Cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa – Patriarhul Daniel

În omilia rostită duminică la paraclisul istoric din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat atitudinea Mântuitorului în fața durerii omului, precum și mandatul pe care noi, în calitate de creștini, trebuie să-l îndeplinim față de cel aflat în suferință.

Evanghelia duminicii a XX-a după Rusalii (Luca 7:11-16- Învierea Fiului Văduvei din Nain) este exemplul concret că Domnul Iisus Hristos „aduce bucuria învierii în locul suferinței îndoliate”, a subliniat Preafericirea Sa.

Cetatea Nain (cetatea fericirii în limba ebraică) are valoare de simbol în acest context. Două cortegii se întâlnesc pe drum, un cortegiu al vieții, Iisus împreună cu ucenicii, și un alt cortegiu, funebru, care merge spre cimitir.

„Când durerea omului se află la limita răbdării, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, deoarece îi este milă de orice om îndurerat”, sunt cuvintele prin care Preafericitul Părinte Patriarh a descris starea în care se afla văduva din Nain.

Faptul că Hristos cunoaște suferința fiecărui om, dar și măsura răbdării lui, reiese din compasiunea pe care a manifestat-o față de mama îndurerată.

Îndemnul „nu mai plânge” adresat mamei care-și conducea pe ultimul drum singurul copil reprezintă mandatul pe care orice creștin trebuie să-l îndeplinească.

„Când vedem în jurul nostru, oameni îndurerați sau îndoliați, să mergem spre ei, să nu așteptăm să ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat în Nain, ci s-a dus acolo deoarece durerea era copleșitoare”, a menționat Patriarhul Daniel.

Prezența creștinilor lângă familiile îndoliate, este necesară și benefică pentru acestea, a încurajat Părintele Patriarh.

Totodată, a atras atenția asupra pericolului existent în rândul persoanelor alături de care nu se află nimeni în momentele dificile ale vieții.

„Uneori oamenii îndoliați care nu au fost consolați la timp să dea un sens durerii lor s-au descumpănit sufletește”.

Îndemnul Preafericirii Sale, de a consola pe cei îndoliați, vine în contextul tragediei din Ialomița.

Prin intermediul unui comunicat emis sâmbătă, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și-a exprimat compasiunea față de rudele victimelor.

Biserica, prin slujbele pe care le oficiază „îi mângâie pe cei îndoliați ca ei să nu se prăbușească de prea multă durere și să simtă milostivirea lui Dumnezeu”.

Rânduiala Bisericii prevede ca la anumite intervale de timp după înmormântarea celor decedați, să se facă rugăciuni de pomenire, iar preotul și credincioșii să fie prezenți alături pentru a-i consola pe cei îndurerați, pentru a le spune cu multă compasiune, nu mai plânge.

Respectul pentru cel decedat

Preafericirea Sa a explicat că prin atingerea de sicriu, Iisus arată respectul pentru cel decedat și prin aceasta ne învață că și noi trebuie ne apropiem cu respect de sicriu sau de mormânt.

Datoria aceasta morală reiese din Simbolul de credință: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

Mărturisind această convingere, afirmăm de fapt că „trupul este chemat la înviere și viață veșnică”.

Atitudinea Mântuitorului denotă totodată și faptul că trupurile morților trebuie îngrijite cu respect iar moaștele sfinților trebuie venerate.

„Când este vorba de mormântul unui creștin, respectul trebuie să fie și mai mare, pentru că un creștin a fost botezat, prin apă și Duh Sfânt și s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului”, a explicat Patriarhul României.

Referindu-se la sfintele moaște, Părintele Patriarh Daniel a afirmat că atunci când unui creștin trecut la Domnul i se recunoaște oficial de Biserică sfințenia vieții sale, relicvele trebuie cinstite împreună cu icoana sa deoarece sfințenia din sufletul sfântului a pătruns și în materia trupului său.

Numai harul Duhului Sfânt prezent în ele, dăruiește acestora putere tămăduitoare și sfințitoare.

Moaștele sunt cinstite nu pentru materia lor ci pentru lucrarea sfințitoare a harului Duhului Sfânt.

Îndemnul actual adresat tinerilor

Evanghelia din duminica a XX-a după Rusalii, pune accentul mai mult pe momentul învierii tânărului din Nain, pentru a adresa un îndemn tinerilor de a se ridica din moartea spirituală a patimilor egoiste, și din indiferența spirituală, a explicat Preafericirea Sa.

Prin minunea săvârșită în Nain, Hristos ne arată că tinerii sunt chemați la viața de comuniune cu părinții, frații și surorile lor, nu la însingurare prin despărțirea de ei.

Comuniunea de iubire părintească, frățească, ajută pe tineri să crească spiritual și să se maturizeze.

De aceea Preafericirea Sa a afirmat că familia, școala, Biserica și societatea trebuie să-i ajute pe tineri să nu confunde libertatea cu înstrăinarea de propria lor familie și fericirea cu individualismul egoist la nevoia de ajutorare a celor din jur.

Aceste aspecte recurente ca lipsa de comuniune spirituală și de solidaritate concretă în familia și societatea de astăzi sunt semne ale unei vieți umane aflată în declin spiritul.

Foto credit: Arhivă Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1

Id: 68105

Data: Oct 7, 2019

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei