Orice demers teologic nu poate fi rupt de viata Bisericii si nici de eforturile personale de curatire de patimi. Predica trebuie sa fie, la randul ei, acceptare a lucrarii harului lui Dumnezeu, care prin cuvant deschide inimile credinciosilor pentru primirea Cuvantului celui vesnic.Predicatorul trebuie sa aiba mereu constiinta ca nu se predica pe sine si ca invatatura sa este invatatura cea revelata, daruita de Dumnezeu. Pastorul seamana ceea ce a primit de la Hristos, iar semintele dau roada tocmai datorita faptului ca Dumnezeu este Cel care le face sa creasca. Samanta de care vorbeste pilda atat de bine cunoscuta din Evanghelie este Revelatia pe care predicatorul este dator sa o raspandeasca printre cei care se apropie de harul lui Dumnezeu."Iesit-a Semanatorul sa semene samanta Sa"Voi prezenta in continuare un fragment mai amplu dintr-o interpretare a Sfantului Grigorie Palama care se axeaza pe aceste idei: "Asadar, iesit-a Semanatorul sa semene samanta Sa. Care este aceasta samanta? Cuvantul invataturii, graiurile vietii celei vesnice, poruncile nemuririi, vestirea invierii, Evanghelia Imparatiei cerurilor. Iar acestea sunt ale Lui. Caci Insusi spune despre Evanghelie: "Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh si sunt viata" (Ioan 6, 63), iar Petru spune despre El: "Tu ai cuvintele vietii vesnice" (Ioan 6, 68). Asadar, o samanta precum aceasta este numai a Lui, si numai El este Cel Care seamana aceasta samanta fara incetare, prin care se arata ca El este Dumnezeu cel mai presus de toate". Predicatorul trebuie, de asemenea, sa aiba si constiinta ca, pe langa faptul ca el propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu, Insusi Dumnezeu ii vine in ajutor in aceasta impreuna-lucrare: "Orice invatator si Evanghelist si propovaduitor al evlaviei, precum si al unei petreceri evlavioase seamana si el cuvintele vietii - cuvantul invataturii cerestii Evanghelii - si supunandu-se voii lui Dumnezeu ajunge si el la dumnezeiescul liman. Insa cuvantul mantuirii pe care, invatandu-i pe altii, il si seamana intru ei nu este al lui, ci intreg al lui Dumnezeu, Care si impreuna lucreaza, cu el", spune Sfantul Grigorie.Calitatea de invatatorCalitatea de invatator nu poate fi in nici un fel cuantificata cu criterii lumesti care iau in calcul referinte impuse de contexte culturale diferite. Exemplul Apostolilor este cel mai graitor. Fara a le stirbi autoritatea, "Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a ales ucenicii nu dintre inteleptii veacului acestuia, nici dintre cei de neam nobil, nici dintre bogatasi sau dintre cei cu bun renume, ci dintre pescari, tamplari, si saraci si dintre oameni necultivati, ca sa arate tuturor ca nici lipsurile, nici ignoranta, nici simplitatea sau stramtorarea si nimic altceva dintre unele ca acestea nu sunt o piedica pentru zidirea virtutilor si pentru cunoasterea dumnezeiestilor cuvinte si ale tainelor Duhului". Impreuna-lucrarea dintre omilet si Dumnezeu are tocmai rolul de a scoate in prim-plan invatatura dumnezeiasca, si nu cultura celui care transmite cuvantul: "Ba chiar si cel mai lipsit, mai sarac si mai simplu om, daca arata ravna pentru intoarcerea fireasca spre bunatate, poate nu numai sa cunoasca invatatura dumnezeiasca, ba chiar poate sa devina el insusi invatator pentru altii prin darul lui Dumnezeu. Dar cele care cu adevarat ne impiedica de la cunoasterea si de la insusirea invataturilor duhovnicesti sunt trandavia si nepasarea noastra, precum si grija exagerata pentru lucrurile vietii de aici si pentru cele trecatoare, de unde vine si faptul ca nu aflam nici timp, nici loc pentru ascultarea, cugetarea si rememorarea celor auzite, si nici nu ne facem griji pentru cele viitoare si vesnice". Primirea invataturii trebuie sa se faca in smerenie si in stare de multumire pentru faptul ca Dumnezeu ofera posibilitatea accederii la intelesuri de nebanuit pentru mintea omeneasca: "Chiar daca lucrul acesta este mare si inalt, si din aceasta pricina nu este la indemana tuturor sa fie inteles, trebuie sa aducem multumiri Domnului si Stapanului tuturor, care a harazit tuturor celor ce vin la El prin credinta, cele ce sunt cu greu de atins si cu mintea, si cu cuvantul, fie si putin din ele. Luati insa aminte cu totii la talcul celor graite. Caci, chiar daca cineva nu va putea sa le cuprinda pe toate, va intelege totusi intreg talcul din cateva cuvinte, fiindca invatatura Duhului are un inteles luminos".Punerea in practica a poruncilorAcceptarea cuvantului Mantuitorului se face, de asemenea, prin prisma deciziei de a urma si a pune in practica poruncile Sale, in smerenie si ascultare: "Asa cum la cultivarea pamantului sunt secerate cele ce au fost semanate, si daca se sadesc pomi cu roada buna sau se seamana grau, porumb sau orice altceva dintre cele folositoare, cresc si dau in parg, iar daca, pe de alta parte, sunt udate si hranite cele nefolositoare, adica maracinii si spinii blestemului rostit impotriva noastra, atunci se va obtine un pom fara de rod, nefolositor si purtator de spini, cum sunt multi, la fel si cu privire la suflet: ce fel de dispozitii ale sufletului seamana cineva, de acelea se va si bucura. Şi daca se foloseste cineva de predicile folositoare si aude invataturile cele de folos, si le intelege duhovniceste, si le pune in fapta, atunci va strange virtutile si se va face el insusi rod bun pentru Dumnezeu, pentru ceilalti oameni, precum si pentru sine. Daca insa nu se bucura de cuvantarile cele bune si nu primeste duhovniceste invataturile, si daca ia drept zadarnicii cele auzite, atunci se salbaticeste, se inaspreste si hraneste patimile cele rele, si va rodi spinii si boldurile mortii, sufletesti si trupesti deopotriva, care sunt pacatele". Cel ce asculta progreseaza doar daca isi asuma cuvantul primit, chiar daca acest cuvant este uneori dificil de pus in lucrare.Vorbirea in pildeFaptul ca adesea Hristos le vorbeste unora dintre ascultatorii sai in pilde, iar altora lamurit este si pentru invatatorul omilet din toate timpurile un indemn de discernere a vointei si calitatii duhovnicesti a auditoriului. Vorbirea in pilde inseamna respectul pe care propovaduitorul trebuie sa il aiba in fata libertatii de alegere a celui care asculta: "Daca ar avea cineva indrazneala sa-I zica Lui: Dar ce este aceasta, o, Stapane, Tu, Care singur esti lumina tuturor celor care zac in intunericul necunostintei, lumina care lumineaza pe tot omul ce vine in lume, acum ii luminezi numai pe cei care sunt alesi drept ucenici ai Tai, iar celorlalti le vorbesti acoperit, ca sa nu priceapa si sa nu fie luminati? Da, zice, fiindca a voit sa zideasca in aceasta lume numai pe om, o fiinta cu voie libera, dar a venit in lume nu ca sa nimiceasca, distrugand, ci ca sa mantuiasca faptura mainilor Sale". Parafrazand cuvintele Mantuitorului, Sfantul Grigorie Palama insista asupra libertatii pe care Dumnezeu o respecta omului. Vorbirea in pilde ii protejeaza pe cei mai putin doritori de impartasirea de harul dumnezeiesc de un contact abrupt cu invatatura dumnezeiasca. Hristos nu aduce sentinte definitive celor cu o anumita reticenta initiala la cuvantul Sau, ci pune in prim-plan Revelatia si timpul implinirii poruncilor - "vara implinirii si rodirii cuvantului", tocmai pentru a oferi tuturor, la nivelul real de perceptie, hrana cea mai potrivita: "Pentru aceasta, nu voi atrage la Mine pe nimeni cu forta, ci socotesc ca este drept ca numai pe cei vrednici, care voiesc din libera alegere sa fie luminati, si pe cei care inseteaza si cauta sa si lucreze cu fapta cunostinta cea mantuitoare". Retorica palamita capata sensul cel mai potrivit in ansamblul intregii teologii a Sfantului Grigorie. Nu putem disocia teologia sa de expunerea acestei teologii intr-o maniera pastorala. In acest sens, accentueaza foarte mult faptul ca invatatura lui Dumnezeu poate fi accesibila tuturor, dar este intransigent atunci cand este vorba de modalitatea in care primitorii invataturii o aplica. Darul Duhului este pentru toti, insa nivelurile de acceptare sunt diferite, de aceea, Sfantul Grigorie Palama este foarte atent atunci cand le subliniaza. Capacitatea de acceptare si de punere in lucrare a Revelatiei nu este potentata, asa cum am vazut in nenumarate randuri, de achizitii intelectuale sau de abilitati retorico-filosofice, ci de primirea si asumarea cuvantului prin credinta si asceza. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 26 februarie 2011, semnat de pr. Robert Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 883

Id: 29564

Data: Mar 28, 2013

Imagine: