În practica ortodoxa a spovedaniei credinciosul sta întotdeauna înaintea duhovnicului ca înaintea lui Hristos. Fiecare duhovnic îl primeste pe cel care se spovedeste, îl înfiaza duhovniceste si îl renaste cu harul Duhului Sfânt, iar în sufletul celui care se spovedeste va rodi smerenia.Biserica Ortodoxa a fost preocupata întotdeauna ca Taina Marturisirii sa fie administrata conform dispozitiilor si normelor canonice, adica dupa pravila si dupa hotarârile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe Rasaritene. Prin marturisirea pacatelor Biserica a dat posibilitate crestinului sa-si fie judecator al propriilor fapte savârsite dupa Botez si putinta de a primi Sfânta Euharistie, care-l uneste cu Iisus Hristos.În vederea cunoasterii starii sufletesti a penitentului si a prescrierii tratamentului adecvat, duhovnicul trebuie sa fie si un bun cunoscator al pravilelor si rânduielilor canonice, dar si un bun psiholog. Desigur ca acest statut dezvolta si o responsabilitate cu totul deosebita. Asa se explica de ce, înca de la începutul organizarii ei, Biserica a avut grija ca slujitorii ei sa-si îndeplineasca toate conditiile cerute pentru hirotonie.În urma actului principal al Tainei Spovedaniei, si anume, marturisirea pacatelor urmata de rugaciunea de dezlegare a pacatelor rostita de preotul duhovnic, de la caz la caz, poate fi nevoie de epitimie (sau canon), a carei împlinire necesita o anumita perioada de timp, perioada în care Sfânta Euharistie nu se poate administra credinciosului (pâna la savârsirea canonului asumat).Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 617

Id: 44465

Data: Oct 3, 2014

Imagine: