paie-o umpleau,Prin noroi o tavaleau,Şi de-un paltin o legauŞi râzând asa strigau:,,Brâncovene Constantin,Ghiaur vechi, ghiaur hain!Casca ochi-a te uitaDe-ti cunosti tu pielea ta?",,Câini turbati, turci, lifta rea!De-ti mânca si carnea mea,Sa stiti c-a murit crestinBrâncovanul Constantin!"Înapoi în taraTrupurile neînsufletite ale domnitorului si fiilor si a ginerelui Ianache au fost, pe ascuns, pescuite din mare de crestini si înmormântate în biserica din insula Halki, în biserica Maicii Domnului, zidita de împaratii paleologi, dar ajutata cu multe daruri de domnitorul martir.Cu foarte mari eforturi, doamna Marica Brâncoveanu a reusit sa aduca în tara osemintele voievodului, înmormântându-le în una din ctitoriile sotului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucuresti. De teama sa nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmura alba, fara însemnele domnesti. Doar inscriptia discreta cu stema Ţarii Românesti si candela de argint de deasupra mormântului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai târziu le-a descifrat Nicolae Iorga, ca acolo odihnea Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 843

Id: 40672

Data: May 15, 2014

Imagine: