La Grinties, in adancul muntilor strabatuti de Valea Bistricioarei, o biserica de lemn inchinata tuturor sfintilor aminteste de credinta si demnitatea crestinilor ardeleni prigoniti de habsburgi.La numai 10 km distanta de granita fostului imperiu austro-ungar, cea care despartea Moldova de Transilvania, in Muntii Neamtului, la Grinties, se afla o bisericuta de lemn ce dateaza de la sfarsitul secolului XVIII. O imbinare a stilului ardelenesc cu cel moldovenesc, intr-o constructie a carei frumusete emana tocmai din simplitatea sa.Construit in chiar mijlocul asezarii, la loc retras si inconjurat din toate partile de culmi impadurite, lacasul si-a pastrat netulburata infatisarea, desi anii au trecut de-a valma peste imbracamintea sa de lemn. Istoria ei, transmisa in familiile celor de la Grinties de la o generatie la alta, spune ca ar fi fost ridicata de 17 familii de refugiati din Ardeal, ce au trecut muntii spre libertate in vremea prigoanei religioase a imparatesei Maria Tereza. "Ungurenii", cum i-au numit localnicii, si-au lasat avut, case si pe cei dragi si-au ajuns in Moldova, pe mosia boierilor Cantacuzini si a Sturzestilor, de pe Valea Bistricioarei, unde au capatat invoire sa se aseze si sa-si dureze case si acareturi. Dar pentru ca din Ardeal fugisera tocmai din dorinta de a fi liberi si de a apara credinta in care s-au nascut, n-au putut sta prea mult fara sa aiba un lacas in care sa se roage lui Dumnezeu.Mesteri priceputi in ale lemnului, ardelenii au ridicat, pe un platou imprejmuit de culmile Grintiesului, Marului, Frasinului si Teascului, o miniaturala biserica, pe care au pus-o sub obladuirea tuturor sfintilor. "Din pomelnicul ctitorilor, ce se pastreaza in altar, am aflat ca lacasul a fost ridicat in 1793-1794 de mesterii lemnari ardeleni care se stabilisera deja aici", explica parintele Dumitru Pintilie, parohul de la Grintiesul Mare.Lacasul a servit drept biserica de parohie intregii asezari vreme de mai bine de doua sute de ani. Abia in 2005 au fost incepute lucrarile la o biserica noua, de zid, insa slujbe se mai tin si astazi in biserica veche a satului. "Din 2001 functioneaza ca parohie a localitatii Grintiesul Mare. De fapt, aici sunt originile parohiei Grinties", spune parintele, in timp ce intram in bisericuta.Stilul arhitecturalBiserica de lemn din Grintiesul Mare este construita din barne de lemn cioplite in patru colturi si asezate pe temelie de piatra de rau. Din pacate, frumusetea barnelor este ascunsa astazi de scandura cu care sunt captusiti peretii atat la exterior, cat si la interior. "Potrivit inscrisurilor pastrate in parohie, in anul 1892 barnele au fost blanite cu scandura pentru a proteja lemnul, dar si pentru a feri interiorul de frig, umezeala sau curent. Se presupune ca tot atunci a fost adaugat si pridvorul, desi eu tind sa cred ca este construit odata cu biserica, dat fiind ca alta intrare nu a existat", considera pr. Pintilie.Lacasul este acoperit cu dranita, iar deasupra pridvorului se afla un turn-clopotnita. Stilul arhitectural al intregii constructii este simplu, popular, vadind insa o anumita pricepere si precizie in lucrul cu lemnul. "In urma cu douazeci de ani s-a schimbat dranita de pe acoperis, care, cat de curand, va trebui din nou inlocuita. De-a lungul istoriei sale nu se cunosc lucrari ample de renovare sau de restaurare, dar avem norocul ca se pastreaza foarte bine", spune parohul de la Grinties.Intr-adevar, bisericuta, desi niciodata nu a fost supusa unui proces complet de restaurare, se pastreaza foarte bine. Arhitectura simpla, starea sa buna de conservare, precum si pitorescul locului in care a fost ridicata sunt doar cateva dintre argumentele pentru care ar merita vizitata de turistii care trec prin zona Ceahlau-Bicaz. Mai ales ca in viitorul apropiat, in curtea larga a acestui lacas de lemn, parohul locului intentioneaza sa aduca cea mai veche casa din sat, construita tot din barne de brad, pentru a o transforma intr-un muzeu al satului.Tezaurul din interiorValoarea lacasului este data insa de bogatul inventar iconografic si de carte bisericeasca ce se gaseste la interior. Iar catapeteasma e poate expresia cea mai de pret a valorii sale de netagaduit. Intru si o admir cu nesat. Pictura, realizata chiar in anul ridicarii bisericii, la 1793, este de o forta de expresie uluitoare, insa din pacate registrele de sus sunt destul de innegrite, semn ca este nevoie de o curatare a icoanelor. "Nu a fost niciodata restaurata. Din fericire nu are cari, dar este un pic incercata din cauza fumului de la lumanari. Am vrea sa o vada un specialist si eventual sa o restauram", spune parohul.Potrivit unei inscriptii lasate chiar de autor pe una dintre icoane, pictura catapetesmei apartine Zugravului Teodosie un pictor renumit la sfarsitul secolului XVIII pe Valea Bistricioarei. De o frumusete si o expresivitate cu totul aparte sunt si icoanele imparatesti, cea a Mantuitorului si cea a Maicii Domnului, icoana hramului - Duminica Tuturor Sfintilor - si cea a Sfantului Ierarh Nicolae. Toate icoanele catapetesmei sunt realizate in ulei, pe lemn.De numele lui Teodosie Zugravul se leaga si Epitaful datat la sfarsit de secol XVIII, precum si pomelnicul ctitorilor, pictat pe lemn de paltin, pastrat in altar si datat la 1794.Icoanele usilor diaconesti dateaza de la 1835.Interiorul se remarca si printr-un sistem de boltire deosebit, boltile fiind alcatuite din calote sferice. De asemenea, se pastreaza stranele originale, maiestrit decorate cu motive solare si vegetale.Peretele despartitor este captusit cu scandura si permite trecerea din pronaos in naos printr-o arcada.Printre cartile de cult pastrate se numara Cazania tiparita la Ramnic in 1781 si Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 si un Octoih din 1912.Multe dintre cartile bisericesti si icoanele vechi ce au apartinut bisericii de lemn de la Grintiesul Mare se afla acum in inventarele muzeelor manastirilor Varatec si Secu.Grinties, satul de pe granitaGrintiesul Mare este unul dintre satele componente ale comunei Grinties ce este strabatuta de drumul ce duce spre Bicaz - Piatra Neamt - Bacau. Situata in Muntii Neamtului, localitatea se afla in apropierea unor destinatii turistice extrem de vizitate: Ceahlaul cu imprejurimile, zona Bicaz, zona Tulghes din Transilvania.Se spune ca numele localitatii ar proveni de la denumirea germana a termenului granita - Die Grantze, Grinties aflandu-se la numai 10 kilometri de granita ce despartea altadata Imperiul Habsburgic de Moldova. Potrivit documentelor istorice, in 1792 Imperiul Habsburgic si-a impins granita "dincolo de cumpana apelor", in Moldova, in vestul comunei Grinties fiind instituite pichete de graniceri si vama.Satul Grintiesul Mare a fost pomenit pentru prima data chiar in pomelnicul ctitorilor bisericii de lemn, intocmit de pictorul Teodosie Zugravul. "E un loc mai retras, dar foarte frumos, insa turisti nu prea avem. Probabil si pentru ca nu suntem chiar la strada. Majoritatea caselor din Grintiesul Mare sunt adunate aici, in jurul bisericii de lemn. Ceva mai incolo casele se raresc. Pe partea stanga a versantilor, din decembrie pana in februarie nu mai ajunge soarele", spune pr. Dumitru Pintilie. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 11 decembrie 2012, semnat de Otilia Balinisteanu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 806

Id: 26724

Data: Dec 11, 2012

Imagine: