Icoana făcătoare de minuni a Sfantului Ierarh Nicolae de la Biserica Albă – Postăvari va fi așezată miercuri spre cinstire la Catedrala Patriarhală.

Potrivit tradiției, in fața acestei icoane s-a rugat și domnitorul Mihai Viteazul.

Răzvan Mihai Clipici, directorul componentei Cultură din cadrul Sectorului cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, descrie istoria obiectului de cult in articolul intitulat „Icoana făcătoare de minuni a Schitului Sfantul Nicolae din Mahalaua Postăvarilor”, remis către Basilica.ro.

Textul integral:

Icoana făcătoare de minuni a Schitului Sfantul Nicolae din Mahalaua Postăvarilor

Biserica Albă – Postăvari a fost una dintre cele mai vechi biserici din București, fiind demolată in anul 1984 de regimul comunist. Acest locaș a funcționat multă vreme ca așezămant monahal, fiind cunoscut și ca Schitul Sfantul Nicolae din mahalaua Postăvarilor, inceputurile sale datand din prima parte a secolului al XV-lea.

Mica chinovie a devenit foarte cunoscută datorită minunilor săvarșite de Sfantul Ierarh Nicolae prin icoana sa, care se păstra ca odor de mare preț in schit. Izvoarele istorice amintesc de o intamplare minunată care s-a petrecut in acest loc, la sfarșitul secolului al XVI-lea, cu marele ban al Craiovei, cel care avea să devină mai tarziu domnitorul Mihai Viteazul. Astfel, Baltasar Walther, contemporan cu voievodul, consemnează următoarele: Faima obarșiei lui [Mihai] și strălucirea atator virtuți, ajunsese la urechile domnului Alexandru[1]. Acesta și incepu a-i urzi de indată insidie[2] ca unui inamic născut și a da ordine ascunse să-l aducă inaintea sa.[3] Cronica lui Radu Popescu ne relatează unele fapte care intregesc firul narativ al evenimentelor: Deci, fiind el la Craiova (in ce chip nu să știe), i s-au scornit nume cum ca iaste fecior de Domn. Care auzind Domnul dintru acea vreame, au trimis cu urgie și l-au adus la București, și, trecand pre langă Bisearica-Albă pre vremea Liturghiei, s-au rugat armașilor să-l lase să asculte Sfanta Liturghie, și, lăsandu-l, au intrat in bisearică, și, rugandu-să, s-au făgăduit lui Sveti Nicolae, fiind hramul, că, de-l va mantui, să-i facă mănăstire in numele lui…[4] Referitor la aceste intamplări, un alt contemporan, cronicarul maghiar Istvan Szamoskozy, face următoarele completări: Lucrurile au ajuns pană acolo incat Alexandru a poruncit ca peste cateva zile să i se taie capul. Intamplatu-s-a ca țiganul călău să fie foarte beat in ceasul cand l-au scos să i se taie capul. Dacă a văzut țiganul că e Mihai, se inspăimantă, și fiind și beat aruncă spada și fugi, amestecandu-se prin mulțime, și nemaifiind cine să taie capul lui Mihai, căzut-au boierii degrabă inaintea lui Alexandru și l-au rugat să-l ierte pe Mihai.[5] In continuarea celor relatate, cronica lui Radu Popescu ne arată felul in care Sfantul Nicolae l-a scăpat pe voievod de la moarte. Astfel el spune: Ducandu-l la Domn, și tăgăduind de năpaste, au jurat cu 12 boiari că nu iaste fecior de Domn, și au scăpat. […] Și mănăstirea incă o au făcut, care să veade, și să numeaște Mihaiu-Voda, precum s-au făgăduit in nevoia lui.[6]

Din cele relatate mai sus observăm cum Sfantul Ierarh Nicolae s-a arătat grabnic ajutător voievodului Mihai Viteazul, care fiind in primejdie de moarte, s-a rugat inaintea icoanei sale, dobandind izbăvire din primejdia in care se afla. Ca urmare a minunii săvarșite de Sfantul Nicolae, domnitorul Mihai Viteazul va manifesta tot restul vieții o evlavie adancă la adresa Sfantului făcător de minuni, socotindu-l ocrotitorul său. Evlavia lui Mihai Viteazul față de ierarhul din Mira Lichiei era cunoscută in epocă, motiv pentru care, pentru eforturile sale de apărare a creștinătății, arhiepiscopul de Bari ii oferă domnitorului mana dreaptă a Sfantului Ierarh Nicolae,[7] păstrată astăzi la Biserica Sfantul Gheorghe – Nou din București. In cinstea Sfantului taumaturg, domnitorul Mihai Viteazul realizează o raclă din aur in care așază sfintele sale moaște.

In prezent, icoana făcătoare de minuni a Sfantului Ierarh Nicolae, in față căreia s-a rugat domnitorul Mihai Viteazul, se află in Colecția de Artă a Patriarhiei Romane. Această icoană a suferit in timp unele transformări, fiind cel mai probabil repictată in perioada brancovenească din cauza unor deteriorări apărute in timp. Icoana este pictată in tempera pe un blat de lemn, avandu-l reprezentat in centru pe Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. El este imbrăcat in veșminte arhierești. Se pot observa stiharul, manecuțele, felonul, omoforul mare și mitra, toate bogat ornamentate cu motive florale inspirate din arta brancovenească. Peste omoforul mare apare cizelat un lanț, de care probabil era legat un engolpion care astăzi nu se mai păstrează. In mana stangă Sfantul Nicolae ține Sfanta Evanghelie pe coperta căreia este reprezentată Răstignirea Domnului, iar cu mana dreaptă binecuvintează. In partea superioară a icoanei, deasupra unor nori sunt reprezentați Mantuitorul Iisus Hristos oferindu-i Evanghelia Sfantului Nicolae și Maica Domnului oferindu-i omoforul, făcand trimitere la evenimentele petrecute la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Inscripțiile din partea superioară, cu numele Sfantului Nicolae, al Mantuitorului și al Maicii Domnului, sunt realizate in limba greacă. Icoana a fost ferecată in argint, avand incadrat un text de danie, la baza icoanei, intr-un sipet bogat ornamentat cu elemente florale, care ne prezintă date despre donatorii și data la care a fost realizată ferecătura: Sanda, Teodor, Maria, Cleopatra, Catinca, Elenca, 1828 decembrie 25. Această ferecătură prezintă o bogată ornamentație fitomorfă de inspirație brancovenească.

[1] Domnitorul Alexandru cel Rău (august 1592 – septembrie 1593).

[2] capcană

[3] Baltasar Walther, Tezaur I, p. 9. Apud: Ioachim Crăciun, Cronicarul Szamoskozy și insemnările lui privitoare la romani, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1928, p. 82.

[4] N. I. Simache, TR Cristescu, Viața și opera lui Radu Popescu, partea 1, 1943, p. 105.

[5] Istvan Szamoskozy, Trad. nr. IX. Apud: Ioachim Crăciun, Cronicarul Szamoskozy și insemnările lui privitoare la romani, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1928, p. 82. Istvan Szamoskozy, Torteneti Maradvaiiyai 1542—I6O8,� Budapesta, 1880, p. 92.

[6] N. I. Simache, TR Cristescu, Viața și opera…, p. 105.

[7] Preot Dr. Emil Nedelea Cărămizaru, Mana Sfantului Ierarh Nicolae din inima Bucureștilor, București, Editura „Cuvantul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, 2019, p. 23-25.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 146

Id: 79774

Data: Dec 6, 2023

Imagine: