Biserica Sfantul Gheorghe - Vechi din Ploiesti, de pe Bulevardul Independentei, reprezinta o pagina vie din trecutul urbei prahovene si din istoria Ţarii Romanesti. Inaltata si refacuta de mai multe ori in decursul celor peste patru secole de existenta, biserica marturiseste prin prezenta ei discreta ca dainuirea unui lucru sfant nu se face decat prin sacrificiul si rabdarea celor care il iubesc.   Lacasul de rugaciune inchinat Sfantului Gheorghe din centrul Ploiestiului a jucat un rol important in configurarea orasului prahovean, de vreme ce in 1753 se mentiona existenta Mahalalei Sfantul Gheorghe - Vechi. Istoricul arata ca inceputurile unui lacas de rugaciune pe aceste locuri au fost pe la anul 1600. Biserica initiala a fost inaltata de plaiesii lui Mihai Viteazul (1593-1601) care aparau granita de pe munte a Ţarii Romanesti. Biserica Plaiesilor sau Biserica Veche, asa cum era numita, a fost construita din barne de lemn, iar drumul din fata ei a purtat multa vreme numele Strada Plaiesilor, ceea ce inseamna ca la 1600 lacasul exista. In prima jumatate a secolului al XVIII-lea, un negustor cu stare, pe nume Gheorghe Tudor-Simigiu, a ridicat in locul bisericii de lemn o noua biserica din zid inchinata Sfantului Gheorghe. Vechiul hram, Duminica Tuturor Sfintilor, a fost pastrat si el. Intre anii 1830 si 1832, credinciosii prahoveni au rezidit lacasul, care era mic pentru nevoile parohiei. Noua biserica din caramida avea forma de cruce, o turla mare de lemn pe naos si doua turle mai mici in fata, invelite cu sindrila. Pe la 1862, lacasul a fost invelit cu tabla pe cheltuiala a doi negustori din Brasov, care au daruit si policandrul mare, impreuna cu doua sfesnice de alama. In 1887, Primaria Ploiesti a facut o reparatie generala, asezandu-se cu aceasta ocazie pardoseala din piatra. In pofida acestor reparatii, la sfarsitul anilor 1930, biserica era intr-o stare proasta, asa ca, intre 1939 si 1942, s-a facut o restaurare generala dupa planurile arhitectului Sterie Becu. S-au pastrat numai temelia si zidul exterior pana deasupra ferestrelor, biserica fiind ridicata complet, de data aceasta cu o singura turla din zid. Pardoseala din piatra a fost inlocuita cu placi albe de mozaic si au fost aduse strane sculptate din lemn de stejar.Afectata de cutremur si bombardamente Frumusetea noii biserici a fost afectata de cutremurul din 1940, care a produs stricaciuni mari si, ca urmare, in anii urmatori, turla a fost refacuta, la fel si coloanele pridvorului, care se naruisera. Lacasul a mai suferit stricaciuni si in anul 1944, cand aviatia americana a bombardat rafinariile de langa Ploiesti si orasul. O bomba a cazut chiar langa biserica. Stricaciunile au fost remediate in timp record, astfel incat, in 1946, biserica a fost resfintita.Lacasul este impunator: 32 de metri lungime, 23 de metri inaltime, 9 metri latime, cu 14 metri in zona absidelor. Intrarea se face printr-un pridvor cu trei arcade trilobate pe stalpi puternici din beton armat, intr-un pronaos alungit, despartit in doua parti cu un perete de trei arcade pe stalpi de lemn de stejar frumos sculptati, incoronat la nivelul corului de o balustrada din scandura de stejar, traforata cu motive geometrice. Acest perete de impartire a pronaosului impreuna cu tavanul de lemn de sub cor reprezinta o interesanta interferenta a arhitecturii populare cu  arhitectura religioasa a epocii respective. Pictura bisericii afectate in urma cutremurelor din 1977 si 1986 a fost restaurata dupa anul 1995 prin stradania parintelui paroh Gheorghe Gugu si cu sprijinul unor donatori si al enoriasilor.  La scoala parohiala a invatat Ion Luca CaragialeO alta pagina de istorie petrecuta la Biserica Sfantul Gheorghe - Vechi din Ploiesti este legata de dramaturgul roman Ion Luca Caragiale, care a invatat in clasa I primara in scoala care a functionat o vreme in casa parohiala. In cartea de aur a parohiei se pastreaza cateva poze de la vizita vrednicului de pomenire patriarh Justinian al Romaniei, din 12 iunie 1972, precum si o insemnare a acestuia legata de starea Bisericii Sfantul Gheroghe - Vechi din Ploiesti. Unul din elementele interesante ale parohiei este clopotnita din vecinatatea bisericii. Amplasamentul acesteia pe alta directie decat actuala biserica a condus la ipoteza ca este posibil ca biserica de la 1.600 sa se fi aflat in vecinatatea clopotnitei, pe locul actualei case parohiale. Clopotnita are forma octogonala, cu latura de 2 metri si inaltimea de 13 metri, pana la cornisa. Originalitatea acestui monument consta in forma intalnita rar in arhitectura romaneasca, precum si in decoratia sa exterioara si in forma cupolei. Decoratia de exterior o formeaza impartirea suprafetelor in trei registre orizontale, din care cel al soclului este mai redus, precum si o impartire pe verticala, in panouri, pilastri si profilatii de influenta neoclasica, elemente caracteristice in constructiile importante din prima jumatate a secolului XIX. In curtea bisericii se mai gasesc astazi si capiteluri sculptate in piatra, care au decorat fatada celebrului Liceu Sfintii Petru si Pavel din Ploiesti. Cladirea institutiei de invatamant a fost avariata si ea de bombardamentele din 1944. Capitelurile sculptate poarta sigla veche a liceului, dar se pare ca, dupa unii istorici, acestea ar fi de apartenenta mai veche, provenind de la un palat domnesc care ar fi fost in vecinatatea bisericii si de la care au fost luate si refolosite in secolul XIX, cand a fost ridicata cladirea liceului. (Articol semnat de Marius Nedelcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 27 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1710

Id: 34113

Data: Sep 27, 2013

Imagine: