În cuvântul rostit marți, după a doua parte a Canonului cel Mare, Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a explicat păcatul ca pe o întreită cădere: din dragostea față de propriul suflet, din dragostea de aproapele și din iubirea lui Dumnezeu.

„Ioan Evanghelisul ne arată că păcatul nu este altceva decât o depărtare a noastră de Dumnezeu”, a spus starețul. „Ați văzut cum fiul risipitor a plecat într-o țară îndepărtată.” Adică a plecat „din sânul iubirii Tatălui în sânul păcatului, în lume”, a explicat părintele Melchisedec.

„Când ai săvârșit un păcat, l-ai săvârșit în primul rând față de tine, ca și fiul risipitor. Prima dată el s-a vătămat sufletește.” Păcatul întunecă mintea, paralizează voința și ne pervertește vederea asupra lumii înconjurătoare, a spus părintele arhimandrit, citând un cuvânt de la Sf. Ignatie Briancianinov, care afirma că păcatul „întunecă și mărginește”.

Starețul a evocat puritatea inimii copiilor, care îi face să trăiască în mod firesc cu Dumnezeu: „De multe ori, când te duci, îl găsești pe copil înfășat și el e bucuros, dă din mânuțe și se bucură și privește într-un loc – mai cu seamă către sfintele icoane. El atunci vorbește cu îngerii”.

Întoarcerea fiului risipitor întru pocăință este reașezare în dragostea lui Dumnezeu, a spus starețul. „Să știți că nu este niciun moment în viața noastră în care Dumnezeu nu ne iubește”. Doar omul este cel care se desparte de iubirea Lui Dumnezeu, a explicat el.

„Păcatul ce mi-a răpit? Dragostea. Dragostea față de sufletul meu mai întâi. Omul păcătos nu-și mai prețuiește sufletul său, omul păcătos nu-și iubește sufletul său… nu se gândește că sufletul lui este veșnic. A căzut din dragostea față de sufletul său.”

Părintele arhimandrit a mai spus că păcatul este și cădere din dragostea față de aproapele: „Întunecă relația mea cu aproapele. Se distruge cărarea de la mine la tine. Adică ce nu mai este? Comuniune și comunicare. Când acestea lipsesc, înseamnă că între noi s-a așezat păcatul.”

Păcatul este o cădere din dragostea lui Dumnezeu pentru că noi suntem cei care ne întoarcem cu spatele. „Și atunci, Dumnezeu Preabunul stă deoparte și ne așteaptă”, a spus starețul.

În finalul cuvântului, părintele arhimandrit a explicat că rămânem în iubirea lui Dumnezeu păstrându-ne haina de lumină duhovnicească primită la Taina Botezului: „Când am rămas în smerenia și în dragostea lui Hristos, atunci am rămas în lumină. Și fericit este creștinul care rămâne în dragostea lui Hristos.”

„Și să nu vă fie teamă și să nu zică cineva că îi este greu. Să ne silim să-L avem pe Hristos și lumina aceasta, lumina lui Hristos ne va călăuzi pe noi,” a încheiat starețul.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 321

Id: 69395

Data: Mar 7, 2020

Imagine: