Luni, în ziua praznicului Sfintilor Mucenici Ecaterina si Mercurie, Radasenii s-au aflat în sarbatoare. Hramul bisericii vechi, ctitorita de voievodul Ştefan Tomsa, i-a strâns din nou laolalta pe acesti vrednici gospodari de la portile Sucevei. E toamna târzie, cu livezi desfrunzite si cu miros dulceag de pamânt hranit din belsug de ploaia cernuta peste dealuri în ultimele zile. Satul si-a desertat bogatia de mere în hambare si beciuri, lepadând, pâna la anul, haina îmbibata în mireasma roadelor în pârg si asteptând, cuminte, omatul ce se va asterne peste colinele captusite de pomi. De sus, de la intrarea dinspre Baia, verdele coplesitor de asta-vara e înlocuit acum de tuse negre, trasate cu precizie de acoperisurile de sindrila. Ca palaria unei ciuperci uriase, jos, la Fundoaia, se zareste si bisericuta de lemn, locul spre care ma îndrept. Asfaltul ud serpuieste, alene, printre gospodariile primenite de sarbatoare. Prin curti, totul e asezat în cea mai buna rânduiala. Casele, varuite în alb, par mici pete de lumina în cenusiul ce-a pus stapânire peste tot. Pe drum, nici tipenie de om. E dimineata si gospodarii sunt la biserica, sa-si cinsteasca ocrotitorii. Senzatia de sarbatoare a satului se resimte însa peste tot. Chiar de n-ai sti ca azi aici e hram, tot ti-ai da seama. Ma uit, din mers, la casele din Radaseni, la ordinea ce domneste peste tot si-mi dau seama ca oricâte valuri de modernitate vor trece peste satul acesta, nu vor putea altera niciodata duhul sarbatorii.

O sarbatoare în rugaciune

Burnita deasa asaza picuri reci peste merii pitici din curtea bisericutei de lemn. La intrare, în casa de praznuire, e forfota. Gospodinele fac ultimele pregatiri pentru masa de hram. În pridvor, pe mese lungi, colaci rumeni, cât roata carului, asteapta sa fie binecuvântati întru pomenirea celor adormiti si a ctitorilor lacasului. Dinspre biserica razbat sunetele unduite ale cântaretilor de la strana. Înauntru pare sa se fi adunat satul întreg. Tabloul e coplesitor. Barbati împutinati de vârsta, gospodari zdraveni, trecuti de a doua tinerete, copii, femei de toate vârstele s-au adunat între bârnele batrâne ale ctitoriei lui Tomsa, ca în bratele ocrotitoare ale unei mame. Îngenunchind pentru citirea Evangheliei, radasenenii deseneaza o imagine vie a smereniei, a credintei sincere, netulburate si, mai ales, a unei comunitati sudate. Slujba Sfintei Liturghii, oficiata de parintele Alexie Ichim, staretul Manastirii Grosi - Boroaia, din judetul Suceava, împreuna cu un sobor de sapte preoti si diaconi, slujitori la bisericile din Radaseni si din alte localitati sucevene, a fost un real moment de comuniune în rugaciune. „Astazi suntem împreuna într-o biserica ce este ctitorie voievodala, pentru a praznui împlinirea prorociei lui David, aceea ca Dumnezeu este minunat întru sfintii Sai. Daca vom face o scurta trecere în revista a vietii celor doi sfinti pe care îi cinstim, ocrotitori ai bisericii si ai localitatii dumneavoastra, vom vedea ca ei sunt cu adevarat modele de urmat. De altfel, sensul sarbatorii este ca noi sa ne aducem aminte de vietile si de modelul sfintilor si sa-l urmam“, a spus, în cuvântul de învatatura, parintele staret Alexie Ichim.

Sfintii Ecaterina si Mercurie, cinstiti la Radaseni de patru veacuri

De patru veacuri, la sfârsitul fiecarei toamne, dupa culesul roadelor din livezi - asa au stiut sa-si cinsteasca cei de aici ocrotitorii: în ziua hramului, mai întâi în rugaciune, la biserica. Iar Sfintii Mucenici Ecaterina si Mercurie, praznuiti pe 25 noiembrie, au ocrotit si binecuvântat aceasta asezare. De altfel, pâna nu de mult, ctitoria voievodala a lui Ştefan Tomsa de la Radaseni a fost singura biserica parohiala din tara care a purtat acest hram. „Cu putin timp înainte de a muri, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist l-a chemat pe parintele Paul Lepadatu din Bucuresti si i-a daruit o particica din moastele Sfântului Mercurie, pe care o pastra în odaia sa. Parintele Teoctist i-a spus ca numai la Radaseni mai exista o biserica ce poarta acest hram si ca trebuie sa-i promita ca va ridica si el, în Capitala, o biserica pe care sa o puna sub ocrotirea acestui sfânt, ceea ce s-a si întâmplat. În urma cu doi ani am primit în dar de la parintele Lepadatu un fragment din moastele Sfântului Mercurie pe care le primise de la vrednicul de pomenire patriarh Teoctist. Dar sfântul n-a vrut sa stea prea mult singur la Radaseni, asa ca, ajutati de Bunul Dumnezeu, am reusit sa aducem si o particica din moastele Sfintei Ecaterina, precum si ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena - al doilea hram al bisericutei noastre“, a explicat pr. Constantin Rotar, parohul bisericii de lemn din Radaseni.

Un exemplu de comunitate crestina

Asa cum e datina, ziua hramului bisericii a adunat în rugaciune nu doar localnici, ci si oaspeti din împrejurimi, caci hramul de aici, descris atât de frumos de condeiul neîntrecut al lui Sadoveanu, în „Oameni si locuri“, e vestit în toata zona. „Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa ne întâlnim, preoti si credinciosi, la aceasta mare sarbatoare a satului nostru. Este un moment de mare bucurie duhovniceasca. De 402 ani, multime de credinciosi s-au perindat prin aceasta sfânta biserica în care acum ne rugam si noi, cinstindu-i pe cei doi Sfinti Mucenici Mercurie si Ecaterina. Le multumim tuturor celor care ne-au fost alaturi în ziua cea mai draga satului nostru“, a spus, cu emotie, parintele paroh Constantin Rotar. Aici, la Radaseni, poate mai mult decât oriunde în alta parte, am regasit spiritul vechilor asezari: unite si la bine, si la greu si cu preotul calauzindu-i si strângându-i în sânul bisericii. Cu parul nins, cu vorba asezata, cu ochii si cu inima deopotriva pline de bucurie, parintele Rotar seamana cu un bunic sfatos, gata sa-si povatuiasca nepotii, împletind întelepciunea cu câte o zicere moldoveneasca plina de duh. Iar oamenii locului si l-au însusit cu totul, ca pe un bun de pret. „Vrednic om, parintele nostru!“, îl caracterizeaza sumar, dar cuprinzator.

Hramul de azi - ca odinioara

Dupa slujba a urmat ospatul de hram, cu bucate de post, pregatite cu drag de gospodinele de la Radaseni. Un alt moment de bucurie, de împartasire si de regasire între toti cei ai acestui loc. Am plecat din satul în care marul e împarat cu sentimentul ca am coborât, pret de câteva ceasuri, în linistea, calmul si frumusetea altui timp. O vreme în care oamenii aveau grija întâi de suflet si apoi de trup, în care sfada si gâlceava erau rare, în care graba si înstrainarea erau aproape necunoscute. Şi i-am dat dreptate lui Sadoveanu. Hramul de la Radaseni merita pomenit în carti. (Reportaj semnat de Otilia Balinisteanu si publicat în “Ziarul Lumina” din data de 27 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 816

Id: 35947

Data: Nov 27, 2013

Imagine: