In traditia ortodoxa praznicul Botezului Domnului vesteste incheierea ciclului sarbatorilor de iarna. In Bucurestii de altadata, acest moment era surprins prin ritualul aruncarii sfintei cruci in apa Dambovitei, conform obiceiului din vremurile voievodale. Un astfel de ceremonial s-a desfasurat in 1939, in timpul domniei regelui Carol al II-lea, al arhipastoririi patriarhului Miron Cristea, care ocupa si postul de prim-ministru al Romaniei, in al doilea an de regim autoritar monarhic si in cel care vestea inceputul unei noi conflagratii militare.Dupa ceremoniile de la Patriarhie si Palatul Regal cu ocazia Anului Nou, monarhul participa la slujba savarsita de patriarh cu prilejul praznicului Bobotezei. Ca si la Nasterea Domnului, presa centrala a acordat spatii largi desfasurarii ceremoniei de Boboteaza. Ziarele aratau 'deosebitul fast' al pregatirii Caii Victoriei de la Biserica Zlatari si pana la podul din Piata Senatului (astazi Piata Natiunile Unite).Ceremonia a inceput in jurul orei 10:00, cand membrii guvernului, in frunte cu patriarhul prim-ministru Miron Cristea, magistrati, comandantul 'Strajei Ţarii' si inalti demnitari ai statului ajungeau la Biserica Zlatari. Era aratata pe larg prezenta ziaristilor americani, englezi si francezi. Aproximativ o ora mai tarziu, a sosit suita regala in frunte cu regele Carol al II-lea si marele voievod Mihai de Alba Iulia. Membrii Casei Regale au fost primiti de patriarh la intrarea in biserica cu sfanta cruce, iar serviciul religios a fost oficiat de arhiereul Emilian Antal, episcop-vicar patriarhal.Dupa slujba, s-a format un cortegiu, in frunte cu regele si principele mostenitor, avand ca antemergatori doi diaconi care aveau cadelnite, dicherul si tricherul, urmati de reprezentantii Casei Regale civile si militare, membrii guvernului si inaltii demnitari ai statului. Cortegiul era incheiat de preoti, diaconii care purtau ripide, icoane si arhiereul cu Sfanta Cruce. In aceasta ordine s-a parcurs traseul pana in Piata Senatului, unde, de pe cheiul Dambovitei, s-a consumat ritualul aruncarii sfintei cruci de catre monarh in raul ce traverseaza capitala. Au fost patru voluntari care s-au aruncat in apa rece a Dambovitei pentru recuperarea Sfintei Cruci.Dupa acest moment, 'in uralele entuziaste ale corpului ofiteresc si ale numeroaselor trupe din diferite arme', monarhul si fiul sau au trecut in revista unitatile militare. Ulterior, suita regala s-a inapoiat la palat.Desi intregul ceremonial avea un caracter religios si ocupa un rol aparte in traditia orasului, presa vremii reflecta pe larg amanunte care tineau de protocol sau numai pentru a minimaliza importanta momentului. In articolele de presa erau mentionate numele demnitarilor participanti sau ale ziaristilor care proveneau din mediile anglo-franceze, cu meritele jurnalistice. De asemenea, cum poate rar se intampla, erau mentionate numele fiecarui functionar al Casei Regale, cu titulaturile, adica nu mai putin de 10 persoane, si mai ales ale sefilor de unitati militare care primisera onorul si defilasera in fata suveranului. Practic, prin prezentarea unor astfel de detalii, evenimentul religios in sine fusese umbrit de protocolul de inspiratie monarhica. Prin astfel de manifestari, regele dorea sa arate tot mai mult autoritatea sa in statul roman si sa cultive poporului roman increderea trainiciei regimului pe care il orchestra in cele mai mici detalii.'Dupa slujba, s-a format un cortegiu, in frunte cu regele si principele mostenitor, avand ca antemergatori doi diaconi care aveau cadelnite, dicherul si tricherul, urmati de reprezentantii Casei Regale civile si militare, membrii guvernului si inaltii demnitari ai statului. Cortegiul era incheiat de preoti, diaconii care purtau ripide, icoane si arhiereul cu Sfanta Cruce.'Nicolae Iorga

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 508

Id: 11213

Data: Jan 10, 2011

Imagine: