Cu toata distanta în timp, care-i desparte, si modul în care i-au urmat lui Hristos si L-au marturisit, unul în martiriu si celalalt în simplitatea si nerautatea vietuirii lui, cele doua moduri aparent diferite de viata în Hristos se întâlnesc într-un plan duhovnicesc adânc în aceeasi lucrare si mutarea lor în Cuvânt si proslavire în Duhul Sfânt. Biserica sub calauzirea Duhului Sfânt a recunoscut pe Hristos întiparit pe chipul amândurora Sfintilor Dimitrie si a rânduit pomenirea lor în aceeasi luna a anului, în zile succesive, 26, respectiv 27 octombrie.Semnificatia si valoarea jertfei sfintilor se descopera în adâncimea si bogatia ei de necuprins doar atunci când o privim în relatie cu jertfa lui Hristos si în Biserica. Parintele Dumitru Staniloae staruie asupra faptului ca Hristos aduce o jertfa personala si de o valoare suprema în ea însasi. Hristos se aduce pe Sine Însusi jertfa Tatalui si ramâne permanent în starea de jertfa. La rândul ei, fiecare faptura umana trebuie sa se aduca si sa fie permanent jertfa Tatalui, pentru ca fiecare trebuie sa traim lui Dumnezeu. În bunavointa întruparii Fiului pentru noi, e cuprinsa si vointa Sa sa se aduca jertfa. „Hristos trebuia sa aduca o jertfa pentru noi, dar jertfa aceasta nu o putea aduce decât aducându-se pe Sine Însusi, punându-se pe Sine Însusi în situatia si în necesitatea de a se aduce jertfa. El a voit sa sfinteasca pe cei care cred, dar pentru aceasta trebuia sa se sfinteasca pe Sine Însusi, iar pentru aceasta sa se aseze în situatia si în necesitatea de a se sfinti pe Sine Însusi prin aducerea Sa ca jertfa. A voit sa introduca pe cei care cred la Tatal, iar aceasta o putea face numai punându-i în stare de jertfa. Dar pentru aceasta trebuia sa intre El primul la Tatal în stare de jertfa. Daca nu s-ar fi putut aduce pe Sine ca jertfa, nici un credincios n-ar fi putut intra la Tatal în stare de jertfa adevarata. Din El însusi ca jertfa porneste mireasma de jertfa care îi penetreaza si antreneaza spre starea de jertfa pe toti cei care se alipesc de El.“Martiriul, ultima forma de exprimare a fidelitatii fata de DumnezeuPrin Învierea Domnului starea Lui de jertfa e permanentizata nu doar în sufletul sau, ci si în trupul Sau, ridicat cu desavârsire peste tot ce e patimitor pentru ca din puterea nepatimirii Lui sa comunice si celor care vor crede în El o putere de viata curatitoare. „Starea de înviere a lui Hristos nu este decât forma culminanta a starii Lui de jertfa permanenta, daca prin aceasta se întelege sfintenia unei vieti noi. Ea singura poate sa fie sursa pentru toate gradele starii de jertfa a credinciosilor, care trebuie sa includa atât moartea fata de egoism - mergând în anumite împrejurari pâna la moartea fizica -, cât si sfintenia unei vieti noi de înviere, începând cu cea spirituala si sfârsind cu cea a trupurilor.“Daca fiecare om trebuie sa se aduca si sa fie permanent jertfa Tatalui, adica sa traiasca lui Dumnezeu si sa moara în fiecare clipa omului vechi al pacatului, atunci notiunea de jertfa capata o extensie care uneste în acelasi duh si lucrare jertfa ca moarte fizica si jertfa ca moarte spirituala continua fata de toate formele de egoism care sunt moduri ale pacatului. În acest sens viata noua înseamna si o moarte permanenta pentru modul vechi, iar starea permanenta de jertfa un mod nou de vietuire cu Dumnezeu, neegoist si insuflat de iubire, ce are a dura continuu. „Moartea cuviosilor este ca un dar sfintit adus lui Dumnezeu. Ea nu înseamna moartea cu trupul, ci moartea pe care ei au obiceiul sa o suporte murind vietii vechi si pacatului, dar traind lui Dumnezeu în cuviosie si sfintenie. Caci e cu neputinta sa înfaptuim o viata sfânta, daca nu am murit mai întâi vietii vechi si pacatului.“În vietuirea sa ascetica, Cuviosul Dimitrie, prin trairea permanenta a mortii ca mutare de la modul egoist de viata la cel de iubire închinat lui Dumnezeu si folositor semenilor, realizeaza aceeasi stare de jertfa de care se împartaseste prin martiriu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Moartea fizica martiriu Biserica o încuviinteaza si o primeste numai atunci când acesta a ramas ultima forma de afirmare a fidelitatii fata de Dumnezeu. În aceste situatii-limita, „acceptarea fara sovaiala a mortii fizice este singura expresie a sinceritatii mortii în spirit si, ca atare, momentul ei culminant, forma ei desavârsita“.Ascetul, prin optiunea pentru isihie, nu iese din relatia cu lumea într-un mod absolut, de vreme ce fiinta lui este conjugata prin creatie cu lumea. Dar aceasta relatie se sfinteste si se transfigureaza. Nici bunurile nu se pierd, ci ele se transfigureaza pentru el, capatând o semnificatie noua. El nu se raporteaza la lucruri cu lacomia egoista care le trivializeaza si le distorsioneaza sensul lor, ci în curatenia inimii si cu întelegerea si folosirea lor în conformitate cu întelepciunea lui Dumnezeu care le-a creat. Ascetul se împartaseste din bunurile materiale ca din darurile lui Dumnezeu într-un mod mântuitor. Acestea devin prilejuri de exercitare a virtutilor si scara în urcusul spre Dumnezeu.Ambasadori ai unitatiiSfintii genereaza unitate spirituala. „O unitate oarecare se realizeaza sau exista între toti acei oameni care sunt legati prin ceva comun în afara de firea lor omeneasca: în familie, în natiune etc. Dar cea mai adânca unitate se realizeaza în Biserica.“ La rândul ei, aceasta unitate sustine si fundamenteaza toate celelalte forme de unitate, inclusiv cea nationala. Sfintii sustin comunitatea spirituala între crestini, hranind-o cu continuturile negraite si bogate ale credintei crestine. Virtutile crestine vestejesc patimile si ambitiile personale, tendintele centrifuge si centreaza etniile crestine pe Hristos si pe Biserica. Hristos devine reperul fundamental si norma vietii crestine, iar Biserica modul de traire în istorie a lui Hristos în Duhul Sfânt. Cei uniti în Hristos si hraniti la ospatul Împaratiei nu pot fi cu usurinta nici dezbinati si nici manipulati, nici împartiti. Credinta lumineaza si sustine în armonie toate celelalte valori ale vietii. Sfintenia, ca si credinta, nadejdea si dragostea, nu cunoaste determinari rasiale ori biologice, ci se lucreaza în Hristos si în Duhul Sfânt. Sfintii nu pot fi revendicati pe criterii etnice, ci doar marturisiti în comuniunea ortodoxiei credintei lor si în lucrarea virtutilor ca celule ale trupului lui Hristos - Biserica.Cei multi si nestiuti„Smerenia înalta“, atât a Cuviosului Dimitrie cel Nou, cât si a Cuvioasei Maici Parascheva, se arata si în faptul ca ei au fost nestiuti, fara o biografie personala, uitati de lume, pierduti în lutul tacut si orb al tarinei si risipiti prin veacuri. Aceasta nu i-a împiedicat sa fie „sarea pamântului si sa poarte în trupurile lor firave de lut, arse în caldura Duhului, binele si lumina lui Hristos. Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou nu se cunoaste daca a trait la începutul secolului al XIII-lea sau al XIV-lea, si a ramas la Basarabi, pe valea Lomului multa vreme, poate câteva sute de ani, necunoscut lumii. Sfintele lui moaste au fost descoperite sub prundis, stralucind noaptea ca o nestemata. Oamenii vedeau lumina si se minunau si marturiseau taina. Aratarea lui a fost lucrarea lui Dumnezeu si puterile si minunile care se lucreaza de atunci permanent prin el îl arata mereu si mereu un purtator de Duh. Sfânta Cuvioasa Maica Parascheva, uitata de lume si necunoscându-i-se nici macar mormântul, a fost facuta cunoscuta de Dumnezeu dupa multi ani ca izvorând buna mireasma. Toate acestea sunt semne ale Duhului si arata sfintenia lucrata în asa mare smerenie, încât numele acestor sfinti si neamul lor si nevointele lor au ramas cunoscute doar lui Dumnezeu. Ei poarta azi în numele lor numele tuturor celor fara de nume de la un capat la altul al lumii si al veacurilor. „Numele celor nevaditi si uitati si de nici o seama, care au purtat pe umerii lor binele lumii, sarea pamântului, samânta si roada ascunsa a lui. Numele celor care, din sinele lor si de-a lungul neîncetatei patimiri, au pastrat sensul august al umanului.“ (Articol semnat de Pr. Lect. Dr. Dumitru Pintea si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 27 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 706

Id: 34991

Data: Oct 27, 2013

Imagine: