Cazul episcopului Teofil Herineanu al Clujului, fost greco-catolic si revenit la 1948, este putin cunoscut in istoriografia bisericeasca, in special postdecembrista. Inca de la alegerea sa in 1949 pe scaunul de la Roman, la sugestia autoritatilor comuniste, care voiau sa manifeste un gest de bunavointa fata de greco-catolicii reveniti la Ortodoxie, acest tanar ierarh a fost privit cu neincredere de catre episcopii ortodocsi, in frunte cu patriarhul Justinian. A fost privit cu neincredere fie pentru faptul ca provenea din randul fostilor greco-catolici, fie pentru ca se credea ca regimul comunist nu va dura si ca intreaga situatie bisericeasca creata dupa 1948 se va rasturna. Insa, cu timpul, mult-rugatorul Teofil al Romanului si-a castigat increderea fratilor sai in slujire, fiind apreciat pentru atitudinea sa demna in relatiile cu factorii politici. Dupa 1956, el a fost ales ca eparhiot al Clujului intr-o perioada in care greco-catolicii rezistenti se manifestasera public pentru recunoasterea Bisericii lor. Teofil Herineanu a fost omul dialogului, al comportamentului echilibrat in raport cu autoritatile statului si greco-catolicii care isi pastrau confesiunea, unii dintre acestia fiind cooptati la Centrul eparhial. Cu toate acestea, bratul inarmat al partidului, Securitatea, supraveghea si propunea conducerii superioare masuri impotriva ierarhului clujean. De pilda, in 1962, Nicolae Plesita, seful Securitatii Cluj, ordona strangerea de informatii compromitatoare in vederea inlaturarii din scaunul episcopal a lui Teofil Herineanu. Securitatea veghea la consolidarea regimului.Presiunile la adresa sa erau atat de mari, incat, la 28 mai 1971, ii spunea imputernicitului de culte Ţepes Hoinarescu sa transmita presedintelui consiliului popular judetean si secretarului comitetului executiv judetean urmatoarele: Eu la cea mai mica aluzie ce mi se va face voi consimti sa ma retrag si sa cer Sfantului Sinod pensionarea. Va rog sa le comunicati ca eu nu voi face nici un fel de opozitie sau obstructie in asemenea situatie, dupa cum stiti ca au facut vladicii Vasile Lazarescu si Valerian Zaharia. Motivele detaliate de episcop si sintetizate de imputernicitul de culte intr-un raport erau: In Cluj si in eparhie circula zvonuri potrivit carora i se pregateste plecarea din partea statului; ca stie ca dl Emil Bodnaras sresponsabilul de culte din PCR t a solicitat dosarul episcopului Valerian in vederea avizarii destituirii lui si acesta nu stia nimic; la fel se pregatea si debarcarea lui Lazarescu, si acesta nu stia nimic; el nu vrea si nu asteapta pana cand organele de stat si de securitate ii vor intocmi dosarul pe care sa-l inainteze la conducere in vederea avizarii dislocarii lui; ca este mult mai intelept sa plece el cand i se va face o cat de mica aluzie, decat sa faca greutati; cel mai intelept lucru este ca un episcop sa se retraga din timp, asa dupa cum si el intelege ca este cel mai bine; ca el are nevoie de reculegere pentru a se pregati pentru cele vesnice, or, in scaun fiind, la conducerea unei episcopii, el nu se poate reculege si pregati; ca in centrul eparhial s-au facut proorociri ca si el va pleca: «Şi eu nu vreau sa se implineasca proorocirea». In continuarea raportului catre departament, imputernicitul adauga ca, in timpul acestui dialog, episcopul a fost foarte calm, si nu aparent, a vorbit cu seninatate, mult optimism si dezinvoltura, nedesprinzandu-se nici un moment vreun regret in cazul unei eventuale plecari din functie. A lasat sa se inteleaga ca l-ar avantaja o asemenea situatie. Totusi, episcopul Teofil Herineanu avea sa ramana in functie. Probabil pentru faptul ca el reprezenta preotimea revenita la Ortodoxie la 1948 si mai ales ca ocupa unul dintre cele mai importante scaune episcopale din Ardeal, atunci autoritatile au considerat ca nu este oportuna inlaturarea sa. (Articol realizat de Adrian Nicolae Petcu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 20 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 820

Id: 28555

Data: Feb 20, 2013

Imagine: