Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, a semnat un editorial pentru Basilica.ro în care a împărtăşit câteva gânduri legate de Satul Românesc, a cărui zi o celebrăm în ultima duminică de septembrie.
„Ceea ce mă doare cel mai mult legat de satul românesc nu ține atât de transformările de la suprafață, ci de mutațiile din adâncime. Omul vechi piere. Omul născut de satul tradițional e pe cale de dispariție și, spre deosebire de creațiile sale, nu poate fi muzeificat. Și aceasta este cea mai mare tragedie a timpurilor noastre”.
„Pentru că pierzând acel tip de om, pierdem din propria noastră umanitate. Pierdem din inima și sufletul nostru”, a mărturisit Episcopul Macarie.
Text integral:
Cu durere și dragoste despre satul românesc
Am avut binecuvântarea să mă nasc într-un ținut în care rânduielile și frumusețile vechiului sat transilvan să fie încă vii. Veacul unei modernizări pripite și tăvălugul comunist nu stinseseră cu totul „focul viu” al viețuirii arhaic-tradiționale, ancorată într-o neasemănată și neîntâlnită bunătate a inimii și într-o temporalitate soră cu veșnicia, cu totul diferită de cea liniară, mecanică, fatală a civilizației urbane.
Plecat de la sat la școală, apoi la facultate, așteptam cu nerăbdare să revin acasă, la poalele Munților Țibleș, în sânul gospodăriei părintești și în tihna vetrei comunității din Spermezeu, mai cu seamă în preajma Crăciunului și Paștelui, când tot satul se lumina de privegherea acestor mari praznice împărătești, împodobind rânduielile bisericești cu multe și prea-frumoase obiceiuri locale de cinstire a Mântuitorului.
Mai târziu, când am ajuns secretar de cabinet la vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania al Clujului, nu pierdeam nicio ocazie să-i împărtășesc, în dialoguri de suflet, din frumusețile tezaurului viețuirii arhaice țibleșene. Surprins de comorile întrezărite, Înaltul m-a încurajat să purced la o laborioasă, dar necesară muncă de etnolog.
Astfel a început o expediție, care continuă și astăzi, de culegere, înregistrare, arhivare, muzeificare a zestrei etnografice de pe văile Țibleșului. Această arheologie culturală păstrează roadele culturii locale, dar ceea ce e mai greu de păstrat și de transmis este întâlnirea cu acești oameni vechi ai Țării Năsăudului: cu „tânii” și „tânele”, bătrânii și bătrânele care împărtășeau povești de viață, ziceri și cântece de dor și de drag.
Am întâlnit atunci suflete calde, călite într-o viață aspră, dar curată, în care vechile obiceiuri și creații populare se decantaseră și deveniseră esențe tari. Dincolo de ineditul și valoarea acestor transmițători organici ai tradițiilor, am realizat însă că cel mai important „produs” al vechii civilizații sătești nu sunt nici cântecele, nici poeziile, nici măcar colindele. Ci omul.
Vechiul sat românesc a fost o „școală” a omului cu o experiență de sute de ani. A fost un „cuptor” în care aluatul uman a dospit și a fost copt pentru a da oameni buni ca „pâinea lui Dumnezeu.” Nu idealizez și nu generalizez. Nu spun că toți vechii țărani erau oameni buni la inimă, cu suflet cald și generos.
Dar modul de viețuire arhaic regăsit în satele de pe văile Țibleșului era, în primul rând, despre un cadru în care omul se forma mai aproape de firescul rădăcinilor sale cerești. De aceea, acest om, vechiul țăran, a și fost capabil de creații care sunt îmbibate cu o bună mireasmă care te poartă până la Rai.
Când vorbim despre tipare civilizaționale, uităm, de regulă, că acestea sunt legate de un model antropologic, de un tip de om. Dacă acest om dispare, dispare și civilizația căreia i-a dat naștere. Or, ceea ce mă doare cel mai mult legat de satul românesc nu ține atât de transformările de la suprafață, ci de mutațiile din adâncime.
Omul vechi piere. Omul născut de satul tradițional e pe cale de dispariție și, spre deosebire de creațiile sale, nu poate fi muzeificat. Și aceasta este cea mai mare tragedie a timpurilor noastre. Pentru că pierzând acel tip de om, pierdem din propria noastră umanitate.
Pierdem din inima și sufletul nostru. Ne deșertificăm, ne pustiim, devenim indivizi izolați ai unor mari aglomerări anonime, trăind o viață fetișizată în care dragostea se răcește, iar mila este privită ca o slăbiciune.
Undeva, în cenușa vremilor și a imperiilor, pâlpâie, încă, în resturi de tăciuni, focul viu al unei vechi civilizații românești. Fi-vom oare vrednici să însuflețim și să trezim la viață acel foc sau îl vom lăsa să se stingă?
† Episcopul Macarie, 26 septembrie 2021
Foto credit: Facebook / Episcopia Europei de Nord
Urmăreşte-ne pe Twitter: @agentiabasilica
Categoria: Actualitate ortodoxa
Vizualizari: 302
Id: 74884
Data: Sep 26, 2021
Imagine:
Biserica Mănăstirii Pantocrator de la Drăgăneşti – Vlaşca, jud. Teleorman, a fost sfinţită duminică de un sobor de ierarhi români şi străini, în urma unor ample lucrări executate la ansamblul monahal.
Cu prilejul sfinţirii, a fost adusă
Data: Sep 26, 2021
Episcopul vicar Varlaam Ploieşteanul a prezentat duminică la Catedrala Patriarhală, în Ziua Satului Românesc, un volum semnat de Patriarhul Daniel şi alte proiecte iniţiate de Preafericirea Sa pentru aşezările rurale .....
Data: Sep 26, 2021
„Deşi a domnit doar nouă ani, între 1512-1521, Sfântul Domnitor Neagoe Basarab a rămas o figură luminoasă în istoria poporului român”, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în ziua de duminică, 26 septembrie 2021, la hramul Mănăstirii Snagov.
Sfântul .....
Data: Sep 26, 2021
Patriarhul Daniel a anunţat duminică la Snagov că au început lucrările la Centrul de protejare şi promovare a patrimoniului cultural al Mănăstirii Snagov.
Anunţul a fost făcut la finalul
Data: Sep 26, 2021
Protosinghelul Calistrat Bobu și Preotul profesor Ilarion Felea sunt propuşi pentru canonizare.
Argumentele locale pentru canonizarea lor au fost analizate în .....
Data: Sep 26, 2021
Expoziția „Timișoara 15-22 Decembrie 1989” a fost vernisată vineri la Memorialul Revoluției din Timișoara, în prezența oficialităților locale și a .....
Data: Sep 27, 2021
Dreapta credinta si rugaciunea pentru unitatea Bisericii - temelia vietii crestineDuminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)Ioan 17, 1-13'In vremea aceea, ridicandu-si ochii Sai catre cer, Iisus a cuvantat: Parinte a venit .....
Data: May 16, 2010
Sfanta Cruce - semnul iubirii care invinge pacatul si moarteaDuminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) Ioan 3, 13-17Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit in cer, fara numai Cel Care s-a pogorat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Şi precum Moise .....
Data: Sep 12, 2010
Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Cinstitei Cruci (Luarea Crucii si urmarea lui Hristos) (Marcu 8, 34-38; 9, 1)Zis-a Domnul: cel care voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si mantuiasca sufletul sau il va pierde; dar .....
Data: Sep 19, 2010
Credinta in Hristos aduce vindecareEvanghelia Duminicii a VII-a dupa Rusalii (Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum) Matei 9, 27-35.In vremea aceea, pe cand trecea Iisus, s-au luat dupa Dansul doi orbi; acestia strigau si ziceau: miluieste-ne pe noi, Fiule .....
Data: Jul 11, 2010
Cautarea Imparatiei lui Dumnezeu, prioritate a vietii vesniceDuminica a III-a dupa Rusalii (Despre grijile vietii)Matei 6, 22-33'Zis-a Domnul catre dansii: luminatorul trupului este ochiul; daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar daca ochiul tau va fi rau, tot .....
Data: Jun 13, 2010
Atlas biblic - Psalmul 14 - Pr Petre Semen 21 01 2014
Atlas biblic - Sfanta Treime - Alexandru Flavian Sava - Pr Petre Semen 05-04-2016
Atlas biblic - Psalmul 13 - Pr Petre Semen 07-06-2016
Atlas biblic - Ingerii cazuti - Pr Alexandru Mihaila - 07 04 2014
Atlas biblic - Profetul Amos - Pr Alexandru Moldovan
Atlas biblic - Proorocul Ilie - Pr Remus Onisor 2013-06-28
Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).