Într-o joi de dimineata,Zi scurtarii lui din viata,Brâncoveanu se scula,Fata blânda el spala,Barba alba-si pieptana,La icoane se-nchina;Pe fereastra el cataŞi amar se spaimânta!-Dragii mei, coconi iubiti!Lasati somnul, va treziti,Armele vi le gatiti,Ca pe noi ne-a-nconjuratPasa cel neîmpacat,[1]Ieniceri cu tunuri mariCe sparg ziduri cât de tari!Bine vorba nu sfârsea,Turcii-n casa navalea,Pe toti sase mi-i prindeaŞi-i ducea de-i închideaLa Stambul, în turnul mare[2]Ce se-nalta lânga mare,Unde zac fete domnestiŞi soli mari împaratesti.[3]Mult acolo nu zaceauCa sultanu-i aduceaLânga foisorul luiPe malul Bosforului.-Brâncovene Constantin,Boier vechi si domn crestin,Adevar e c-ai gândit,Pân-a nu fi mazilit,Sa desparti a ta domnieDe a noastra-mparatie?Bani de aur ai batut,[4]Far-a-ti fi de mine teama,Far-a vrea ca sa dai seama!-De-am fost bun, rau la domnieDumnezeu singur o stie;De-am fost mare pre pamânt,Cata-acum de vezi ce sunt!-Constantine Brâncovene!Nu-mi grai vorbe viclene!De ti-e mila de copiiŞi de vrei ca sa mai fii,Lasa legea crestineascaŞi te da-n legea turceasca!-Faca Dumnezeu ce-o vrea!Chiar pe toti de ne-ati taiaNu ma las de legea mea!Sultanul din foisorDete semn lui imbrohor,Doi gealati veneau curândSabiile fluturând,Şi spre robi daca mergeauDin coconi îsi alegeauPe cel mare si frumosŞi-l puneau pe scaun jos.Şi când spada repezeaCapul iute-i reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”Cei gealati iarasi mergeauŞi din doi îsi alegeauPe cel gingas mijlociu,Cu par neted si galbiu,Şi pe scaun îl puneaŞi capul îi reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”Sultanul se minunaŞi cu mila îi graia:-Brâncovene Constantin,Boier vechi si domn crestin!Patru fii tu ai avut,Din ei, trei ti i-ai pierdut,Numai unul ti-a ramas!Cu zile de vrei sa-l las,Lasa legea crestineascaŞi te da-n legea turceasca!-Mare-i Domnul Dumnezeu!Crestin bun m-am nascut eu,Crestin bun a muri vreu…Taci draguta nu mai plângeCa-n piept inima-mi se frânge,Taci si mori în legea ta,Ca tu ceru-i capata!Imbrohorul se-ncrunta,Gealatii înainta,Şi pe blândul copilas,Dragul tatii fecioras,La pamânt îl aruncaŞi zilele-i ridicaBrâncoveanu greu oftaŞi din suflet cuvânta:„Doamne, fie voia Ta!”Apoi el se-ntuneca,Inima-i se despica,Pe copii se arunca,Îi bocea, îi saruta,Şi turbând apoi striga:-Alelei! Tâlhari pagâni!Alei! Voi feciori de câini!Patru fii eu am avut,Pe toti patru i-ati pierdut!Dar-ar Domnul DumnezeuSa fie pe gândul meu:Sa va stergeti pre pamântCum se sterg norii de vânt,Sa n-aveti loc de îngropat,Nici copii de sarutat!Turcii crunt se otarauŞi pe dânsul tabarauŞi zilele-i ridicau…-Câini turbati, turci, lifta rea!De-ati mânca si carnea mea,Sa stiti c-a murit crestinBrâncoveanu Constantin!***[1] Mustafa Pasa era imbrohor[2] Prin turnul mare se întelege negresit cetatea numita de turci Edicale, ridicata pe malul Marii de Marmara în capatul orasului Stambul, si pe care europenii o numesc Şapte turnuri.[3] Când nastea vreo neîntelegere serioasa între sultan si puterile europene, se închideau ambasadorii straini în cetatea Edicale, pâna la sfârsitul certei sau a razboiului.[4] Între pârile trimise la Poarta în contra Brâncovanului era si aceasta, ca bâtuse moneda de aur în Ardeal, de câte doi si pâna la zece galbeni una.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 816

Id: 43201

Data: Aug 15, 2014

Imagine: