Romanii nu trebuie sa caute in istoria altor popoare modele pentru a vedea cum trebuie condusa bine o tara. De altfel, e si greu, ca sa nu zic riscant, sa faci asemenea importuri. Pentru ca specificul unui popor sau al unei civilizatii e determinat de o multime de factori naturali, institutionali, legislativi si, nu in ultimul rand, religiosi, factori care difera sensibil de la o tara la alta, cel putin in Europa. Pentru noi ramane suficienta oprirea fie si asupra unui singur model autohton de guvernare, care a sintetizat grandios experienta politica si militara, morala si religioasa a lumii in care a trait domnitorul Neagoe Basarab.De la urcarea lui Neagoe pe tronul Ţarii Romanesti s-au implinit anul acesta 500 de ani, iar canonizarea sa de Biserica noastra a avut loc in anul 2008, cu zi de praznuire in 26 septembrie.Desigur, nu se pune in articolul de fata problema intoarcerii la organizarea statala a Ţarilor Romane din a doua jumatate a mileniului trecut, ci de a vedea conceptia unui om de stat si de cultura exceptional, chiar daca medieval, vizavi de supusii sai si de conducatorul lor. "Toata lumea sta inaintea lui Dumnezeu ca o picatura ce atarna pe streasina", il citeaza domnitorul Basarab pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Atunci cand vrea sa vorbeasca despre puterea conducatorului politic, Neagoe Basarab se intoarce la finitudinea conditiei umane. Incepe asadar cu sfarsitul pamantesc al omului, ca nu cumva domnul, stapanitor vremelnic, sa fie furat de maretia pe care i-o confera functia sa in stat. Iata ce indeamna in partea I a Invataturilor catre fiul sau Teodosie marele domnitor: "Cati aveti in mana carmuire si putere asupra ostenilor (supusilor, n.n.) priviti in morminte si temeti-va de Dumnezeu si va cutremurati; (…) veniti sa vedeti acolo – cel ce a fost odata imparat, vezi-l numai oase, vezi-i cumplita infatisare si spune: Care este imparat? Care ostean? Care este domn? Sau care sarac? Care tanar? Care batran? Care arap? Care frumos la infatisare? Oare nu vei spune: Nu sunt toate praf, nu sunt toate fum? Unde este omul cel plin de vise? Iata, este tarana, caci tot tarana a fost!"Cine ignora acest fapt si se nevoieste sa dobandeasca peste masura putere si sa adune avere multa si-a pierdut mintea. "Spre deosebire de Machiavelli care traise in umbra principilor, scrie profesorul Dan Zamfirescu in studiul sau dedicat lui Neagoe Basarab si culturii romanesti din epoca Renasterii, autorul Invataturilor catre fiul Theodosie este Principele si vorbeste ca atare. Ceea ce impresioneaza la domnitorul roman este, asadar, arta cuceririi sufletelor. Grija pentru sufletul omului, pentru inima lui, pentru demnitatea lui ne uimeste pe noi, cei de azi, si ar trebui sa dea de gandit celor ce conduc un popor: "Caci inima omeneasca este ca si sticla; daca se sfarama sticla, nimeni nu mai poate s-o dreaga".""Intelepciunea si sfatul, si toata taria noastra sunt numai de la Unul Dumnezeu…" Omul cu nevoile sale este centrul cugetarii religioase, morale si politice a domnului. Iar raportul acestuia cu Dumnezeu este astfel realizat incat nimic din credinta crestina nu-i apare ca piedica in calea manifestarii sale, ci dimpotriva, legatura lui cu Dumnezeu exprima mijlocul suprem al implinirii omenitatii sale. Ceea ce impresioneaza pe oricine parcurge Invataturile lui Neagoe Basarab – afirma profesorul Zamfirescu – este credinta in puterea pe care o confera celui ce opteaza pentru ele: valorile crestine si valorile etern-omenesti: binele, dreptatea, adevarul, respectul pentru om si demnitatea lui.Pentru Neagoe Basarab, acestea nu sunt, cum vor deveni pentru lumea moderna, impedimente sau iluzii de care un politician "realist" nu trebuie sa se impiedice: "Fatul meu, eu te voi invata de unde este intelepciunea si sfatul, si toata taria noastra care sunt in aceasta lume: numai de la Unul Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, care a fost si fiul Fecioarei. Ca eu, fatul meu, cand vreau sa fac vreun lucru intelept sau vreo vitejie, sau fie si vreo supunere, intotdeauna cer sa-mi fie intarire Dumnezeu si preacurata lui Maica".Luand modelul imparatului Alexandru cel Mare, care i-a raspuns lui Aristotel ca "prin trei lucruri a biruit lumea toata, intai cu cuvantul adevarat, al doilea cu judecata dreapta, al treilea cu mana intinsa, caci n-a strans avutie, ci a miluit slugile si ostenii", domnitorul roman adauga si credinta in Hristos: "Din fire fiind crestini, se cuvine sa indeplinim aceste trei lucruri (enumerate mai sus, n.n.) si inca sa mai adaugati fapte bune, pe care le iubeste Dumnezeu. Iar El va inalta numele voastre cu slava in viata aceasta, si nu numai in viata aceasta, ci si in imparatia cereasca va odihni sufletele voastre, impreuna cu cei drepti". Omenia – valoare politica si morala supremaUmanismului apusean pe care-l gasim in forma lui cea mai reprezentativa in operele lui Erasmus de Rotterdam si Machiavelli, Neagoe Basarab nu-i opune – afirma profesorul Zamfirescu –, ci-i juxtapune omenia romaneasca in chip de valoare politica si morala suprema. "Omul este ca si porumbelul: unde afla porumbelul hrana multa, acolo si fuge. Asa este si omul: unde afla un domn bun si darnic, cu avutie, acolo se aduna oamenii sa se hraneasca. De aceea, te sfatuiesc fiul meu, mai intai sa nu uiti niciodata frica lui Dumnezeu, pentru ca frica lui Dumnezeu este muma tuturor binefacerilor si indreptarilor."Echilibrul pe care ca domnitor e necesar sa-l pastreze intre cei condusi dezvaluie cititorului Invataturilor lui Neagoe un caracter puternic, ferm, dar in acelasi timp de o atentie si delicatete pentru fiinta umana, lucru pe care nu-l gasim nici la Erasmus de Rotterdam in opera Educatia unui principe crestin."Şi pe tine te-a ales Dumnezeu – ii scrie Neagoe fiului sau –, ca sa te cunoasca toti ca tu esti ales de Dumnezeu sa le fii lor stapan si pastor bun, ca sa pasti turma lui Hristos fara partinire. De aceea si tu, daca esti vrednic, inca randuieste-ti turma, ca sa nu fie unii grasi, iar altii sa moara de foame, ci sa masori tuturor la fel, fiecaruia dupa lucrul sau si fiecaruia dupa cum ii este slujba, asa sa-i fie si dulceata."Sfantul Neagoe Basarab a reusit sa defineasca – subliniaza Dan Zamfirescu – pentru intaia oara omul politic roman in ipostaza sa ideala, asa cum se faurise in creuzetul unei framantate istorii, si cum fusese intruchipat de cateva figuri monumentale ce detinusera prim planul scenei politice si militare a Europei Centrale si Sud-Estice Mircea cel Batran si Ştefan cel Mare.Dintre acestea, ultima ii fusese contemporana lui Neagoe si in lumina ei se nascuse si crescuse pana la varsta deplinei barbatii. Daca pentru omul antic morala si politica nu se separau niciodata, intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. Conceptia occidentala, asa cum apare la Machiavelli, in care politica este total separata de alte categorii, deoarece ea scapa moralei, s-a dovedit catastrofala. Avea sa o consemneze si Montesquieu in lucrarea sa, "Scrisorile persane": "Suveranul, curtenii si un mic numar de persoane particulare stapanesc toate bogatiile, in timp ce toti ceilalti gem, traind intr-o cumplita mizerie". "Politica fara morala ne-a condus la dezastrele secolului al XX-lea. In consecinta, legatura dintre morala si politica va fi cheia secolului al XXI-lea", scria filosoful si jurnalistul francez Jean François Revel. (Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica, Editia din data de 9 decembrie 2012, aparut sub semnatura lui Augustin Paunoiu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 578

Id: 26645

Data: Dec 9, 2012

Imagine: