Recent, Consiliul National al Audiovizualului a lansat petitia online Interesul public mai presus de gustul publicului. Determinata de cazurile recente, cand moartea unei personalitati publice pare a fi momentul cel mai ravnit al televiziunilor, petitia este o reactie fireasca si asteptata la modul in care se face presa in mediul audiovizual. Constatam o degradare a calitatii si onestitatii mesajului mediatic, o cautare a subiectelor ce provoaca tensiuni, o dorinta de explorare a spatiului intim si o negare a libertatii celuilalt. Daca presa vrea sa intre undeva, pare ca nimic nu ii poate sta in cale. Mediacratia a devenit o problema cu profunde nuante etice.Dinamica accelerata a vietii ne solicita la tot pasul discernamant. Avem acces la multe informatii si nu mai stim cat si ce ne este de folos. Consumam zilnic un numar mare de stiri cu o lacomie care a nascut dependenta. Multe persoane nu isi pot imagina o zi fara acces la informatii. O mica parte dintre ele ne sunt folositoare, dar toate ne influenteaza. Independent de vointa noastra, dar determinat de practicile zilnice, televizorul, internetul sau radioul ne fac parte din viata. Nu stiu cat mai avem puterea sa discernem, sa selectam ceea ce este bun si folositor din mediile online si audiovizual. Unii spun ca resimt o stare de saturatie in fata emisiunilor cu un continut ridicat de agresivitate si imoralitate. Dar este un efect trecator. Periodic sau constant te intorci catre acele programe care iti ofera senzatia conectarii la realitatea profunda si cu care empatizezi. Ajungem sa criticam ceea ce consumam.De partea cealalta, presa se scuza candid spunand ca nu face decat sa respecte dorinta publicului. Trebuie sa spunem ca presa este mai mult decat o firma de prestari servicii. Aria unde ea este incadrata se afla situata mai aproape de educatie si cultura decat de reparat sau depanat televizoare. Gusturile publicului, pe care vanatorii de rating le reclama, au fost educate printr-o programa viciata. Dupa ce ai oferit unei persoane o doza de drog determinandu-i dependenta, nu poti justifica traficul de droguri pe baza cererii. Toti stim ca barfa, cancanul si cearta se vand, fac publicul atent. Nu iti trebuie studii sociologice pentru a observa aceasta realitate. Empatizarea cu negativul este o tara a umanitatii. Dorim sa o corectam sau sa o cultivam?Calculele comerciale trebuie sa cunoasca o limita. Nu poti vinde orice. Piata are regulile ei. In caz contrar ea nu va mai fi controlata. Exista o responsabilitate a presei. Desi s-a autoproclamat judecator, spatiul audiovizual trebuie sa fie si judecat. Discernamantul si echilibrul, odata pierdute, pot fi recuperate prin ajutor si multa renuntare. Nu pun semnul egalitatii intre Biserica, scoala si presa, dar nici nu trebuie separate. Este regretabil cand tot ceea ce fac Biserica si scoala este distrus de contintul editorial al internetului si audiovizualului.Nu fac parte din cei care demonizeaza internetul sau televizorul. Sunt mijloace de comunicare extrem de utile, care pot imbogati patrimoniul personal si comunitar. Dar trebuie sa existe principii si reguli. Libertatea mea de a spune orice este limitata de sanatatea celui de langa mine. Nu am nici un drept sa atentez la normalitatea unei persoane, nu am nici un drept sa folosesc tehnici de manipulare pentru a obtine un consumator de produse pline de toxicitate. Din acest motiv campania CNA-ului vorbeste de interesul publicului, de viitorul publicului, care trebuie sa primeze peste gusturile si dependentele de moment. In acest context Biserica este institutia care a aparat persoana umana de toate transformarile negative aparute in episoadele istoriei. Nu este normal sa te adaptezi unui curent gresit pentru ca asimilarea raului poate face aproape imposibila reintoarcerea la bine. Un compromis facut este o pierdere pe termen lung. (Articol aparut sub semnatura lui Cirpian Olinici si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 3 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 687

Id: 28100

Data: Feb 3, 2013

Imagine: