În decursul istoriei, Sfânta Cruce s-a aratat în natura în diverse chipuri, în majoritatea cazurilor ca un semn prevestitor, fie al unei biruinte, ca în cazul împaratului Constantin cel Mare, fie al unei înfrângeri, ca în cazul tiranului Policrat din Samos. Tertulian povesteste ca „fiica lui Policrate din Samos a vazut crucea tatalui sau formata dintr-o raza a soarelui rasfrânta peste baile lui Jupiter.“ El face aluzie la un episod din viata tiranului Policrat din Samos (secolul al VI-lea î.Hr.) relatat mai pe larg de Herodot: sofist convins si aspru despot al Samosului, dupa ce a crescut puterea maritima a insulei, acesta a fost prins de persi si rastignit pe o cruce din lemn. În cazul împaratului Constantin cel Mare, aratarea pe cer a semnului Sfintei Cruci nu lasa nici o îndoiala asupra caracterului dumnezeiesc al minunii, deoarece, dupa cum relateaza Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa, „De vita Constantini“, Sfânta Cruce s-a aratat pe cer în plina ziua, deasupra soarelui, asadar, mai luminoasa decât cel mai luminos astru pe cere-l cunoaste omul. Iarasi, mesajul primit în vis de împaratul Constantin confirma simbolismul crucii: „In hoc signo vinces!“ – „Întru aceasta vei învinge!“ Un alt exemplu de acest gen se gaseste în „Martiriul Sfântului Teodor si al celor sapte mucenite“, carora, înainte de a primi cununa muceniciei, li s-a aratat, într-un loc din apropiere, Sfânta Cruce. Desigur, sirul aratarilor minunate ale Sfintei Cruci în creatie a continuat de-a lungul istoriei, se întâmpla si astazi si va culmina la sfârsitul lumii, când iarasi se va arata pe cer (Mt. 24, 30), ca un ultim si cel mai clar semn al celei de-a doua veniri a Mântuitorului Hristos.Mai multe informatii în Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 638

Id: 39078

Data: Mar 23, 2014

Imagine: