Exista o anume taina în felul în care acum, la începutul acestui al treilea mileniu crestin, icoana comunica, deschide, aduna, cheama la împreuna-lucrare pe semeni. Din aceasta perspectiva, proiectul „Iconari în Otopeni“, desfasurat în zilele în care pe Colina Patriarhiei mii de pelerini urcau spre a se închina într-o impresionanta procesiune moastelor Sfintilor Dimitrie cel Nou si Artemie, precum si icoanelor facatoare de minuni ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena aduse din Grecia, capata valentele unei la fel de graitoare marturisiri de credinta.Putine sunt evenimentele culturale din zilele noastre care „se deschid“ pentru a marturisi, comunicând un mesaj ziditor printr-o împreuna-lucrare. De aceea, termenul de „atelier“, folosit de organizatorii proiectului „Iconari în Otopeni“, desfasurat în luna octombrie anul acesta cu sprijinul Primariei orasului Otopeni si al Centrului Cultural „Ion Manu“, reveleaza în continutul lui adânc taina mesajului dialogic, pe care sfântul zugravit în icoana îl transmite credinciosului prin mâna „zugravului de subtire“. Adica prin mâna pictorului. Astfel, manifestarea nu se prezerva, ci se daruieste, împlinindu-se în sine prin toti participantii.Rolul formatorilor de spiritualitateMadalina Mirea, curatorul evenimentului „Iconari în Otopeni“, aflat anul acesta la prima editie, ne-a dezvaluit câteva laturi ale modului în care acest „atelier deschis“ a devenit comunicativ si împreuna-marturisitor în lucrare: „Toti participantii sunt iconari tineri, autentici, care în acest moment au ajuns la o maturitate a expresiei artistice. Ceea ce îi uneste este faptul ca ei sunt formatori de spiritualitate. Scopul este, în primul rând, apropierea publicului de acest gen de manifestari, de icoana. Apoi, «deschiderea» iconarului, care iese din atelierul lui catre public, pentru o împreuna-lucrare, care înseamna, în primul rând, un îndemn de apropiere a traitorului acestui mileniu de sacru, apoi educarea publicului, semnalarea si radiografierea prezentului în arta bisericeasca. Omul modern are nevoie în foarte mare masura de aceasta apropiere. Pe lânga publicul de specialitate, omul simplu intra aici, pune întrebari, în nevoia lui de a descoperi sau redescoperi icoana, si de a o aseza în centrul vietii lui duhovnicesti“, ne-a spus aceasta.Dimensiunea verticala a icoaneiLa rându-i, iconarul Mihai Coman, asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul“ din Bucuresti, ne-a marturisit: „Poporul s-a raportat la icoana într-un mod firesc dintotdeauna, pentru ca icoana aduce în fata omului prezenta sfântului, dialogul cu el, cu Hristos Însusi.Noi încercam sa dezvelim un pic «misterul» care se afla asezat în jurul icoanei. Dezvelirea actului de creare a unei icoane poate sa-l faca pe cel care se afla în fata ei sa vada ca nasterea ei este un firesc realizat dupa anumite reguli. Ca icoana nu este un obiect blocat în Antichitatea timpurie sau mai târzie, nu este un fel de fosila, ci ceva viu si prezent, apartinator civilizatiei noastre de acum“. Daniel Codrescu, pictor bisericesc din Bucuresti, membru al unei echipe care a realizat mai multe mozaicuri în Catedrala si Resedinta patriarhala, completeaza: „Un sfânt se naste în icoana când el este deja recunoscut ca atare, canonic, de Biserica. Nu este o creatie pe care o imaginam, ci pur si simplu un dat. Apoi fiecare iconar vine cu propria lui traire, cu propria lui viziune, în asa fel încât sa-i aduca un plus de valoare, sa poata transmite un mesaj rugatorului, ca sa-i fie spre folos. Pe noi, Biserica ne învata sa traim o viata cât mai curata, în asa fel încât trupul nostru sa fie umplut de har si sa devina instrument al lui Dumnezeu, prin care sa reusim sa redam chipul sfintilor“. Sorin Nefrosu, zugrav de fresca din Basarabia, ne spune ca „harul te ajuta daca ai înclinatie pentru pictura. În momentul în care te rogi, se vede lucrul acesta în lucrarea pe care o realizezi. Se transmite harul. Când lipseste Dumnezeu din mintea pictorului, lipseste si harul. Şi atunci icoana este «nevorbitoare». Eu încep ziua de munca cu rugaciunea de dimineata si o închei cu cea de seara. În timpul zilei, cât stau pe schela, rostesc în gând «Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul». Spun aceasta, desi Îl am pe Dumnezeu în fata ochilor. Când esti concentrat si adunat în interiorul tau, spre Hristos, El este acolo, în inima“.Razvan Badescu, iconar din Galati, ne defineste dimensiunea verticala a icoanei, completând în acest mod felul în care se percepe, se reveleaza în atelierul deschis împreuna-marturisirea: „Când se realizeaza o icoana, lucrarea lui Dumnezeu se termina la cel care se închina la ea. Şi tot atunci începe. Scopul icoanei este de a ajunge la sufletul omului, de a aduce mântuire celui ce se roaga la ea. Contributia mâinii iconarului este doar o marturisire de credinta“.Iata de ce a vorbi despre proiectul „Iconari în Otopeni“, cercetat cu bucurie si interes si de Preasfintitul Episcop Macarie al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, înseamna pâna la urma partasie la taina icoanei, chemare si, la fel, împreuna-marturisire. Ceea ce pentru acest început de mileniu continua sa însemne dialogare cu vesnicia. Adica cu Hristos, Mântuitorul lumii.(Reportaj publicat în Ziarul Lumina din 1 noiembrie 2013 sub semnatura lui Dumitru Manolache)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 790

Id: 35123

Data: Nov 1, 2013

Imagine: