La rubrica Memoria Bisericii continuam periplul nostru dobrogean cu cercetarea unei manastiri aflate in apropierea vechii asezari de la Niculitel. Mergem pe drumul national care duce la Tulcea sau chiar din Niculitel, pe langa padurile de tei, pentru a ajunge, dupa localitatea Telita, la Manastirea Celic Dere. Chiar daca denumirea este de origine turcica (celik dere inseamna paraiasul de otel), inceputurile acestui asezamant monahal sunt putin neclare, trimitandu-ne in secolul al XVIII-lea, cand niste calugari ardeleni veniti de la Muntele Athos au ridicat un prim asezamant. Mai apoi traditia a retinut ca doi calugari, arhimandritul Atanasie Lisavenko (decedat in 1880) si schimonahul Paisie, ar fi ctitorii unui alt asezamant la Celic Dere. Ieromonahul Atanasie, care intrase in monahism la manastirea athonita Caracalou, a ridicat pe la 1840, la nord de satul Telita, o manastire, numita Celicul de Sus, cu viata de sine, in care au fost aduse maici din Basarabia, multe de origine rusa. De asemenea, la 2 km, in vale, a functionat un alt asezamant, pentru calugari, numit Celicul de Jos sau Celicul Mic. Totusi, suntem de parere ca, initial, asezamantul din vale a fost locuinta celor doi duhovnici care indrumau spiritual pe maicile din Celicul de Sus. Treptat, probabil ca asezamantul calugarilor s-a marit, motiv pentru care in 1881 episcopul Iosif i-a mutat pe calugari la Schitul Acoperamantul Maicii Domnului de la Saon. Dupa acest moment, maicile au dorit sa ridice o biserica grandioasa, specifica arhitecturii rusesti. Pentru aceasta au strans importante sume de bani din Basarabia (aflata sub stapanire tarista) si Romania si cu binecuvantarea episcopului Parthenie Clinceni, in 1901, au purces la ridicarea unei biserici, prevazuta cu subsol, cu destinatie de cripta. Un an mai tarziu, lucrarile sunt intrerupte, pentru a fi reluate in 1910 la initiativa episcopului Nifon Niculescu si cu sprijinul Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice, dupa proiectul arhitectului Dumitru Berechet. Primul Razboi Mondial intrerupe santierul de la Celic Dere, fiind reluat in 1924. In acelasi an nefast, 1916, vechea biserica de la 1840, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, este daramata de o revarsare de apa, astazi pe locul acesteia fiind o troita. Noua biserica de la Celic Dere este ridicata pe un deal, in forma de cruce, cu trei turle, una pe naos si alte doua pe pronaos. Intre 1926 si 1932 a fost zugravita in tehnica fresco de catre pictorul Gheorghe Eftimie din Bucuresti. Daca initial subsolul era gandit ca o gropnita, intre 1932 si 1954 aici a functionat paraclisul de iarna cu hramul Izvorul Tamaduirii. A fost sfintita in anul 1932 de catre episcopul Cosma Petrovici al Dunarii de Jos, primind hramul Adormirea Maicii Domnului. Mentionam ca la 1909 asezamantul de la Celic Dere numara 91 de monahii, fiind condus de stareta Antonina Macarova si subventionat de stat. In 1948, Celic Dere avea 116 calugarite. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 4 septembrie 2013, semnat de Adrian Petcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 758

Id: 33532

Data: Sep 4, 2013

Imagine: