Arhimandritul Constantin Chirila, slujitor la Catedrala mitropolitana din Iasi, a sustinut duminica, 9 decembrie 2012, la Biserica "Sfantul Apostol Toma" din cartierul iesean Alexandru cel Bun, o conferinta dedicata Postului Craciunului. Parintele Constantin Chirila a vorbit celor prezenti despre Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfintei Impartasanii, dupa cum aflam din editia din data de 11 decembrie 2012 a Ziarului Lumina.Biserica "Sfantul Apostol Toma" din cartierul iesean Alexandru cel Bun a gazduit, in urma cu doua zile, o seara catehetica dedicata Postului Craciunului. Programul intalnirii a inceput cu un concert de colinde sustinut de elevii Şcolii "Nicolae Tonitza" din Iasi. Parintele paroh Toma Gradinaciuc, care este si protopop al Protopopiatului Iasi 1, a multumit copiilor pentru colind si a prezentat invitatii conferintei: arhim. Constantin Chirila, pr. prof. dr. Bogdan Racu, referent in cadrul Sectorului Invatamant si activitati cu tineretul al Arhiepiscopiei Iasilor, pr. dr. Cezar Harlaoanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloae" din Iasi, pr. prof. Cristian Alexandru Barnea, inspector pentru disciplina religie in cadrul Inspectoratului Şcolar Judetean Iasi, pr. prof. Constantin Simiras, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Iasi, pr. Ştefan Chiruta de la "Invierea Domnului" din Iasi, pr. Ştefan Misarciu, de la parohia Dancu II, Protopopiatul Iasi 2, si pr. Petru Aionesei, parohia Şcheia, Protopopiatul Pascani.Parintele Constantin Chirila a prezentat in continuare prelegerea avand ca tema "Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfintei Impartasanii". "Omul a fost creat pentru a se bucura de darnicia lui Dumnezeu, insa, prin pacate a rupt legatura cu Creatorul si a primit moartea. Dar pacatul si moartea sunt contrate firii omenesti create dupa chipul lui Dumnezeu Cel sfant si vesnic viu. Noi atat de mult ne-am obisnuit cu pacatul si moartea care se vad mereu in jurul si inlauntrul nostru, incat le consideram fenomene "naturale". Pacatul primilor oameni s-a manifestat ca neascultare fata de Dumnezeu si rupere a comuniunii de iubire fata de El. Ruperea armoniei dintre om si Creatorul sau, prin neascultare, se transmite ca tulburare a armoniei din interiorul omului, precum si dintre om si celelalte creaturi vii, iar "pamantul a fost blestemat" de Dumnezeu din pricina caderii omului (Facere 3, 17). Dumnezeu nu pedepseste, ci El respecta libertatea omului si consecintele acestei libertati. Nu intervine sa desfiinteze fructele amare ale optiunii libere a omului, deoarece atunci ar desfiinta insusi adevarul persoanei umane si dimensiunile cu adevarat cosmice ale acestui adevar. Iubirea lui Dumnezeu intervine numai ca sa transforme autopedepsirea omului in pedagogie mantuitoare. Culmea acestei interventii este intruparea lui Dumnezeu Insusi din Fecioara Maria si asumarea in trupul divino-uman al lui Hristos a tuturor urmarilor pacatului, "pana la moartea pe cruce", prin care noi, oamenii, primim mantuire si comuniune cu Dumnezeu Tatal", a spus arhim. Constantin Chirila, care a facut referire in continuare la timpul mantuirii omului.Scopul ultim al jertfei Mantuitorului este iertarea pacatelor"Prin pocainta, fiecare om redevine, prin harul Sfantului Duh, fiu iubit al lui Dumnezeu, tocmai pentru ca Fiul vesnic iubit al Tatalui Ceresc a luat asupra Sa natura omeneasca pentru a o invata pocainta spre iertarea pacatelor si a-i darui viata vesnica. Nasterea spirituala sau cereasca, din apa si din Duh, savarsita in Taina Botezului, aduce omului iertarea pacatelor si ii deschide imparatia cerurilor. Timpul mantuirii este un timp de pocainta sau de innoire a vietii, timpul ridicarii din pacate si timpul rodirii intru fapte bune pentru a ne impartasi de iubirea vesnica a lui Dumnezeu. Crestinul ortodox pretuieste fiecare clipa a vietii prezente ca pe un dar divin, al rascumpararii pacatului, ca un posibil bun de sporire duhovniceasca. Intr-o clipa de pocainta omul poate rascumpara timpul pierdut si poate restabili comuniunea cu Dumnezeu. Prin savarsirea pacatului, omul poate pierde intr-o clipa ce a facut bun o viata intreaga si se desparte de Dumnezeu. Omul duhovnicesc arata iubire fata de Dumnezeu prin ascultare pana la capat si iubire fata de semeni si chiar iubire fata de dusmani. Iubirea devine astfel norma existentei adevarate a omului. Mantuitorul arata ca scopul ultim al jertfei Sale este iertarea pacatelor, iar prin Sfanta Euharistie se da iertare celor ce cred in Hristos. Taina Spovedaniei a fost numita si "botezul lacrimilor". Daca botezul propriu-zis, prin apa si Duh Sfant, se savarseste o singura data, "botezul lacrimilor" sau taina pocaintei se savarseste cat mai des, pentru ca omul sa se curateasca de pacatele facute si sa se poata impartasi, fara osanda, cu Trupul si Sangele lui Hristos, ca sa dobandeasca viata de veci. De ce Taina Spovedaniei precede Taina Impartasaniei? Sfanta Taina a Pocaintei este o icoana a Judecatii de apoi, cu deosebirea insa ca cei care se judeca sau se acuza pe ei insisi aici si acum nu vor mai fi judecati sau osanditi atunci. Sfanta Euharistie este o icoana si o prefigurare a pranzului din imparatia lui Dumnezeu. De pranzul acesta ceresc, sufletul nu se poate apropia decat in haina de nunta, in haina curata. Iar aceasta haina curata se dobandeste o sigura data prin botez si se curata apoi prin pocainta", a remarcat parintele Constantin Chirila.Unire in curatie prin EuharistieParintele Constantin Chirila a subliniat apoi ca "Biserica Ortodoxa arata ca pocainta sau marturisirea pacatelor este pregatirea pentru impartasire". "De aceea, postim si ne spovedim atunci cand ne pregatim sa luam Sfanta Impartasanie. Toti sfintii ierarhi ai Bisericii, pastori de suflete, precum si preotii duhovnici, doctori ai vindecarii de patimi si pacate, au fost dascali ai pocaintei, tocmai pentru ca ea este leac pentru suflet si cale de mantuire. Prin pocainta primim iertarea pacatelor, prin care se arata taina iubirii lui Dumnezeu care recupereaza pe cel pierdut si da viata celui omorat de pacat si patimi. Prin straduinta noastra de curatire, prin pocainta ne pregatim pentru participare la Sfanta Liturghie ca sa ne impartasim cu Hristos sa intram in imparatia lui Dumnezeu. Prin Sfanta Impartasanie primim intreg Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos in trupul si sangele nostru, pentru a le curati de pacate si de pornirile egoiste si a le face asemenea Trupului Sau plin de iubirea Sa fata de Tatal si fata de intreaga omenire. Astfel, numai prin Sfanta Impartasanie se incheie circuitul ontologic al dialogului de dragoste intre Tatal, Fiul si noi, prin jertfa Mantuitorului Hristos", a evidentiat arhim. Constantin Chirila. In continuare, invitatii prezenti au raspuns intrebarilor venite de la credinciosi

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1068

Id: 26721

Data: Dec 11, 2012

Imagine: