Cuvantul si tacerea in descoperirea caii catre Dumnezeu si sine

La deschiderea evenimentului organizat, între 10 şi 12 noiembrie, de Asociaţia Culturală „Text şi discurs religios“ (înfiinţată de membri ai Catedrei de Limbă Română şi Lingvistică Generală din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“), în parteneriat cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi cu Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, au participat IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, pr. prof. dr. Wilhelm Dancă de la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif“ din Iaşi, prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, conf. univ. dr. Dan Stoica, prodecanul Facultăţii de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“, şi prof. univ. dr. Gheorghe Chivu de la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române. Deschiderea oficială a debutat cu mesajul rectorului Vasile Işan care a subliniat importanţa păstrării tradiţiei organizării anuale a acestei conferinţe naţionale la Iaşi. 

Tăcerea şi cuvântul, ca izvoare mărturisitoare şi frânturi de răspuns

În cuvântul de întâmpinare rostit în deschiderea conferinţei, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adus în atenţia auditoriului virtutea religioasă a tăcerii: „Tăcerea este un izvor mărturisitor şi are un rost călăuzitor. Tăcerea primeşte recunoaşterea cuvenită, în calitatea ei de izvor mărturisitor. În lumea credinţei, ea are rolul său bine definit. Câţiva au auzit cuvintele lui Iisus, dar foarte puţini au auzit tăcerea Lui. Creaţia Universului din nimic, întruparea Fiului lui Dumnezeu, moartea şi Învierea Lui, adică întreg conţinutul textului şi discursului religios creştin, nu pot fi explicate prin cuvinte. Cuvintele nu cuprind taina, dimpotrivă. Uimirea, contemplaţia în tăcere, simţirea inimii, lumina care străbate tainic mintea dau, totuşi, frânturi de răspuns“.

Urmând linia profundă a legăturii dintre logos şi tăcere, Înalt Preasfinţia Sa a mai adăugat: „Cuvânt sau tăcere, cuvânt şi tăcere? În cele din urmă, nici cuvântul, nici tăcerea nu au valoare în sine. Cuvântul în sine poate deveni vorbărie, precum şi tăcerea în sine se poate transforma în agitaţie lăuntrică, nemărturisită în exterior. Există un om care trăieşte zeci de mii de cuvinte folositoare şi i se socoteşte lui ca tăcere, dar este altul care grăieşte un singur cuvânt în deşert şi i se socoteşte ca şi cum ar fi călcat în picioare toate învăţăturile Evangheliei. Cine tace când este bine să tacă, şi cine glăsuieşte când este bine să glăsuiască, acela a descoperit calea către Dumnezeu şi drumul către sine“.

Studierea textului şi discursului sacru, lumină şi făclie călăuzitoare în viaţă

Mesajul PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, a fost transmis prin intermediul pr. prof. dr. Wilhelm Dancă de la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif“ din Iaşi: „Studierea şi aprofundarea textului şi discursului sacru reprezintă o apropiere binefăcătoare de lumina necesară pentru paşii noştri în viaţă, bine ştiind că acest cuvânt este un dar divin, oferit cu generozitate de Creatorul şi Stăpânul a toate, ca El să fie o făclie şi siguranţă. O datorie nobilă şi sfântă, o misiune de a cunoaşte şi mai bine şi de a transmite tuturor cuvântul inspirat şi folositor a toate ne revine şi nouă, pentru a avea în timpul studiilor de orice fel o făclie aprinsă pentru paşii noştri“.

La rândul său, conf. univ. dr. Dan Stoica, prodecanul Facultăţii de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, în numele decanului Facultăţii de Litere, prof. univ. dr. Ştefan Avădanei, a subliniat rolul aprofundării şi cercetării textului sacru. „A traduce constituie un exerciţiu intercultural, excepţional. A traduce texte sacre înseamnă, în plus, un semn de înclinare spre ecumenism, iar rezultatele de până acum stau mărturie pentru acest lucru. A privi prin prisma retoricii discursul religios este o încercare nu lipsită de riscuri, pentru că în discursul religios trebuie văzută mai degrabă importanţa valorii în utilizare decât norma ca atare, iar acest lucru suportă riscuri“, a consemnat conf. univ. dr. Dan Stoica.

Relevanţa de excepţie a vechiului scris religios

Universitatea din Bucureşti a fost reprezentată de prof. univ. dr. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Române, participant la toate cele patru ediţii ale conferinţei naţionale, care a susţinut, în plen, prelegerea cu titlul „Scrisul religios, componentă definitorie a culturii vechi româneşti“. Profesorul a prezentat şi a evaluat din punct de vedere lingvistic, teologic şi pragmatic momentele mai puţin cercetate din evoluţia textului religios bisericesc: „Scrisul religios este realitate diversă şi complexă ce acoperă şi ilustrează domenii multiple de la creaţia literară până la exegeza ştiinţifică, de la textul de tip tehnic şi administrativ la publicistică. Scrisul religios s-a constituit ca o variantă a scrisului literar, în calitate bisericească, tipărită şi manuscrisă, dominantă, prin numărul textelor ilustrative, prin poziţia, prin importanţa, prin circulaţia acestora şi, îndeosebi, prin atitudinea şi spiritul pe care el le ilustra, dar şi în epoca modernă a literaturii oficiale, în sensul larg al termenului, devenită predominant laică“. 

Lingvistul Gheorghe Chivu consideră necesară analiza complexă şi integrală a fenomenului cultural românesc şi a formelor vechi religioase prin „studierea şi traducerea textelor vechi bisericeşti, care trebuie făcută de echipe mixte de teologi şi lingvişti. Corelarea eforturilor teologilor, lingviştilor şi filologilor va fi absolut necesară pentru interpretarea şi valorificarea ştiinţifică a acestor texte“.

 

Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Nov 11, 2011
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro: LUNI A DOUA SAPTAMANA DUPA PASTI :: Tipicul cel mare al Sfantului Sava cel Sfintit din categoria: Tipicul cel mare al Sfantului Sava cel Sfintit,
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei